The Fly on a Wall

Foos au câștigat 5 premii Grammy aseară

2012-02-13T10:16:00.002+02:00

Cel mai bun album rock, Wasting Light, plus 3 piese de pe acest disc (Walk - 2 premii, Back and Forth - Best Video și White Limo). Așa da! Din fericire Shaggy (și implicit Costi Costiță) n-au luat nimic. Adele a câștigat 6 premii.

Conduc atât de prost

2012-02-13T09:30:00.000+02:00

Încât GPS-ul meu mi-a zis: "În 50 de metri trage pe dreapta că eu cobor".

Și încă una scurtă: cică valul ăsta de frig care afectează Europa de câteva săptămâni se trage de la Chuck Norris, care și-a uitat ușa de la frigider deschisă.

Pune mâna pe lopată, române!

2012-02-12T09:33:00.000+02:00

Că altfel mori ca un șobolan și o bagi p'aia cu "păi dacă nu ne dă de la guvern, maică!". Mi-a plăcut ce a zis Ungureanu. Așa trebuie zgâlțâiți românașii. Se ia și de televiziunile apocaliptice, bine face. Apropo, înțeleg că în zonele calamitate sunt majoritari primarii PSD, lucru care-i cam încurcă pe ăștia de la Latrina 3. Recomand și articolul scris de Arhi.

Prea devreme, Whitney

2012-02-12T08:36:00.000+02:00

Sunt unele zile ca dracu' - te trezești, deschizi laptopul și afli cele mai infecte vești. Astăzi este una dintre ele. Whitney Houston a murit acum câteva ore, la vârsta de 48 de ani. Relax, Whitney, nici mâine și nici altădată nu va fi o zi a judecății.

A fost, în mod incontestabil, una dintre cele mai tari voci din show-biz. Nici U2 nu a vândut în toată cariera atâtea albume ca Whitney (170 milioane). Pentru mine râmâne senzaționalul soundtrack din The Bodyguard, pe care îl aveam pe o casetă acum aproape 20 de ani. Iar piesa de mai jos unul dintre cele mai tari slow-uri din istorie.

Wiki says: Dolly Parton, whose song "I Will Always Love You" was covered by Houston, said, "I will always be grateful and in awe of the wonderful performance she did on my song and I can truly say from the bottom of my heart, 'Whitney, I will always love you. You will be missed'.

The Girl with the Dragon Tattoo

2012-02-10T19:56:00.003+02:00

Acest film are 5 nominalizări Oscar, un pic cam mult dacă mă întrebați pe mine. Rooney Mara face un rol interesant alături de Daniel Craig, dar parcă nu merita să fie propusă la Oscarul pentru cel mai bun rol principal feminin. Este o ființă foarte frumoasă, nu vă lăsați păcăliți de modul bizar în care arată aici. Noh, ce spuneți? ->

Hai să mai înșiruim niște filme acum.

Martha Marcy May Marlene marchează debutul unei actrițe de mare perspectivă, Elizabeth Olsen. Este sora mai mică a celebrelor gemene Olsen, care au acum 25 de ani. Sigur le știți de când erau mici. Filmul este destul de tulburător, Elizabeth jucând rolul unei adolescente care evadează din mijlocul unei secte bizare (e cam pleonasm, știu), cu nervișorii și psihicul serios afectate.

Meryl Streep joacă magistral în The Iron Lady, ca de obicei. O face pe Margaret Thatcher la mare artă. Din păcate este genul de film pe care l-aș asemăna, dintr-un punct de vedere, cu The Last King of Scotland. Adică rolul principal este de Oscar, filmul în sine nu te dă pe spate.

We Need to Talk About Kevin. Acum câteva luni am mai văzut un film cu tema asta: un puști crescut într-o manieră disfuncțională de mama sa (deși fără să fie vina ei neapărat) o ia grav pe ulei și ucide câteva zeci de colegi de școală. În rolul mamei joacă foarte bine Tilda Swinton. Filmul are două planuri care se întrepătrund, ante și post masacru.

Mi-a plăcut Seeking Justice cu Nicolas Cage și Guy Pearce. Este un thriller în cadrul căruia un om obișnuit intră în belele - bun de văzut la orice oră.

Adam Resurrected este un film dur, despre traumele lăsate de WW2, văzute prin ochii unui clown de mare succes care trece prin umilințe majore pentru a supraviețui în lagăr. Rolul principal este jucat super bine de Jeff Goldblum.

La final un sfat: nu vă pierdeți vremea cu Immortals. Eu am renunțat după două încercări. Weekend plăcut!

Urma are clip nou, dar până la album mai e ceva

2012-02-10T17:02:00.001+02:00

Nu de alta, dar de 3 ani îl anunță. Încep să cred că și pentru U2 e mai ușor să scoată un album, fără mișto. Până una alta hai că a mai apărut o piesă, cu refrenul împrumutat de la Maria Tănase - Cine iubește și lasă. Melodia este dedicată lui Marian Cozma, handbalistul ucis exact acum 3 ani. Îmi scapă legătură dintre refren și acel tragic eveniment, dar nu contează. Cântecul sună bine.

Elizabeth Banks dot com

2012-02-10T16:53:00.001+02:00

Apreciez foarte mult figurile publice care sunt active în lumea virtuală. De regulă există foarte multe profiluri false și trebuie să urmărești atent, după tot felul de indicii precise, care sunt site-urile oficiale, profilurile Facebook, Twitter etc. ale fiecărei vedete. Doi la mână, după ce le-ai identificat, trebuie să te prinzi dacă vedeta însăși e în spatele tastelor sau doar agentul ei de marketing. Un astfel de artist, foarte real și foarte direct prezent în online este ATB. Mai nou văd că și frumoasa Elizabeth Banks s-a aruncat din plin în lumea asta interactivă.

O puteți găsi pe site-ul oficial, Facebook și Twitter. Vă recomand să nu ratați filmul acesta, al cărui trailer este atât de apetisant prezentat de Liz Banks. Filmul rulează acum în cinematografe, mâine cred că merg să-l văd și eu.

Vorbe de duh pe pereți

2012-02-09T20:12:00.000+02:00

Tocmai vin de la subsolul blocului, unde am stat vreo juma de oră la coadă să-mi plătesc întreținerea. Și cum stăteam eu așa a prost și îmi păcăleam răbdarea cu trucuri ieftine, în timp ce alții mai proști decât mine puneau tot felul de întrebări inepte administratorului, am remarcat clasicele vorbe de duh care apar pe orice zid din țara asta, dacă s-a întâmplat ca prin dreptul lui să treacă un idiot cu ceva de scris la el.

Ghiciți despre ce e vorba, nu? Păi aveam așa: MUIE, scris în 3D și cu umbre, mânca-ți-aș, ca la desen tehnic când te pregătești pentru arhitectură. Jur. Cred că ăla care a scris a stat minim 5 minute acolo. Era o muie generică, fără destinatar. Lângă MUIA cu mare talent artistic redată, stătea scris SUGI P*LA. Da, exact așa, cu steluță - asta m-a frapat, auto-cenzura scriitorului. Mă gândeam să fac poză dar se uitau ăilalți ciudat la mine.

Cum credeți că se explică faptul că există oameni care simt nevoia să scrie chestii din astea pe pereți, eventual să și deseneze sule? În 99% din cazuri, numai asta vezi pe pereți, nicidecum citate din Deepak Chopra sau Mike Dooley.

Ponta tulbură valul anti-băsist

2012-02-09T17:38:00.000+02:00

Discursul susținut azi de Victor Ponta în Parlament, cu ocazia votării noului guvern, a fost mult prea apreciativ. Toți anti-băsiștii s-au zburlit iar USL-ul pare dezorientat. Cum se poate ca Ponta să susțină un guvern băsist? Badea deja a turbat pe blog iar Ciuvelul pe la tv, se plânge că nu mai are cu cine vota, precum cetățeanul turmentat. Numai că el este surescitat. Ciutacu se dă englez, dar comite două erori în titlu (între timp i-o fi atras atenția cineva și a corectat una dintre ele). Am doar un scurt comentariu de făcut.

Habar nu am dacă discursul lui Ponta a fost bun sau prost, recomandat su nerecomandat în actualul context politic. Le spun doar naivilor care-și pun speranțe în USL că e primul semn concret că această alianță va reprezenta doar o nouă fâsâială pentru Românica. Viitoarele exemple care vor susține această predicție vor fi însoțite de linkuri la acest articol scris azi, 9 februarie 2012.

Pe cine pariați la Oscar?

2012-02-09T10:18:00.000+02:00

O puteți face aici, pe site-ul Cinemagia. Iată cum am pus eu:

Michelle Williams în rolul lui Marilyn Monroe

Cel mai bun film - Hugo

Cel mai bun actor în rol principal - Brad Pitt (Moneyball)

Cel mai bun actor în rol secundar - Nick Nolte (Warrior)

Cea mai bună actriță în rol principal - Michelle Williams (My Week with Marilyn)

Cea mai bună actriță în rol secundar - Jessica Chastain (The Help)

Am pus Hugo pentru că am senzația că nu va avea rival, iar în cazul doamnelor este doar wishful thinking, pentru că nu prea îmi dau seama de concurența pe care o au. Ar putea fi Meryl Streep în The Iron Lady, dar deja a luat o tonă de premii. Mâine seară vă aștept pentru recomandările de weekend.

Ce au în comun John McClane și Hank Moody?

2012-02-08T22:29:00.000+02:00

Păi pe lângă faptul că-s personajele mele preferate și fumează într-un fel care te face să pui iar țigara în gură deși te-ai lăsat, cei doi au brevetat două feluri de a spune "motherfucker", care cu siguranță vor rămâne în istoria cinefilă la capitolul "famous silly quotes". Dacă despre Yipee-ki-yay-ul lui McClane am mai vorbit, iată cum se procedează în cazul lui Moody.

E simplu. Spui "mothafuckaaa" în falsetto. Exemple: 1, 2 și mai jos e ultimul, din episodul de duminică trecută. Puteți să vă amuzați și cu asta.

Este luna iubirii

2012-02-08T14:19:00.000+02:00

Și mă apucă așa des romantismul, văd inimioare peste tot...

Cabral a fost la New York

2012-02-08T13:14:00.002+02:00

De fapt a fost și prin L.A. (detalii la el pe blog). Mai jos vă arăt însă pozele pe care le-a făcut în Marele Măr, colecția lui semănând izbitor cu a mea.

