Pe ei îi ascult

U2. Obișnuiam să spun că pentru mine muzica se împarte în U2 și restul. Între timp m-am mai relaxat, iar albumul lor din 2014 chiar m-a dezamăgit total. Sunt mare admirator U2 din 1997 și am publicat două cărți despre ei. Detalii în pagina aferentă

Foo Fighters. Combinația perfectă între rock-ul pur, zbuciumat și baladele acustice senzaționale. Dave Grohl e un artist total iar Taylor Hawkins un tobar nebun. Te poți întoarce oricând la ei, fie că ești agitat și ai nevoie de ceva tare, fie că ești calm și vrei să asculți ceva soft.

Stereophonics. I-am văzut de trei ori live, sunt exact genul meu de roacări iar pe Kelly Jones îl consider unul dintre cei mai buni vocali din show-biz. Poate chiar cel mai bun.

Oasis. Mă consider un mare admirator al lui Noel Gallacher, o minte luminată artistic, care a dus trupa asta la celebritatea absolută doar cu o chitară și cu niște versuri. M-am reîndrăgostit de Oasis după ce m-am mutat în Anglia. 

Kings of Leon. Pentru mine Only by the Night reprezintă unul dintre cele mai tari albume rock pe care le-am ascultat în ultimul deceniu. Și nici cu discurile care au venit după nu mi-e deloc rușine.

Placebo. Sunt îndrăgostit de albumul Meds din 2006. Mai nou și de Loud Like Love, apărut în septembrie 2013. Dar trupa asta merită ascultată și pentru multe alte releases, în ciuda vocii lui Brian Molko, care poate deveni agasantă odată ce începi să-l asculți frecvent. Concertele lor sunt senzaționale. M-am convins definitiv de asta în 2014 la Summer Well.

Marilyn Manson. Mi-a atras atenția încă din adolescență (și nu prin bizara sa înfățisare). Ritmul rock-ului său industrial este de-a dreptul addictive. Lovitura de grație mi-a fost servită cu The Pale Emperor, în opinia mea unul dintre cele mai mișto albume rock din acest secol.

Coldplay. Am început să înțeleg glumele gay care se fac despre trupa asta, mai ales după apariția discului numit Mylo Xyloto. Au scos deja vreo 7 albume, al doilea fiind senzațional, dublat fiind de un DVD live pe măsură. Clocks este coloana sonoră a primului deceniu din mileniul 3. Păcat că trupa a regresat foarte mult, după părerea mea, de la rock adevărat ajungând acum la un lamentabil gay-pop.

Civil Twilight. Vreo patru ani s-au chinuit să aducă lumii la cunoștință albumul lor de debut, iar asta am tot făcut și eu aici pe blog. Între timp au mai lansat un disc. Băieții ăștia din Africa de Sud au un potențial incredibil. Letters From the Sky este singura melodie non-U2 care m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva este preferata mea din toate timpurile.

Stilair. Cea mai frumoasă trupă care n-a existat. Cel puțin pentru mine. Detalii despre ei și piese găsiți aici pe blog cu o căutare după numele trupei.

The National. Cu trupa asta am o relație de atracție - respingere de prin 2011. Le-am parcurs discografia și am rămas cu foarte puține, dar dupa mai bine de un an m-au lovit crunt niște piese ascultate conjunctural și astfel am început să-i ascult cu alte urechi. I-am văzut live în 2014 la Summer Well

Snow Patrol. Sunt printre cei mai buni compozitori de balade. Sau cântece romantice. Sau "bluzuri" (o mai știți p'asta?). Recomand albumul Fallen Empires, e impregnat de o sensibilitate aparte. 

The Temper Trap. Inițial credeam că avem o vocalistă în trupa asta, nicidecum un tip. Par un pic gay și miorlăiți, dar dacă ai răbdare cu ei poți descoperi piese foarte mișto.

