Unii îmi spun The Fly

E drept, iniţial eu însumi m-am numit aşa, mai întâi pe mIRC (mai ţine minte cineva chestia asta?) apoi în cadrul forumurilor (majoritatea muzicale) unde am activat. Dacă vreţi să aflaţi de unde provine acest pseudonim e simplu: click mai sus pe pagina cărţii, comandaţi-o şi veţi descoperi totul.

M-am născut la Câmpina, oraş pe care-l iubesc, apoi am trecut prin Ploieşti (vreo 22 de ani) şi prin Bucureşti (mai pe fugă) înainte de a mă stabili la Cluj, în vara lui 2009. Ador acest oraş şi tot ceea ce presupune el. 

La fel de mult sunt îndrăgostit de New York, tărâm pe care l-am vizitat în 2008. De fapt, hai să n-o dau cotită: NYC-ul intră la categoria obsesii. Și formaţia U2 reprezintă o obsesie. Despre ei am publicat deja două cărţi. Am văzut trupa de două ori în concert: la Viena în 2005 şi la Roma în 2010.

Sunt economist dacă este să ne luăm după ce scrie pe diplomă, dar acest lucru nu mă definește câtuși pe puțin. La 18 ani când alegi o facultate este foarte posibil să nu știi ce vrei de la viață. Mai degrabă mă consider un artist amator, pasionat de scris, jurnalism, blogging și chitare, dar mai ales un coach în devenire. Este o meserie pe care vreau s-o aprofundez, apoi să devin licențiat și să-mi pot asigura traiul ajutând oamenii să-și descopere potențialul. 

Am ţinut cu Steaua, dar de când e unul pe acolo mi-au pierit sentimentele, simplu şi fără forţări. Departe de a fi pătimaş, am început să simpatizez cu CFR, cucerit mai ales de atmosfera din Gruia. Mi-am luat chiar și un fular de la stadion, lucru rar pentru mine. Am devenit fan necondiționat al naționalei de fotbal a Spaniei, după titlul european din 2008 și cel mondial din 2010. Iar echipa mea preferată de club este FC Barcelona, desigur.

Îmi place să scriu, berea Guinness, gadget-urile, să călătoresc, să zdrăngăn la chitară şi să mă bucur de viaţa de aici din Ardeal şi de aiurea. Cred foarte mult că dincolo de noi e ceva mult mai complex decât putem cuprinde cu mintea, o perfecţiune absolută de care nu prea ştim să ne bucurăm şi pe care nu ştim s-o folosim. Bunica mea m-a crescut ca pe un veritabil creștin ortodox și ea mi l-a arătat pe Dumnezeu. Ulterior am dezvoltat propria mea spiritualitate, una lipsită de orice dogmă, fiind convins acum că Dumnezeu nu este deloc așa cum ne învață Biserica. Am o familie minunată şi o mimozică soră cu care nu m-am certat niciodată, deşi am locuit împreună vreo 23 de ani.

Cam atât, restul puteţi descoperi în cadrul acestui blog și, mai direct, dacă mă prindeţi pe undeva prin Cluj sau prin sud. Mă puteți contacta pe mail, YM sau Facebook, dar dacă nu ne cunoaștem ar fi bine să vă prezentați înainte, pentru că nu adaug orice necunoscut în mediul meu virtual.