Acceptă lucrurile și situațiile care nu-ți convin

2012-02-08T10:38:00.000+02:00

Am învățat acest principiu pe pielea mea, prin 2007, când am avut atacuri de panică. Apoi l-am întâlnit la mai mulți învățători spirituali și imediat am realizat că au mare dreptate. Știu că sună ca un paradox și tendința ar fi să spui "De ce să accept ce nu-mi convine? Trebuie să lupt să schimb asta! etc.". Ei bine, sunt momente în care orice ai face, nu poți schimba acea situație care nu-ți convine. Iar atunci cel mai bun lucru pe care poți să-l faci este s-o accepți. Iată cum și de ce.

Când te lupți să schimbi ceva, când opui rezistență, când nu accepți o situație, exact atunci dai putere acelui lucru. Îl amplifici. Bineînțeles, vorbim acum la un nivel pur mental, în niciun caz nu susțin că dacă, de exemplu, observi trei cuțitari pe o stradă obscură, care te privesc atent, ar trebui să accepți situația și să treci nonșalant pe lângă ei în loc să o tai rapid de acolo. Vorbim deci strict despre cum te poziționezi la nivel mental (apoi, inevitabil, emoțional) față de o situație care la nivel material nu poate fi schimbată, cel puțin momentan.

Teoretic e simplu, exact ca în cazul atacurilor de panică: lasă totul să treacă prin tine. Nu opune rezistență. Acceptă. Nu te feri, nu împinge înapoi. În caz contrar nu faci decât să dai putere acelei conjuncturi defavorabile, o exacerbezi atât la un nivel pur mental, care nu-ți va da liniște, dar ai toate șansele să o faci și la un nivel fizic, pentru că orice gând al tău se materializează într-o formă sau alta. Când ai un atac de panică, cel mai bun lucru pe care poți să-l faci este să-l accepți, să nu te lupți "să-ți revii" din ceva ce oricum nu ai la nivel fizic, ci este doar în mintea ta. Sfidează-l, provoacă-l, la modul "gimme your best shot, motherfucker!" și vei vedea că odată ce te liniștești și accepți, nu pățești nimic de fapt și te liniștești. Toate fantasmele apocaliptice din capul tău dispar.

Principiul este așadar universal. Poți modela o situație doar acceptând-o, nu opunând rezistență. Felul în care te poziționezi relativ la ceva creează acel ceva, asta îți poate spune orice psiholog. De exemplu acest text îți apare negru pe alb doar pentru că așa vrem noi să-l vedem. Totul ține de percepție. Schimbă-ți percepția în fața a ceva ce nu aprobi și acel ceva (lucru, situație, eveniment, etc.) se va schimba corespunzător.

RENUNȚĂ LA REZISTENȚĂ - ACCEPTĂ - OFERĂ SEMNIFICAȚIA DORITĂ (SCHIMBĂ-ȚI PERCEPȚIA)

Cam asta ar fi ordinea. Așa cum am mai spus de multe ori, numai noi oferim semnificație lucrurilor din universul ăsta, altfel ele doar AR FI, pur și simplu. Noi decidem dacă sunt bune, rele sau neutre, d'aia sunt milioane de exemple când o persoană este fericită iar alta nefericită în fața aceleași situații. Odată ce s-a petrecut un lucru, nu te întreba niciodată de ce s-a întâmplat, care e semnificația ascunsă pe care Universul încearcă s-o transmită. Alege de ce s-a întâmplat, pentru că, ghici ce, oricum o faci! Totul e s-o faci conștient. Despre acest concept am mai povestit.

La final vă recomand o carte senzațională, scrisă de Deepak Chopra: "How to Know God: The Soul's Journey Into the Mystery of Mysteries". Este cea mai profundă analiză a conceptului Dumnezeu peste care am dat până acum, pentru că, spre deosebire de Neale Donald Walsch, care face asta la un nivel predominant spiritual, medicul Deepak Chopra ne poartă prin spiritualitate, filozofie, știință, medicină, religie sau astrologie, ajungând practic la aceleași concluzii la care au ajuns marii învățători spirituali ai istoriei, indiferent de modul în care le-au prezentat omenirii. Este o carte destul de greoaie pe alocuri, dar merită citită până la capăt. Chopra a identificat 7 niveluri ale evoluției spirituale, primul fiind acela primitiv, în care te temi de Dumnezeu și (probabil) mergi să pupi moaște la Biserică (asta e de la mine) iar al 7-lea fiind acela atins de marii maeștrii spirituali cum au fost Isus sau Buddha. Eu m-am regăsit prin vreo 3 niveluri, dar nu este important să spun care. Citiți cartea și vedeți pentru voi înșivă.

Și nu uitați să acceptați întotdeauna lucrurile și situațiile care nu vă convin.

Am primit o dedicație pe Facebook

2012-02-06T20:44:00.003+02:00

Fain mesajul, o să-l aplic. Am senzația că nu am aprofundat chestia asta până acum.

Boc, înapoi la primărie?

2012-02-06T18:26:00.000+02:00

Conform acestui sondaj, clujenii l-ar alege pe Boc primar, detașat chiar. Ce credeți, ne pricopsim cu el din vară? Clujenii cu care am vorbit până acum cică ar fi fost bun ca primar. Eu nu cunosc, pe vremea aia nu locuiam în Cluj.

O poantă despre pseudo-amiciția post relație

2012-02-06T09:30:00.000+02:00

Oricine a trecut prin asta măcar o dată, trebuie să fie de acord. Nu e poantă da' e bună, nu?

Ce este un control freak și cum relaționezi cu el

2012-02-05T11:59:00.000+02:00

Poate ești chiar tu unul, dar dacă nu, cu siguranță ai dat până acum peste o astfel de persoană. Măcar una, dacă nu mai multe. În primul rând ce înseamnă un control freak, dacă nu ai intuit asta deja din denumire: este obsedatul de control, cel care vrea să controleze totul în viața lui, într-un mod care frizează sau chiar atinge obsesia și care, în lipsa acestui control sau în lipsa senzației că deține controlul, devine anxios, depresiv, agresiv etc.

Persoane apropiate mie sunt control freaks. Am interacționat suficient cu acest tip de caracter încât să ajung să mă documentez despre el. Cum nu sunt psiholog, n-are sens să vorbesc prea mult, voi recomanda însă niște articole la final. Vreau doar să punctez următoarele lucruri:

Un control freak suferă de o tulburare de personalitate - a NU se confunda acest disorder cu ceea ce în mod peiorativ am spune "e nebun, dus cu capul" etc. Există multe tulburări psihologice care nu ne transformă în evadați de la trilulilu (de exemplu fobiile, atacurile de panică și anxietatea se încadrează aici - eu le-am avut).

Obsedatul de control va dori, inevitabil, să controleze oamenii din jurul lui. Întotdeauna face regulile, exclusiv el. În mod logic, asta îl face o pacoste pentru cei din jur, care ajung să se simtă manipulați, folosiți, înjosiți. Un control freak este un foarte bun manipulator și șantajist sentimental, dar nu face asta neapărat conștient și cu siguranță nu pentru a te înjosi. Rețineți deci că nu este vorba de nimic personal iar cel vulnerabil cu adevărat este el, nu voi. Aveți două opțiuni: fie plecați din viața lui dacă ajungeți la un punct în care nu vă mai simțiți bine cu voi înșivă, fie îl acceptați pentru ceea ce este, încercați să-l înțelegeți și să-l ajutați.

Obsesia pentru control vine din frică (lipsă de securitate, teamă de respingere, de eșec, teamă de genul nu-sunt-suficient-de-bun-pentru-cutare-lucru-persoană, obsesia de a nu repeta drame din copilărie etc.). De aceea s-ar recomanda să fiți mereu o sursă de comfort pentru un control freak care înseamnă ceva pentru voi.

Există diverse forme ale acestui tip de personalitate, unele mai pronunțate, altele mai discrete. Principiile de bază ale abordării unei astfel de persoane rămân valabile, totul este să identificați acel control freak și să doriți să faceți relația să funcționeze.

Pentru o documentare mai serioasă, citiți:

1. Wiki

2. Articol România Liberă

3. How to Deal With a Control Freak: 1, 2 și 3

Băieții deștepți vs. prostia umană

2012-02-03T15:57:00.000+02:00

Sunteți desigur la curent cu goana românașilor după provizii, în urma anunțului conform căruia ne așteaptă o apocalipsă albă, cu ninsori așa cum n-au mai fost de 60 de ani. Magazinele s-au golit mai ceva ca în perioada Sărbătorilor. De ce cred eu că s-a întâmplat asta? Pentru că niște băieți cu interes au băgat o pastilă iar marea gloată a înghițit-o. Uite așa prosperă vânzările și unii fac bani pe spinarea proștilor.

A Dangerous Method și altele

2012-02-03T15:48:00.001+02:00

Acest film parcă nu a fost așa intrigant cum mă așteptam. Are ceva scene cu caracter SM & submissive, dar nimic special. Prezintă însă un caz real. Inițial rolul Keirei Knightley (foarte bine joacă) fusese atribut Juliei Roberts. Viggo Mortensen are nasul lucrat ca să semene cu Freud.

Rămânem tot în acea epocă, în ajunul Primului Război Mondial. The Last Station prezintă ultimele luni din viața lui Lev Tolstoi, jucat de Christopher Plummer. În film mai apar Helen Mirren, Paul Giamatti și James McAvoy.

The Rum Diary este un film plictisitor. Poate doar femeile care-s în limbă după Depp îl vor aprecia. Tot așteptam să se întâmple ceva care să-mi capteze atenția, o intrigă adevărată, dar nimic. Nu recomand.

Take Shelter este un thriller psihologic (aș spune eu, deși e prezentat ca o dramă) despre un tip ale cărui vedenii și paranoia tot mai intense încep să-i afecteze viața de familie. Nevasta lui este jucată de Jessica Chastain. Filmul are acel ceva care te ține lipit de ecran.

Hai să servim și o comedioară SF, pe numele ei The Change-Up. Doi prieteni, cu vieți total diferite, fac schimb de trupuri și ajung să experimenteze viața celuilalt. Inutil să spun cum se termină, nu? Ryan Reynolds și Jason Bateman sunt în rolurile principale, iar această Olivia Wilde devine tot mai interesantă.

Ok, am văzut și Paranormal Activity, însă doar primul film din trilogie, pentru că restul erau cam la fel. Este unul dintre cele mai aclamate horrors, fiind asemuit cu The Blair Witch Project și Cloverfield, pentru faptul că este filmat cu o cameră de mână care lasă o impresie foarte reală asupra privitorului. Într-adevăr, suspans maxim, mai ales că nu știi despre ce este vorba, nici măcar la final. Doar o prezență necunoscută care scoate din minți un cuplu de tineri.