The Verve. Îmi place cam tot ce au scos băieții ăștia și liderul lor, Richard Ashcroft, de unul singur. Au cântece foarte intense, construite pe armonii simple.

Bon Jovi. Ani de zile i-am ascultat baladele și marile hituri, fără să-i acord atenție în profunzime. Am aplecat însă urechea atent la ultimele două albume și, ce să zic, oamenii ăștia nu știu și nu vor să îmbătrânească. În iulie 2011 i-am văzut live la București și m-au cucerit. Richie Sambora este un chitarist senzațional.

Poets of the Fall. Îi ascult de peste un deceniu pe acești poeți finlandezi și îi postam chiar aici pe blog, dar o vreme am uitat de ei. În 2012 i-am redescoperit odată cu lansarea albumului Temple of Thought.

Creedence. Îmi place să le spun simplu așa, fără a folosi numele întreg. Am crescut cu muzica lor pe discurile de vinil ale părinților și consider că rock-ul clasic pe care l-au creat nu va pieri vreodată. Oamenii ăștia vin de atât de departe încât nici măcar n-au site oficial.

Depeche Mode. Normal, am crescut și cu ei. Am ratat din indolență concertul din 2006 de la București, iar la cel din 2009 aveam bilet dar concertul s-a anulat. În mai 2013 i-am văzut, în sfârșit, pe Arena Națională și am scris despre asta aici. Din păcate toate albumele lor din ultimul deceniu sunt de o plictiseală înfiorătoare.

Bruce Springsteen. Am descoperit cu adevărat acest american original în 2008, când m-am întors din State și când muzica lui a devenit coloana sonoră a proaspetelor mele amintiri de acolo. Mai ales că are un album despre 9/11. Când îl asculți pe The Boss te simți și tu american, fără doar și poate.

Anouk. Uitați de Adele; Anouk e încă în vână. Da, știu că-s stiluri diferite. Am scris despre Anouk aici.

Urma. Mă leagă multe de trupa asta, inclusiv două concerte tribut, de covers, pe care le-am organizat și la care au asistat chiar membrii Urmei. Mi-a plăcut faptul că formația a renăscut neașteptat, când nimeni nu mai credea că acest lucru va fi posibil vreodată.

Am publicat sute de articole music related pe blog, le puteți accesa aici.

11 comments:

ruxandra said...

despre Coldplay: asa e! am avut bucuria de a-i vedea live si pot spune ca m-au lasat masca. nu ma asteptam la un asa show, nici macar eu, cea mai mare fana a lor :P
pot confirma dupa acel eveniment ca nu sunt nici pe departe o trupa pentru adolescente.
si da, clocks e o melodie extrem de motivanta. clocks-ul coldplaylor este pentru mine ceea ce e beautiful day de la U2. :)

Ioana B. said...

Si sora-mea asculta mult U2 ;)).

invisibility_cloack said...

Mi s-a întâmplat să adorm cu letters from the sky in căști. Este și una dintre preferatele mele.

invisibility_cloack said...

Ai ascultat vreodata Poets of the Fall? Încearcă Carnival of Rust, sunt sigură că ar fi pe placul tău.

The Fly said...

Da, ascultam des poetii intr-o vreme, merci ca mi-ai reamintit de ei ;)

invisibility_cloack said...

;) cu plăcere

Mihai Căulea said...

Chiar daca n-are legatura cu postul: LA MULTI ANI, ROMÂNULE! Suntem mandri de tine! Despre post, cateva trupe trebuie neaparat sa le ascult pentru ca U2, Coldplay, ATB si Foo Fighters se numara si printre preferatele mele!

The Fly said...

Multam si bine ai venit ;)

The Fly said...

Ruxi, tu ai comentat aici cand eu vorbeam laudativ despre Coldplay...intre timp am mai modificat :))

incognito said...

Mă întreb ce părere ai despre Depeche Mode...

The Fly said...

Imi plac, dar nu sunt mare fan :)

Post a Comment