Legat de genul ăsta de filme, măi copii, dacă vă afectează la modul în care vă gândiți la ele și rămâneți speriați chiar și după ce s-au încheiat, mai bine nu le urmăriți. Sfatul meu este să le luați strict la modul de distracție de moment. Nimic din ceea ce vedeți în filmele astea nu e real. Spun asta pentru că am întâlnit cazuri de oameni care, știți cum se spune, au văzut prea multe filme și rămân afectați.

Baby, you are gonna miss that plane

2012-02-02T16:30:00.001+02:00

Ce ați spune dacă s-ar face filmul care ar transforma Before Sunrise și Before Sunset într-o trilogie? Pe actorii principali, Ethan Hawke și Julie Delpy, precum și pe regizorul Richard Linklater îi cam mânăncă degetele să se apuce de treabă. Iată ce declara Ethan la finalul anului trecut.

Inutil să mai spun că m-aș bucura foarte mult, deși există voci (pe care le aprob într-o oarecare măsură) care spun că Before Sunset s-a terminat perfect și nu ar mai trebui intervenit în poveste. Am mai vorbit pe blog despre cele două filme de-a lungul anilor și o mai spun o dată: Before Sunset este unul dintre filmele mele preferate all time. Da, mi-a plăcut mai mult decât Sunrise-ul, nu știu exact de ce. Dacă se face al treilea film anul acesta, s-ar respecta cei 9 ani trecuți între primele două (atât între filmări cât și în poveste). Voi ce spuneți?

1. Se merită o a 3-a parte sau povestea trebuie să rămână așa, atât de minunat de ambiguă?

2. Cum s-ar putea numi al treilea film? (Before Midnight cred că a mai rămas)

3. Unde ar avea loc filmările? (După superbele locații Viena și Paris mă pot gândi doar la Roma sau la New York)

4. Sunt Jesse și Celine împreună sau se revăd din nou întâmplător?

Aici aveți senzaționalul final din Before Sunset.

Dacă-i miercuri suntem spirituali

2012-02-01T18:30:00.000+02:00

Spuneam că în zilele de miercuri vom vorbi despre spiritualitate, new age, automotivare și alte lucruri de gen, mai folositoare decât orice master sau doctorat, în opinia mea. Înainte să strâmbați din nas (din păcate este o reacție destul de comună), vă recomand acest articol scris anul trecut, în care explic cum văd eu aceste lucruri și de ce nu trebuie să confundăm aceste noțiuni cu treburile religioase, sectante sau de orice natură cu caracter peiorativ. Ar fi un bun punct de start acel articol. Apoi putem vorbi despre două modalități esențiale pentru a obține ce dorești.

Le-am mai menționat de-a lungul timpului dar prinde foarte bine să le repetăm. La nivel pur spiritual, mental emoțional (alegeți exprimarea preferată) este de ajuns să faci două lucruri pentru a atrage în viața ta un anume rezultat. Iată care sunt aceste instrumente.

1. Recunoștința. Fii recunoscător atât pentru lucrurile pe care le ai deja dar mai ales pentru cele pe care le dorești dar nu le-ai primit încă. Da, fii recunoscător în avans. Cui? Nu contează prea mult. Alege tu: Dumnezeu, Univers, Sursa Primordială, Energia Fundamentală sau Moș Crăciun. Oricum e același lucru. Când îți exprimi recunoștința pentru ceva tu spui "îmi place asta, mai vreau!" și orice afirmație își găsește replica în viața ta reală, pentru că Universul îți copiază orice tip de manifest, ca un uriaș Xerox. Cea mai puternică rugăciune este cea de mulțumire, nu de implorare, pentru că atunci când mulțumești tu afirmi că ai deja acel lucru sau știi fără nicio urmă de îndoială că urmează să vină. Atunci când te rogi și doar ceri ceva, vei experimenta absența acelui lucru, pentru că exact asta afirmi: faptul că nu ai acel lucru în acel moment, pentru că altfel de ce l-ai cere? Din acest motiv atât de multe rugăciuni rămân fără răspuns, pentru că Dumnezeul prezentat de biserică este unul care răspunde fiecăruia după caz "Da", "Nu" sau "Poate mai încolo" și încurcate sunt căile lui, spun popii. Lucrurile nu stau însă așa.

Fără a poza într-un guru, doamne ferește, am curajul să afirm că după ce am studiat vreme de câțiva ani mai multe surse am ajuns la concluzia că toate întâmplările posibile, absolut orice gând sau idee produce mintea noastră, există deja undeva în Absolut, deși noi încă nu îl experimentăm în lumea fizică. Totul a fost creat iar noi nu facem decât să alegem ce experiență atragem în viața noastră. Că există sau nu universuri paralele nu știu, e deja o discuție prea complexă. Ideea este însă înfiorător de simplă și de magnifică:

Dacă mintea ta se poate gândi la ceva, acel lucru există deja. Altfel nu te-ai putea gândi la el.

Este o lege la fel de reală ca și legea gravitației. Chiar și cea mai fantezistă idee are undeva un corespondent real. Marele șpil este să ajungem atât de conștienți de asta și de puterea noastră încât să atragem acea experiență în viața reală. Isus și alți mari maeștri spirituali făceau asta instantaneu. Și ce mai făcea Isus înainte de un miracol? Mulțumea. Pentru că știa că Dumnezeu, Allah, Universul (mare atenție să nu rămânem fixați pe o zeitate anume, pentru că nu contează denumirea) deja a pus acolo TOTUL. Dacă reușești să accepți ideea asta îți vine mult mai simplu să mulțumești și pentru lucrurile pe care nu le-ai primit sau pe care nu le experimentezi încă în viața ta. Pentru că știi că sunt acolo. Totul este deja acolo. Vrei un job mai bun? Păi deja există versiunea asta, cu tine într-un job de succes. Vrei să fi sănătos tun? Da, undeva în infinitatea asta prin care pendulăm există varianta cu tine trăind fără probleme până la 100 de ani. Mulțumește constant pentru asta și deja ai făcut un mare pas în acea direcție.

2. Dă-i altuia ceea ce vrei să primești. Simplu, frumos, natural. Nu trebuie să respecți cantitatea oferită cu cea dorită, aici nu facem afaceri. Și nici din punct de vedere al nuanțelor nu trebuie să fim stricți. Vrei dragoste? Oferă altora dragoste. Chiar și un zâmbet se încadrează în categoria asta. Și nu ne referim doar la latura romantică a dragostei. Vrei ajutor într-o problemă? Ajută-l tu pe altul înainte. Vrei să ai venituri mai consistente? Lasă bacșiș mai mare și dă bani celor cu probleme. Prin toate aceste gesturi noi spunem "uite, am chestia asta, pentru că pot s-o dau altuia" și, așa cum spuneam mai sus, orice afirmație (făcută mental, vorbit sau ca acțiune) va produce o energie corespunzătoare care se va materializa în existența ta fizică.

Două sfaturi la final: faceți toate aceste lucruri cu sinceritate maximă și fără să vă gândiți obsesiv la răsplata care va veni. Doi la mână, orice gând devine mai puternic dacă este însoțit și de o acțiune fizică. Fiți activi, comportați-vă ca și cum deja aveți tot ce vreți să primiți. E mai greu să stai într-o peșteră, să meditezi la minuni și la nemurire și să aștepți să-ți cunoști femeia visurilor, să ai un job important sau să ajungi să vezi Australia. Orice gând trebuie dublat de o acțiune fizică, oricât de mică este ea. Altfel nu vei face nimic doar cu puterea minții.

Încercați să aplicați aceste principii, nu aveți nimic de pierdut. Mult succes vă doresc și m-aș bucura foarte mult că acest articol să fi ajuns la voi exact când aveați mai mare nevoie de ideile expuse aici.

A wise Shaman once said, “If you really trust that the Universe is within you, then you would not ever doubt that what you desire is also a yearning that is shared with the Cosmos.”

In other words, if you can dream it, it already is present in the Universe…all you need to do is to allow it to take manifestation.

Shamans never, ever question the existence of a miracle…they do not waste their energies feeding the frequencies of doubt. Instead, they step into the field and give thanks for what has yet to manifest in the physical…but already exists in the Absolute.

Step into the realm of Absolute today and see and give thanks for the invisible made Visible.

Blanca Beyar

Să învățăm de la Nole

2012-02-01T10:34:00.000+02:00

Determinare totală și gândire pozitivă. Totul pleacă din mintea noastră. A se aplica oricând și oriunde, nu doar în sport.

La berăria Ursus

2012-02-01T07:28:00.000+02:00

Eu nu pot să mă îmbăt. Nu c-aș fi rezistent la băutură, dar pur și simplu am un punct la care mă opresc. Nu-mi mai intră. Mă amețesc, alright, dar n-am fost vreodată atât de beat încât să nu mă țin pe picioare sau să nu-mi amintesc a doua zi ce-am făcut. Și nici nu pot înțelege ce-i așa mișto în a te îmbăta muci, atât în momentul respectiv, cât și dimineața, când te trezești mahmur. Aseară am fost la berăria Ursus din Piața Unirii - nu m-am îmbătat, dar m-am pilit.

Mi-a plăcut că au garderobă și nu te duci tu cu haina acolo, ci ți-o ia chelnerul. La bere îți dau sticksuri, lucru pe care rar îl văd prin alte baruri. Am apreciat și faptul că la masă a venit o fată (inițial credeam că vrea să ne vândă țigări) care ne-a întrebat ce muzică vrem să ascultăm în bar. Am zis că vreau să aud U2 și chiar au pus 2 melodii. Mno, mișto. O să mai trec pe acolo. Să nu mai zic că deși în plină săptămână și pe un frig absolut crunt, berăria era plină. Lumea în Cluj se mișcă, orașul trăiește frumos.

p.s. Am băut o halbă de Ursus și 200 g. de jägermeister, iar ajuns acasă am turnat peste și o Guinness. Acum sunt la cafea, fără dureri de cap.

Câinii omoară oameni în continuare

2012-01-30T17:01:00.002+02:00

A mai fost un caz grav cu un copil acum vreo 10 zile, dar am zis să trec peste. De data asta însă e vorba de un alt caz de omor. Da, simplu și fără alte interpretări: în România mileniului 3 oamenii mor atacați de câini pe stradă, ca într-o junglă. În loc să exterminăm această plagă, ne frecăm în ciuf ca niște alienați mintal. Maidanezul este noua capră neagră, noul monument al naturii, noul animal sfânt la care ne închinăm și pe care nu-l atingem.

Cine credeți că-și va asuma acest nefericit deznodământ? Laba laba, cuțu cuțu și alți nefutuți duși cu pluta pe tărâmuri însorite? Ceva autorități locale sau centrale? Iresponsabilii care hrănesc câinii vagabonzi? Cristina Țopescu, nevasta lu' Temișan, Mihai Constantinescu sau Vadim Tudor? Nimeni, absolut nimeni, acesta este răspunsul. "Pățăști", ar spune ei. "Nu e vina câinilor că-s pe stradă, plus că au și ei suflet. Trebuie să scăpăm de ei prin metode umane". Numai că în România mori cu această umanitate de gât.

Vedere de la bunica

2012-01-30T13:52:00.000+02:00

Ieri mi-a aterizat o surpriză în cutia poștală, total binevenită printre obișnuitele facturi și flyere spam. Era o vedere de la bunica. Cum dânsa nu o mai poate suna pe sorella în fiecare săptămână, a început să-i scrie, ocazie cu care mi-a scris și mie. "Ce bine mi-ar prinde un computer din ăsta ca al vostru, să vorbim zilnic", spune Tica uneori, la cei 81 de ani tocmai împliniți. Și chiar cred că s-ar descurca foarte bine cu un laptop. Însă până una alta încă ne sună și ne scrie.

Vederea prezintă imagini vechi din Câmpina, orașul meu natal. "Când îți este dor, să poți admira vederea. Ne mai lăudăm și noi cu muzeele", spune bunica, fâcându-mă să mă gândesc că într-un ocean de virtual, superficialitate și prefăcătorie, în care inevitabil plutim zi de zi, astfel de gesturi simple și necondiționate sunt o adevărată binecuvântare.

Dacă-i luni avem bancuri

2012-01-30T09:30:00.000+02:00

Teoretic ar trebui să avem, de acum încolo. Dar e tare greu să mai auzi un banc bun zilele astea. Sau poate sunt eu prea pretențios. Așa că o să vă spun unul foarte vechi și foarte penal. Eram în pană totală de inspirație și de surse dar am vorbit cu o prietenă care s-a mutat zilele astea în Polonia și mi-am adus aminte: știți după ce vă dați seama că polonezele nu poartă chiloți?

După mătreața de pe pantofi! Noh, v-am zis că-i urât. Și nu ma întrebați de ce polonezele și nu rusoaicele, așa e poanta. Aștept bancuri mai mișto de la voi, dacă aveți. Până săptămâna viitoare o să fiu mai inspirat oricum.

De fapt stați că mai am unul. Vine un adolescent la tac'su și spune:

- Tată, am să-ți fac o mărturisire...

- Spune, fiule.

- Știi, sunt gay...

- Hmm, cum adică gay, măi copile?

- Știi tu...homo, poponar!

- Măi băiete, nu mă lua cu termeni din ăștia că mă bagi în ceață! Zi-mi pe șleau care-i problema!

- Păi uite....mă f*t în cur, sug p*la...

- Hahahaha, bată-te să te bată, ești leit mă'ta!

Modele Alpha Male

2012-01-29T18:21:00.000+02:00

Bărbați, notați următoarele exemple. Desigur, sunt mult mai multe, dar astea îmi vin în minte acum.

1. Hank Moody. Am explicat aici cum stă treaba cu acest personaj. Ok, este vorba de un film, dar se exagerează numai foarte puțin. Astfel de bărbați există cu duiumul iar scenariul de la Californication este foarte bine făcut. Dacă dați un google search după "hank moody alpha male" veți avea material serios pentru a vă face temele.

2. Dave Grohl. De ce simplu? He fuckin' rules, pur și simplu. Roacăr, compozitor, glumeț, deloc siropos. Trece de la blândețe la duritate precum o piesă Foos, de la acustic la electric, natural și masculin.

3. Novak Djokovic. Numărul 1 din tenisul mondial tocmai ne-a oferit azi încă o mostră de bărbăție și dârzenie, ca un sârb adevărat care niciodată nu se lasă bătut. Bașca faptul că-i nobil și extrem de haios.

Ideea de bază în cazul lor: trebuie învățat de la ei și nu imitați. De exemplu nu poți fi un mic Hank Moody imitându-l pe Hank Moody, tocmai pentru faptul că el este el însuși și nu imită pe nimeni. Naturalețea este un element de bază. Apoi încrederea totală în tine și lipsa oricărui stres cu privire la ce crede restul despre persoana ta.

Sfat important: a nu se confunda faggots gen Johnny Depp sau ăla de joacă în filmele cu vampiri cu un alpha male. E drept că femeile mor după ei la prima vedere, dar nu asta-i masculinitatea pe care o căutăm.

Aș fi dat un exemplu și din politică, dar nu prea am modele acolo, plus că nu mă prea pricep. Ar putea fi Putin un alpha male?

Juma' de an în Mărăști

2012-01-28T16:08:00.000+02:00

A trecut repede și atât spun, alte considerații melancolice nu-și au rostul când vine vorba de mutarea mea. Dar imaginile cu lacul aflat la 3 minute de blocul meu (practic în cartierul Gheorgheni) vorbesc mai frumos despre trecerea vremii.

Țin cu Nole, dar bate Rafa

2012-01-28T11:24:00.001+02:00

Ăsta este pronosticul meu pentru finala Australian Open de mâine (începe în jur de 10.30 dimineața pe Eurosport). Cred că Nole este obosit după semifinala cu Murray și că nu-l poate bate la infinit pe Rafa, deși a făcut-o în ultimele 6 finale jucate împreună. Nu ratați meciul, sunt cei mai buni jucători din clasament și indiscutabil cei mai buni din ultimii 2 ani în tenisul mondial.

Total meciuri directe: Nadal conduce cu 16-13
Meciuri directe Grand Slam: Nadal conduce cu 5-2 (dar la finale Grand Slam conduce Nole cu 2-1)
Total finale: Djokovic conduce cu 6-5 (le-a câștigat pe ultimele 6, după ce Nadal avea 5-0)
Nadal conduce întâlnirile directe pe zgură și pe iarbă, dar pe hard (unde se va juca și mâine) Djokovic conduce cu 10-5

Cică s-a retras Zoso

2012-01-28T10:29:00.002+02:00

Cel mai cel blogger anunță faptul că se retrage din blogosferă. Mă lasă rece. Dacă e să-mi pară rău că nu mai scrie cineva, atunci despre Dono ar fi vorba. Care chiar s-a lăsat de un an aproape, pe bune deci. În cazul Zoso poate fi vorba de o strategie fumată de marketing. Reacții? Badea face spume la gură iar Arhi se dă noul maharajah al blogosferei: poza cu Godfather mă face să-mi pun mai multe întrebări...

Dacă-i vineri avem filme

2012-01-27T21:43:00.001+02:00

După cum ziceam azi, de acum încolo vom vorbi despre filme vinerea seara. Voi începe cu un proaspăt nominalizat Oscar.

A Better Life ne prezintă viața grea a unor imigranți mexicani în America, tată și fiu. Tatăl este jucat foarte bine de Demián Bichir, actor mexican care tocmai a fost nominalizat la Oscar pentru acest rol. Filmul în sine nu este mirobolant.

The Double este un film de spionaj cu Richard Gere în care nu mai știi care e băiatul rău și care-i ăla care-i vine de hac.

Orphan este un thriller reușit, peste ce mă așteptam în momentul în care am început să-l urmăresc. Pare clișeu povestea, dar nu e. Iar Vera Farmiga nu prea joacă în tâmpenii.

Transit. Actori necunoscuți + alertă și suspans permanent = posibil film mișto. Și ăsta chiar este.

The Hunter este cam bizar. Un vânător este angajat să vâneze o specie rară de tigru. Pe durata a cam 80% din film merge de nebun prin pădure și pune capcane. Apoi ăia care l-au angajat vor să-l omoare, dar scapă. După care împușcă tigrul ăla și se pune pe bocit. Willem Dafoe joacă rolul principal. Când urmăream filmul chiar mă gândeam dacă nu se puteau gândi la un titlu și mai comun ca ăsta - numai în ultimii 2 ani s-au făcut 3 filme cu denumirea The Hunter.

La final abandonăm filmele relativ recente și vă recomand unul de acum 5 ani, dar cu siguranță cel mai bun din seria asta de vineri seara: The Last King of Scotland, pentru care Forest Whitaker a luat Oscarul de rol principal. Senzațional joc face, într-adevăr. Vizionare recomandată mai ales acelora care nu stăpânesc bine noțiunea de dictator și tot îi dau cu ea pe goarnă, cu creierii spălați de media românească.

V-am zis că-i diliu

2012-01-27T20:23:00.001+02:00

Și că numai o mizerie gen Latrina 3 poate face eroi din asemenea personaje. Uitați încă o mostră. Oare are pe cineva în spate care-l învață sau se slobozește de la el putere?

Și ca să nu spuneți că Adevărul e ziar băsist, hai să cităm și Gândul, care sigur e anti-băsist, fi-ne-ar băseala de râs:

"MApN arată că "dintre aşa-zisele soluţii prezentate de locotenentul Gheorghe Alexandru şi făcute publice de către acesta, sub forma unor declaraţii susţinute în faţa reprezentanţilor mass media", se remarcă cererea de dizolvare sau desfiinţare a Parlamentului, invocarea stării de urgenţă în ţară, conducerea ţării şi administrarea statului român de către Armată.

MApN precizează că locotenentul a propus "să facă parte din Consiliul Militar care, în viziunea sa, ar urma să gestioneze destinele ţării, iar ofiţerului să îi revină 50% din puterea de decizie".

De asemenea, MApN mai spune că printre soluţiile prezentate de locotenent figurează şi aducerea regelui ca şef al statului şi instaurarea monarhiei constituţionale."

De ce ar fi un astfel de personaj popularizat atât de mult? Despre el n-ar trebui să se scrie nici măcar în revista garnizoanei.

Program săptămânal pe blog

2012-01-27T14:14:00.000+02:00

M-am gândit ca de acum încolo să programez ordonat articolele având o anume tematică. Astfel luni vom avea bancuri, miercuri articole pe teme spirituale / new age / free spirit / self motivation, iar vineri seara filme. Desigur, dacă vreme de o săptămână nu văd niciun film notabil, nu voi posta nimic în acea zi de vineri. Dar în seara asta să vă așteptați la câteva recomandări.

Apropo de recomandări, aștept de la voi să-mi spuneți:

1. Ce alte teme ați dori să întâlniți aici și cu ce frecvență / în ce zi a săptămânii?

2. Dacă ar fi să încep un serial de ficțiune pe care să-l citiți periodic, despre ce ați vrea să fie?

Mulțam.

Penibilul lunii

2012-01-27T10:45:00.000+02:00

Premiul nu se acordă soldatului ăla pe care l-am pomenit ieri, ci merge fără concurență la Emil Boc. Probabil ați văzut imaginile de ieri, cu Boc dând lopeți ca un portar care plonjează pentru fotoreporteri, când mingea e deja în plasă. Absolut ridicol și ineficient, dar 100% populist, pentru impresionat proștii. Oare chiar mai au succes astfel de strategii ieftine pentru unii sau și consilierii de imagine ai premierului sunt retardați?

Ce au în comun Sobaru și Alexandru Gheorghe?

2012-01-26T08:42:00.000+02:00

Sunt eroii de carton ridicați la acest rang de către televiziunile de știri manipulante, întru exaltarea românașilor impresionabili la prima mână și total lipsiți de repere. Citiți asta. Apropo, ce mufă de personaj exemplar din vreun film despre WW2 făcut de Scorsese, posibil candidat la Oscar, are acest tânăr.

Suntem niște maimuțe instinctuale retardate și grotești

2012-01-25T19:24:00.002+02:00

Adevarul

A murit actorul Emil Hossu!

În timp ce am postat asta, numărul like-urilor a ajuns la 21.

Update: 37 de minute au trecut de la decesul lui Emil Hossu până când Latrina 3 a titrat prima știre care profita de acest eveniment, în scop anti-băsescian manipulant. Notă maximă pentru inventivitate, nota zero pentru jurnalism.

Californication (serialul) și Hank Moody (personajul)

2012-01-25T18:40:00.000+02:00

Am ajuns la zi cu acest foarte cool serial (singurul din ultimii mulți ani pe care-l urmăresc). Tocmai a fost lansată a 5-a serie. O să vă spun pe scurt de ce îmi place Californication, apoi o să discutăm un pic despre tipologia personajului principal.

Motivele care m-au făcut să îndrăgesc acest serial sunt simple dar solide:

Umorul foarte bun (cu scăpări inevitabile)

Fuckin' California (adică e mișto acest tărâm)

Mult sex

Legătura romantică indestructibilă dintre personajele principale, deși el este un afemeiat notoriu

Personajele fain creionate (masturbatorul șef Evan Handler este criminal, îl știți din Sex and the City)

Show-biz-ul de la mama lor

Melodiile foarte frumoase de la finalul unor episoade (vezi asta)

O femeie senzațională din toate punctele de vedere, genul love-of-anyone's-life (Karen, jucată excelent de Natascha McElhone)

Hank Moody, jucat de David Duchovny, un personaj devenit subit noul meu erou personal. Asta nu doar pentru faptul că este scriitor, roacăr și new-yorker, dar mai ales pentru modul dramatico-lejer în care-și trăiește ceea ce putem numi criza vârstei mijlocii. Și, absolut evident, pentru cantitatea obscenă de femei care-i cedează. Sau care se dau la el. Acest succes senzațional la femei pare tras de păr, dar sunt absolut convins că Moody reprezintă modelul (im)perfect la care visează în secret orice femeie, în cel puțin un moment al existenței ei. Nesimțit, arogant, misogin, nepăsător, arătos, fumător, bețiv, drogat, boem, artist, fără obligații. Ți-o trage și pleacă iar tu, femeie, adori asta. Deși foarte puține ar recunoaște, sunt convins că multe femei se masturbează la duș cu gândul la un asshole de tipul lui Hank Moody. Nu că ar fi ceva rău în asta.

Ceva rău sau mai degrabă ipocrit ar fi să spui "Oh, da, eu vreu un bărbat care știe ce vrea, care nu-i afemeiat, care nu bea, care mă respectă și alături de care vreau să am un viitor" dar cu prima ocazie să-l înșeli sau să fugi cu un sictirit futăcios cum e Hank Moody. Multe femei fac asta, pentru că lucrurile interzise și nerecomandate sunt de multe ori mai atractive. Hank Moody este plăcerea vinovată a oricărei femei care nu este satisfăcută sexual sau din alte puncte de vedere. De asta apreciez acest serial și rolul făcut de Duchovny, pentru modul foarte natural în care exprimă aceste lucruri.

În caz că nu știați, Duchovny a fost dependent de sex (la modul în care a avut nevoie de terapie ca să scape de asta), poate și din acest motiv îi iese așa de bine acest rol, care i-a adus un Golden Globe. Cu o singură chestie m-a dezamăgit personajul său. Păi cum este posibil ca tocmai lui Mädchen Amick să nu i-o pună?!

La final, pentru că acest serial este totodată foarte romantic, la modul cool romantic, câtuși de puțin siropos, vă las cu o scenă minunată care vine într-o antiteză binevenită cu latura pregnant sexuală a sa. Scena este trasă la New York, aplauze!

O carte pentru bloggeri

2012-01-25T00:11:00.000+02:00

Dacă ai un blog și vrei să-l faci cât mai de succes (succesul fiind relativ și putând însemna orice dorește fiecare: trafic mare, mulți cititori fideli, multe comentarii, bani făcuți din blogging etc.) atunci e bine de știut că există o lucrare scrisă de un blogger de mare succes, Darren Rowse, care te învață multe principii esențiale pentru a-ți dezvolta blogul.

Cartea (sau broșura mai degrabă) se numește 31 Days To Build A Better Blog și dacă nu o găsiți pe nicăieri v-o trimit eu. Dacă vrei să faci din blogging o meserie și nu doar un hobby dezinteresat atunci n-ar strica să parcurgi cartea, pentru că nu poți avea succes după ureche. Ca pentru orice profesie, există studiu în prealabil. Notoritatea nu se construiește ușor și e mult mai simplu s-o faci aplicând pașii făcuți de alții înaintea ta.

Nominalizările Oscar 2012

2012-01-24T17:08:00.000+02:00

Sunt bun: am intuit câteva nominalizări imediat după ce am văzut filmele respective, în urmă cu mai multe săptămâni sau luni. Poate vă aduceți aminte că am menționat filmul The Help și prestația lui Nick Nolte din Warrior. Mă mir că DiCaprio nu a fost nominalizat, deși nu am văzut încă J. Edgar. Mirosea de la o poștă a Oscar nominee, iată însă că n-a fost să fie.

Filmele cu cele mai multe nominalizări sunt Hugo (11) și The Artist (10). Cred că voi avea probleme în a le urmări, mai ales că The Artist e film mut, făcut ca în anii '30. Nu mai comentez faptul că The Tree of Life a fost nominalizat la categoria cel mai bun film. Mă mir și mă bucur în același timp că Magnolia nu a primit nicio nominalizare. Aplaud nominalizarea Jessicăi Chastain pentru rolul secundar din The Help - v-am spus că trebuie să urmăriți atent această ființă frumoasă și cu mare potențial.

Lista completă o găsiți aici. E faină prezentarea, plimbați mouse-ul peste fiecare nominalizare. Ce favoriți aveți?

Angajez agent pentru a-mi vinde cartea

2012-01-24T11:25:00.000+02:00

A fost necesar să văd trei serii din Californication ca să-mi pice fisa: am nevoie de un agent de vânzare, care să se ocupe de cărțulia mea despre U2. Așadar dacă știți pe cineva sau dacă vreți să vă implicați, aștept un mesaj la adresa asta. Preferabil din Cluj să fie agentul, dar nu-i musai. Detaliile le discut în privat cu cei interesați. E cazul să-i las și pe alții să se ocupe de vânzare și sunt sigur că la final atât eu cât și respectivul agent vom fi mulțumiți.

Din Brooklyn, privind spre Manhattan

2012-01-23T19:18:00.000+02:00

Ramona Iftode, pe numele de scenă Dojo, este timișoreancă dar a locuit ceva vreme în America. Bineințeles, s-a îndrăgostit iremediabil de New York. Înainte de a vă arată o colecție de poze al căror autor este, vă recomand și blogul ei (ultimul articol este excelent și mă regăsesc total în el, în spiritul acestor zile).

Aici găsiți senzaționalele fotografii despre care vorbeam. Și un mic preview:

Un nou episod al serialului "Să ne indignăm cu jandarmii"

2012-01-23T18:11:00.000+02:00

Mircea Badea este ~~manipulant~~ indignat. Iată de ce. Pune pe blog un clip cu niște jandarmi care snopesc din bătaie anumiți indivizi (pe care trebuie să-i presupunem a fi nevinovați, nu?) și vai vai, câtă revoltă și dezgust trezește.

Desigur, din imaginile respective lipsesc secvențele cu magazine sparte, tonete incendiate, garduri smulse din pământ, pietre aruncate în jandarmi și altele. Nu știu de ce, dar am vaga impresie că jandarmii n-au dat iama în pensionarii, oamenii muncii, tinerii și chiar copiii care au protestat calm în Piața Universității. Nu pe ăștia i-au luat la pulane din senin așa. Acești oameni sunt încă acolo, nu-i deranjează și nu-i bruschează nimeni, deschideți televizorul. Și tot așa am vaga impresie că un protestatar non-violent, care nu și-o caută cu lumânarea și care la o adică evită un conflict, pleacă dintr-o zonă fierbinte și nu face pe zmeul în fața unor jandarmi, chiar nu va fi agresat. Există și excepții, desigur, dar sunt foarte puține și în mod cert nu sunt prezente în clipul postat de Badea.

Uite, am și eu un clip. Priviți acești "bravi" protestatari cu apucături ultras, care o dau cu "Muie Băsescu!" și ""Libertate!", doar pentru că așa e cool acum și așa se manifestă gibonismul care zace în ei. Dacă i-ai întreba de ce nu e bun Băsescu habar n-ar avea ce să spună. Eu cred că ăștia care dădeau cu pietre în jandarmi și-au luat-o, pe deplin meritat. Considerați clipul de mai jos un prequel la cel postat de lătracul Antenei 3. Măcar așa să avem imaginea de ansamblu.

Penelist sau editorialist?

2012-01-23T12:46:00.000+02:00

Și una și alta ar trebui să nu se poată, deontologic vorbind. Mă gândesc că un jurnalist trebuie să fie cât mai imparțial (absolut echidistant nu se va putea niciodată) și să nu aparțină niciunui partid. Așa că eu vă întreb pe voi, ce este nenea ăsta care tot scrie la Ziua de Cluj chestii de genul:

"Mulţi au cedat propagandei oficiale - împărtăşind improvizaţii false, precum "Lumea întreagă este în criză", "Toţi care au guvernat sunt la fel", "Nu avem alternativă", "Toată clasa politică este de vină" etc. - clişee ordinare care nu se cultivă în nici o ţară europeană ce se vrea democratică."

Penelist sau editorialist? Ce este el mai întâi? Aștept răspunsuri. Apropo, eu consider adevărate acele "clișee ordinare", fără a fi câtuși de puțin băsist, după cum recent am subliniat și cu atât mai puțin fiind plătit de cineva să scriu (ce bine ar fi fost!), așa cum urlă scelerații de la anumite televiziuni. Iar acum voi explica foarte pe scurt de ce acele clișee conțin mari adevăruri:

"Lumea întreagă este în criză" - Păi, la naiba, e sau nu criză pe toată planeta de 3 ani jumate? Sunt toate țările în dificultate, indiferent de puterea lor? Da. Există vreu politician mesianic sau vreo putere politică sub a cărui orânduire România nu ar fi fost izbită din plin de criză? Nici vorbă, naivilor.

"Toţi care au guvernat sunt la fel" - În 22 de ani ne-am convins că da. Nu este vorba de o egalitate perfectă, nu susține nimeni această aberație, ci doar faptul că ne punem mereu problema "care e mai puțin prost sau mai puțin hoț", nicidecum "care e mai bun".

"Toată clasa politică este de vină" - Absolut, toți cei aflați la putere în ultimii 22 de ani sunt de vină. Dacă nu ei, atunci cine? Încerci să te scoți din schemă, stimabile? Și ghici ce: toți au fost acolo și s-au rotit între ei, schimbându-ți denumirile și vopsindu-și din când în când părul grizonat. FSN, PDSR, PSD, PNL, PNCTD, PD, PDL etc. În principiu trei mari partide, schimbăndu-și părul, nu și năravul. Și dama de companie UDMR, să nu uităm. Aflată mereu în compania celor aflați la putere adică. Prin urmare:

"Nu avem alternativă" - Sau poate că avem, dacă optăm pentru PRM sau Partidul Poporului. Aici m-ai încuiat, nene Marga, dar speranța mi-ai trezit-o.

Am fost citat de B1 TV

2012-01-22T23:12:00.001+02:00

Acest lucru s-a petrecut aseară, în cadrul unei emisiuni live pe care o modera Sanda Nicola. M-au menționat ca blogger din Cluj și au preluat un pasaj din acest articol. Înregistrarea nu a apărut încă pe net - dacă acest lucru se va întâmpla o voi posta aici. Mulțumiri Sandei, e bine să știi că părerea ta contează și este prezentată de o televiziune cu acoperire națională.

Tutorial: cum se cântă Fading Out de la Urma

2012-01-22T11:34:00.001+02:00

După ce am tras zeci de covers în ultimii 2 ani, chitaristul de garsonieră amator din mine s-a gândit că e cazul să-i învețe și pe alții cum se cântă o piesă. Am ales Fading Out pentru că este o melodie frumoasă, puternică, poate fi cântată în două feluri (daca vrem să sune ca pe album, altfel poate fi cântată într-o mie de moduri) și în mod cert reprezintă o pacoste pentru chitariștii care nu pot ține un barre.

Pentru a vedea acordurile scrise, intrați chiar la trilulilu și dați click pe "Vezi detalii".

Băsiști și anti-băsiști

2012-01-20T18:09:00.001+02:00

Ultimele zile au evidențiat o categorie de oameni bine formată, legitimă fără doar și poate, stridentă și (din păcate) efectiv paranoică: ei sunt anti-băsiștii. Eu am o singură problemă cu ei, anume faptul că oricine îndrăznește să aibă chiar și cea mai vagă părere contrară lor, chiar și neutră, chiar și imparțială, dar care nu sprijină 100% cauza lor furioasă, pseudo-revoluționară și anti-băsistă, este catalogat în secunda 0 ca fiind un băsist abject. Este pus la colț, arătat cu degetul și împroșcat cu bale.

"Hmm, eu cred totuși că jandarmii nu trebuie acuzați în situația în care..." / "Ha, clar: ești băsist!"

"Băi, serios acuma, nu consider că USL-ul e o variantă, ați auzit ceva concret propus de ei până acum pentru a ne scoate din sărăcie?" / "Taci dracu', vierme băsist!"

"Ce se petrece acum în piață nu are nicio legătură cu revoluția din 1989 iar sistemul de acum nu este o dictatură, ar trebui să fi trăit în comunism ca să vedeți ce-i aia dictatură adevărată..." / "Băsistule propagandist, asta e clar dictatură!"

Fără nicio exagerare, cam astea sunt coordonatele "dialogului" dintre anti-băsiști și cei pe care aceștia îi consideră fani convinși ai marinarului. Desigur, un astfel de comportament paranoic poate fi explicat și diagnosticat de orice psiholog, sunt sigur de asta. Exemple cu nemiluita de astfel de lătrături necontrolate avem la Latrina 3, la orice oră din zi și din noapte, dar și pe bloguri. Cum ar fi blogul sceleratului Badea, priviți (e doar un exemplu, săpați-i blogul pentru mai multe, calde și bune). La cine se referă el acolo? La Zoso, un tip care nu mi-e simpatic dar care în contextul actual are dreptate. Eternul Mugur Pulică intrase mai devreme prin telefon la tv (minune, de data asta nu era în studio! probabil avea o fereastră de 15 minute și a mâncat și el un sandwich ca tot omu') și a inceput imediat să cotcodăcească la adresa "băsiștilor care afirmă că protestele se referă la întreaga clasă politică, nu doar la Băsescu și PDL". Și putem continua cu exemplele până când protestele se vor fi sfârșit.

Deci măi anti-băsiștilor, revoluționarilor și eroilor care sunteți voi: dacă cineva nu este de acord cu ideile voastre, cu modul în care încercați să le impuneți altora, dacă nu e de acord cu manipularea sau cu limbajul vostru, asta nu înseamnă că este automat un băsist. Există multe culori și nuanțe pe lumea asta, nu doar alb și negru. Sunt sigur că un astfel de anti-băsist spălat pe creier ar putea să mă catalogheze și pe mine ca fiind băsist, așa că o spun răspicat pentru toți:

NU SUNT BĂSIST!

Mi se rupe de Băsescu și de întreaga clasă politică. Nu am încredere în nimeni, pentru mine toți sunt o apă și-un pământ. Nu merg la vot în toamnă pentru că m-aș simți prost cu mine însumi să mai pun ștampila pe cineva - i-am văzut pe toți deja, în 22 de ani. Doar fac cu rândul la putere și-și mai schimbă denumirea, dar în esență nu se schimbă nimic. Mi se rupe dacă Băsescu pică în urma protestelor și nu-mi va tremura niciun mușchiuleț dacă de mâine avem alt președinte și alt partid la putere. Sunt resemnat din punctul ăsta de vedere, indiferent cum se va numi noua putere. În 2008 nu am mers la vot și am îndemnat lumea să voteze în alb sau să-și anuleze votul. În 2009, la alegerile prezindețiale, nu am mers la vot în primul tur iar în al doilea am votat cu Băsescu pentru că nu vroiam Geoană și PSD la putere. Și acum aș face la fel. Asta înseamnă că sunt băsist? Cine mă citea în 2009 poate își aduce aminte de articolele de atunci, iar dacă nu, are arhiva la dispoziție. Dacă eram băsist / pedelist votam cu ambele mâini și în 2008 și în 2009, încă din primul tur.

Băsescu și pedeliștii sunt niște nenorociți ca toți ceilalți dinaintea lor. Pe de altă parte, mi se par naivi cei care cred că USL-ul, Crin, Victoraș și alții pot salva România. Nu spun că Băsescu este de neînlocuit, așa cum nuanțează sceleratul slugarnic Mircea Badea vorbele ălora care afirmă că oricum n-ai pe cine pune în loc. Este cât se poate de înlocuibil Băselul și da, există o posibilitate ca următorul să fie mai bun. Dar cel mult cu o idee mai bun, abia sesizabil. În rest va fi la fel. De unde știu? Păi sula calului, oameni buni, unde ați trăit în ultimii 22 de ani, într-o peșteră? Ok, dați-l jos pe Băsescu, puneți-l pe altul în loc și vorbim mai încolo. Aș fi cel mai bucuros dacă mă înșel și voi reunoaște asta.

Până una alta, ne-băsistul și ne-anti-băsistul-paranoic din mine dorește mai puțină manipulare și jurnalism adevărat. De asta nu suport televiziunile de știri și de asta sunt așa de pornit pe ele, pentru că manipulează românul prost și pentru că măcar acolo, ca și apropiat de această meserie, aș vrea să văd lucruri care tind către excelență și nu doar pozează în asta (auzi, Mihăiță Gâdea?). Măcar pe latura asta am o speranță infimă în ceva mai bun, că legat de politicieni m-am lămurit de mult cum stă treaba.

Dacă e ceva ce mi-a plăcut în cadrul acestor proteste

2012-01-20T12:36:00.002+02:00

Este faptul că toți politicienii sunt contestați și înjurați, nu doar cei aflați la putere. Da, este în primul rând un protest adresat actualei clase politice, dar în ansamblu oamenii sunt dezgustați de toți ăștia care ne-au condus în ultimii 22 de ani. Penelistul Ludovic Orban a ținut morțiș să ne demonstreze asta, făcând aseară o a doua încercare de a profita (ca orice politician parșiv) de ce se petrece pe străzi, pentru a-și construi capital de imagine. Însă a fost huiduit și trimis acasă și de data asta. Excelent!

Iar trubadurul Orban nu este singurul exemplu în acest sens. La fel au pățit și parodiile numite Dan Diaconescu și Irinel Columbeanu, viitorul candidat la primăria capitalei. Mesajul este clar: suntem sictiriți de toți, fie vechi sau noi, fie perindați deja pe la putere sau nu. Încrederea populației în politicieni tinde spre zero.

Mädchen Amick

2012-01-20T11:57:00.000+02:00

Vă spune ceva numele ăsta? O fi bărbat, o fi femeie? Eu zic că trebuie să vă aduceți aminte de Mädchen din Twin Peaks, pe când era tinerică, apoi au trecut anii și ați văzut-o în Californication. Are 41 de ani acum și arată incredibil.

Ok, pozele astea sunt din 2008, de când avea 37 de ani, dar totuși!

Și uite așa am fost convins să mă uit la Californication (adică mi-am pus la descărcat toate seriile), nu de alta dar este singurul serial căruia i-am acordat atenție în ultimii mulți ani - mă uitam la el pe HBO înainte să mă mut din București. Fată bună, Mädchen, are deja 20 de ani de căsnicie și 2 copii. N-ați zice, ha?

Dar nici cu rolul jucat de Duchovny nu mi-e deloc rușine.

Dezbatere: cum vedeți România acestor timpuri?

2012-01-19T18:28:00.001+02:00

Vă propun o discuție, mai exact am câteva întrebări punctuale la care puteți răspunde, cât mai argumentat eventual. Iată despre ce este vorba.

1. Considerați că în perioada 2004 - 2011 ați trăit mai prost decât în ceilalți ani post-decembriști? Uitați-vă exclusiv la traiul vostru și nu răspundeți în funcție de ce vă spun Antenele și Realitățile. Răspundeți exclusiv din experiență, nu în funcție de ce vă pun alții că trăiți. Vorbim de viața reală, nu de aia descrisă de niște cifre pe un ecran sau de vorbele unora.

2. Credeți că o altă guvernare ar fi gestionat mai bine criza? Nu uitați că din 2008 există o criză economică globală, care ar fi afectat România chiar dacă președinte era Isus și prim-ministru apostolul Petru. Țineți cont și de asta când răspundeți la prima întrebare.

3. După tot ce s-a întâmplat în ultimii 22 de ani, mai puteți avea încredere în vreun politician indiferent de culoarea sa? Aveți speranța că o alianță (să-i spunem ciudată numai) cum este USL-ul va salva România?

4. Mergeți la vot anul ăsta?

5. Dacă există oameni care nu pun botul la manipularea ordinară făcută la televiziunile de știri, aservite politic, asta înseamnă că ei sunt automat băsiști sau pot fi ei chiar neutri, scârbiți de orice politician? Este normal ca o televiziune de știri să asmută oamenii la revolte stradale, să ofere informații eronate (vezi "desființarea" SMURD-ului) și indiferent ce ar spune sau ar face ăștia de la putere, acea televiziune să-i atace 24/7, ani de zile la rând?

Știu, par întrebări retorice și într-un fel chiar sunt, dar chiar sunt interesat de orice punct de vedere argumentat și accept orice idee și experiență reală care va fi împărtășită aici. Dacă sunt retoric o fac din subiectivitate, dar asta nu înseamnă că alții trebuie să aibă aceleași opinii. Chiar sunt curios să aud cât mai multe versiuni. Așadar vă ascult.

Killer BOB, cel mai malefic personaj din istoria cinematografiei

2012-01-19T16:19:00.000+02:00

Dacă n-ați văzut Twin Peaks, trebuie să fi auzit măcar de acest serial. Țin minte și acum: au fost în total vreo 32 de episoade și nu am ratat nici măcar unul. Trebuie să țineți cont că asta se petrecea prin '91-92', când nu aveam cablu tv (prindeam doar TVR-ul) și nici net, așa că singura șansă pentru a vedea întregul serial era să te prezinți în fața televizorului la ora potrivită. Putem discuta foarte mult despre acest serial absolut inedit, cel puțin pentru noi la acea vreme, dar acum vreau să ne axăm pe fenomenalul personaj Killer BOB, așa cum a fost creditat el în casting.

Bob reprezenta o personificare a RĂULUI, era un spirit care intra în trupurile nefericiților care ajungeau astfel să fie posedați de el. Mai exact, Bob îl stăpânește pe Leland Palmer, tatăl Laurei și totodată ucigașul ei, iar în ultima scenă a serialului asistăm la momentul în care el, adică Bob, pune stăpânire pe agentul Dale Cooper. Bun, nimic spectaculos până acum. Această temă apare în catralioane de filme. Însă cu adevărat geniale sunt două lucruri: ideea lui David Lynch de a-l introduce în poveste pe Bob (plus modul în sine în care a făcut-o), dar și prestația brilliantly distrurbing a actorului Frank Silva, care deși nu omoară propriu-zis pe nimeni, nu taie, nu împușcă, nu sugrumă și atenție, nici măcar nu vorbește, a reușit să bage în sperieți generații întregi de spectatori. Nu știai ce sau cine este, nu știai când apare, nu știai ce-ți poate face, nu știai cum să scapi de el.

Dacă nu ați văzut serialul, poate credeți că exagerez. Sau poate pe voi nu v-a speriat Bob în scurtele dar înnebunitoarele lui apariții. Tot ce e posibil. Eu însă mă ***** pe mine când îl vedeam și mai aveam puțin și o făceam și zilele astea, când m-am documentat să scriu despre el. Căutați pe YouTube clipuri cu Bob și citiți reacțiile celor care comentează acolo, veți vedea despre ce vorbesc. Sunt oameni care ani de zile au avut coșmaruri cu el. Sorella m-a înjurat pe mess acum câteva zile când i-am arătat o poză cu Bob și a închis imediat fereastra. Efectul psihologic produs de acest personaj a fost într-adevăr devastator și personal îl consider cel mai malefic care a existat vreodată pe ecran. Dacă ai văzut Twin Peaks și Fire Walk With Me (eu abia acum am văzut acest film care a fost filmat după serial, deși acțiunea se petrece înaintea acestuia) și i-ai rezistat lui Bob, atunci nu te mai sperie nimic. Aduceți-mi-l pe Hitchcock, dați-mi Saw sau The Blair Witch Project, dați-mi orice horror sau thriller vreți voi, nu mă mai sperie nici dracul însuși.

Să nu credeți cumva că s-a gândit cineva la acest personaj când a scris scenariul pentru Twin Peaks. Actorul Frank Silva, cel care l-a jucat pe Bob, se ocupa de recuzita serialului și a fost remarcat de regizorul Lynch într-o reflecție în oglindă, atunci când muta mobilă în camera Laurei Palmer. Excentricul regizor s-a hotărât imediat să-l folosească în serial, iar prima apariție a lui Bob a fost reprezentată de o imagine cu el la marginea patului, într-o viziune a mamei Laurei. Din acel moment a început totul.

Pe YouTube există un clip în care Lynch povestește această întâmplare în urma căreia s-a născut personajul Bob, iar aici se poate vedea că în realitate Frank Silva părea a fi un tip jovial, total opus personajului care a băgat groaza în atâția oameni. Folosesc timpul trecut pentru că din păcate Frank Silva a murit la câțiva ani după Twin Peaks, la vârsta de 45 de ani. Avea AIDS.

Vouă ve era frică de BOB?

Un banc bun după meciul de aseară

2012-01-19T11:41:00.001+02:00

Mou l-a rugat pe Pep înainte de meci: Dați-ne și nouă o șansă!
Pep: Bine. Vă dăm un gol în avans...
Mou: Nu e de ajuns! Data trecută am avut 1-0 și am luat 3...
Pep: Ok. Vă dăm una în față și avem voie să dăm gol doar cu fundașii....

Someșul navigabil

2012-01-19T11:15:00.001+02:00

E o idee minunată, dar până la punerea ei în practică mai e. Nu uitați că trăim în România și că noul primar clujean, Radu Moisin, se află în campanie electorală. Noi suntem țara timpului viitor ("vom face", "vom avea") și a condiționalului-optativ ("U2 ar putea concerta în România" sau "Someșul ar putea fi navigabil") și mai puțin sau deloc a concretului exprimat la timpul trecut ("am făcut", "am dres", "am finalizat"). Detalii și imagini despre cum ar putea arăta Someșul navigabil găsiți aici.

Sunt prea buni, nu pot fi bătuți

2012-01-19T00:52:00.001+02:00

Aseară în Cupa Spaniei: Real - Barcelona 1 - 2. Pentru catalani au marcat doi fundași, Puyol și Abidal. Rețineți aceste cifre: Real Madrid - ultimele 24 meciuri în toate competițiile - 22 victorii, 2 înfrângeri (ambele cu Barça, ambele pe Bernabeu). Alte cuvinte sunt de prisos.

Jandarmul și cultura (sau cum se face o "știre")

2012-01-18T15:42:00.000+02:00

Circulă pe net și prin media o nouă "știre" care-i indignează pe semidocți, la modul "vai vai, ce-am ajuns". Hai să vedem clipul de la care a pornit și comentăm după.

Deci cum poate, dom'le, jandarmul ăla să fie așa năsâmțât și să spună "luați site-ul de cultură și băgați-l în dubă"? Nț nț, nu mai există pic de respect pentru intelectuali și pentru cultură, grav de tot am ajuns.

Bun, ne-am indignat destul și am pozat în oameni elevați? Acum hai să fim realiști și să renunțăm la bullshit. Prin urmare întreb și eu așa: ce vroiau posesorii acelui site să obțină cu această prezentare, cu scoaterea în fața a site-ului cu care se identificau? Ce se așteptau să obțină în situația dată? Oare daca eu mă prezint cu The Fly on a Wall impresionez pe cineva? De ce sperau ca jandarmul ăla să fie afectat de unul care pretinde că deține un obscur "site de cultură"? Nici eu n-aș fi fost impresionat. Bun, există și o altă discuție: jandarmul ăla se comportă ca un gibon, da, însă asta rămâne valabil indiferent dacă o face cu un om amărât sau cu posesorul unui "site de cultură". Jandarmul nu e pus acolo în urma unui test de cultură generală, nu e obligat să asculte muzică clasică și să citească filozofie și, într-o anume situație de forță majoră, i se rupe că tu mustești de cultură, pentru că asta n-are nicio legătură cu pomul de iarnă.

Deci să nu fiu înțeles greșit: nu consider câtuși de puțin că acel jandarm procedează corect. Spun doar că "site-ul de cultură" înseamnă fix pix în contextul dat. Ca de obicei, în presa românească se exagerează de dragul scandalului și pentru a avea subiecte. Drama se caută peste tot, se creează foarte ușor și se răspândește la fel de ușor în marea masă de românași ușor impresionabili.

Aseară, în centrul orașului

2012-01-18T11:50:00.000+02:00

Iată un clip senzațional realizat de cei de la Ora de Cluj. Mai lipsea din peisaj doar scena unui concert rock.

Încă o dublă clasică

2012-01-18T10:57:00.000+02:00

Mai puteți? Real Madrid și FC Barcelona joacă azi de la 23.00, în direct pe Digi, în Cupa Spaniei. Returul peste o săptămână, tot la 23.00. Minunat! Și gata, mă opresc aici, pentru că procentul fetelor care citesc acest blog este în mod clar majoritar!

4 luni, 3 săptămâni și 2 zile

2012-01-17T18:15:00.002+02:00

Ok, nu săriți, știu că filmul ăsta a fost tras acum aproape 5 ani, dar eu abia aseară l-am văzut. Deși este un alt film trist și plin de comunism, așa cum suntem obișnuiți de cinefilii românii, este foarte bun (și cu asta ne-au obișnuit cinefilii românii de asemenea, că fac filme foarte bune). În primul rând l-aș recomanda celor care o tot dau cu dictatura băsistă, având creierele spălate de televiziuni gen Latrina 3. Acest film vă arată cum se trăia într-o dictatură adevărată.

Mi-a plăcut filmul și pentru felul în care sunt reclădiți anii '80 comuniști, cu atenție la amănunte de formă și de fond (deși în mod inevitabil le-au scăpat unele chestii), dar și pentru felul în care joacă actorii (în special actrițele principale și Vlad Ivanov, boss-ul din reclamele Vodafone, aplauze pentru ei).

Scena aniversării este foarte tare și prezintă mai multe românisme autentice - mi-am adus oarecum aminte de scena similară din celebrul Balanța. Am fost încercat și de sentimente de ușurare, pentru că mă așteptam ca tipa gravidă să dea colțu' de vreo 2 ori, așadar am apreciat lipsa previzibilului și supraviețuirea personajului. Însă puteau s-o facă să pară însărcinată în 5 luni, nu s-o lase cu abdomenul absolut plat. Dar peste acest aspect putem trece.

4 luni, 3 săptămâni și 2 zile a câștigat celebrul Palme d'Or de la Cannes și a fost nominalizat la Golden Globes pentru cel mai bun film străin, asta ca să menționăm doar două instituții dintre cele câteva zeci care au premiat sau nominalizat filmul lui Cristi Mungiu.

Proteste la Cluj

2012-01-17T16:16:00.000+02:00

- Mer'em la miting să-l dăm jos pe Băsescu?
- Mer'em. Da' câte grade-s afară?
- -7!
- No lasă, dă-i pace, că nu-i om rău...

Bag-o p'aia cu cafeaua!

2012-01-17T13:10:00.000+02:00

Intro / Chorus: Am (x02210) Bb (113331) F (133211) C (x32010)

Verse: Bb F C / Cadd11 (x33010) / C

Scump, dom'le, dar e cu reducere

2012-01-16T18:06:00.001+02:00

Vreau să fac un curs. Este vorba despre a învăța și a deveni atestat într-o meserie foarte interesantă, care-mi va permite o mare libertate de mișcare. Detalii voi da eventual altădată. Cursul presupune o mare investiție de timp (circa un an sau chiar mai bine) dar mai ales de bani. Despre acest ultim aspect vom vorbi în continuare.

Mi se comunică prețul lunii ianuarie: X euro (adică FOARTE MULȚI), cu mențiunea că e la reduceri, adică în mod normal ar costa Y euro. Tare asta - e ca și cum mergi la piață să iei un kil de cartofi și vânzătorul îți spune: "Nu știu cât te așteptai tu să dai pe cartofii ăștia dar te anunț că un kil costă în mod normal 50 de lei dar uite, săptămâna asta e la reducere și-l poți lua cu 40!". Ok, trecem peste amănuntul ăsta. X euro să fie. Numai că nu-i așa. Cum, nu-i vorba de X euro, cu reducere de la Y euro? Nu, frate. Când să mă pregătesc să achit avansul, după diverse discuții, pe mail, la telefon și chiar live cu diverși oameni din domeniu dar și cu un reprezentat al firmei cu care urmează să fac cursul, aflu că de fapt la suma de X euro se pune și TVA, deci tot pe la Y euro ajung. Mai pe scurt și pe românește: minciună prin omisiune, cu asta avem de a face. Mergi pe burtă, spune-i prețul fals (adică fără TVA) până îl convingi, apoi la final poate afla prețul exact - cam asta este strategia în astfel de cazuri. Nu mai intru în detalii tehnice legate de TVA-ul ăsta pentru că nu le stăpânesc, dar mi se pare un pic ciudat să ceri TVA pentru așa ceva. În fine.

Sunt cu atât mai deranjat de această situație cu cât, la discuția face to face, am întrebat persoana clar: X este suma finală sau pe parcurs mai apar cheltuieli? (gen manualul ăsta costă suma cutare și nu era inclus în prețul inițial, diploma costă și ea, etc.). Mi s-a spus că nu e cazul, dar poate măcar atunci s-ar fi putut specifica "nesemnificativul amănunt" legat de TVA. E ca și cum mergi la o negociere de salar și după jdemii de discuții bați palma și afli că de fapt șeful se referea la salariul tău brut, nu la cel net, de parcă nu ți s-ar rupe în mod crunt de valoarea brută.

Acum am o dilemă, care nu e generată de diferența de X-Y euro (adică de sute bune de euro), ci de un principiu: este recomandat să mă înham la o astfel de investiție cu niște oameni care omit în mod intenționat să-mi furnizeze de la început detalii esențiale? Oare de ce surprize voi mai avea parte pe parcurs? Neplăcerea ar fi foarte mare, ținând cont de suma investită. Voi ce mă sfătuiți? Eu aș spune că dacă nu ai 101% încredere într-o chestie de genul ăsta, după o verificare amănunțită făcută în prealabil, mai bine mai aștepți, cauți alte oferte și vezi tu pe parcurs.

Omul de Neanderthal modern

2012-01-16T16:53:00.000+02:00

Ce credeți, cercopitecii din imaginile de mai jos, ăia cu cagule și fețe acoperite, care rup garduri, dau cu pietre în salvări și în jandarmi, sparg vitrine și tot tacâmu', fac asta pentru idealurile lor politico-sociale sau doar pentru că au găsit rost de bătaie? Doi la mână, chiar de ar avea țeluri bine conturate și nu doar defulări gibonistice, credeți că așa se dă jos un președinte, spărgând vitrina magazinului din colț și dând foc la toneta de ziare?

Am întâlnit zilele astea ideea conform căreia o putere nu poate fi răsturnată prin proteste decente, așa că "dom'le, nu e frumos ce fac băieții ăștia, dar altfel nu se poate, doar nu credeți că-l dăm jos pe Băsescu manifestând pașnic!". Pentru mine este doar un alt exemplu de democrație post înțeleasă și aplicată. Pe Băsescu l-a ales poporul, prin VOT, de 3 ori chiar. În 2004, în 2007 (când fusese suspendat de parlament) și în 2009. Poporul l-a vrut, nenicule. El este președintele poporului, nu lăbarul de Diaconescu. Nu-l mai vrem? Păi atunci avem două variante: așteptăm până în 2014 când îi expiră mandatul sau ne rugăm la vajnicii reprezentanți ai opoziției, Crin și Victor, să-l suspende (apropo, unul dintre ăștia va veni în locul lui Băsescu, fie acum, fie în 2014, abia aștept să discutăm atunci). Asta pentru că poporul român gândește doar la prima mână, precum șoferul din trafic care e atent doar la mașina din fața lui, nu și la două mașini depărtare, iar în stație călătorii se postează chiar în fața ușilor busului, invitându-te să le cobori în cap, în loc să aștepte în lateral. La fel și noi, îl vrem jos pe Băsescu, dar nu ne întrebăm pe cine punem în loc și de ce.

Noi de 22 de ani schimbăm președinți și tot așteptăm să ne meargă mai bine, așa cum cretinul care conduce Steaua schimbă antrenori, fără ca nimeni să-și dea seama că problema e în primul rând la noi, abia apoi la președinte. Noi ne alegem soarta și ne place așa mult să facem pe martirii și pe asupriții sorții. Numai asta am făcut de când ne știm. Trebuie să ne trezim noi înșine, ca și conștiință globală, ca mentalitate, iar abia apoi acea masă critică nou formată va putea alege un președinte decent.

Recomand acest articol, democrație vs. dictatură, mucioșilor și pomanagiilor care, sub manipularea mediei, aruncă atât de ușor cu apelativul "dictatură".

Cel mai bine îmbrăcat bărbat din România

2012-01-16T13:01:00.000+02:00

Sunt jalnic când vine vorba de cumpărat haine, am mai spus-o. Merg la cumpărături fie forțat de mama și de sorella, fie primesc haine cadou, dar extrem de rar îmi cumpăr din proprie inițiativă. Dar acum nu voi vorbi despre mine. În Cluj există un domn, pe numele său Nagy Laszlo, posesor al blogului numit Stil Masculin, din câte înțeleg al doilea cel mai bun blog de fashion românesc în 2011. Și ce s-a gândit acest domn? A inițiat un concurs în urma căruia vrea să descopere cel mai bine îmbrăcat bărbat din România.

Din punctul meu de vedere acest demers este similar cu Miss Univers, respectând proporțiile. Nu poți să știi cine este cea mai frumoasă din lume, pentru că totul este extrem de relativ și pentru că nu ai cum să vezi toate femeile din lume. Dar îi urez succes lui Laszlo și poate îmi oferă și mie ceva sugestii vestimentare, că nu mi-ar strica. Cine este interesat în ce constă concursul sau bloggerii care vor să sprijine această campanie, sunt invitați să citească aici toate detaliile.

Apropo, iată cam cum se prezintă cel mai bun moment vestimentar imortalizat al meu:

Neimpresionat de Golden Globes

2012-01-16T11:38:00.000+02:00

S-au decernat aseară dar cum am apucat să văd doar două dintre filmele care au câștigat nu pot comenta prea mult. The Help a luat un premiu pentru un rol secundar iar Midnight in Paris al deja obositului Woody Allen a câștigat pentru cel mai bun scenariu.

Așa cum se întâmplă de obicei, rolurile unor personaje reale aduc premii, vezi Meryl Streep care a câștigat cu Margaret Thatcher (al 8-lea Glob de Aur al domniei sale) și Michelle Williams cu Marilyn Monroe. The Descendants a luat două premii importante (Clooney, cel mai bun actor) și vreau să-l văd. Lista completă a câștigătorilor de aseară poate fi parcursă aici. Așteptăm nominalizările Oscar, se anunță săptămâna viitoare.

Femeia asta, ia spuneți, este superbă sau superbă?

Crazy de la Seal, acustic

2012-01-15T18:20:00.000+02:00

Avem o piesă minunată, de acum 20 de ani, căreia dacă îi scoți chitara electrică și minunată pedală de wah-wah poate suna la fel de frumos (uite aici cum). Așa că mi-a venit poftă s-o cânt la rândul meu.

Verse: Em (022000) G (355433) Asus4 (577755) A (577655)

Chorus: C (x32010) G (320033) D (xx0232) A (x02220)

La Rex

2012-01-15T16:19:00.002+02:00

Whiterune m-a provocat acum câteva zile, așa că azi am fost să mâncăm o lasagna la Pizza Rex, restaurant aflat vis-a-vis de Sora, pe străduța care unește Bd. 21 Decembrie cu Eroilor. Da, o fost super, parcă un pic mai bună decât lasagna de la Lunch Box. Iar localul este foarte primitor. Îl recomand.

Întrebare de baraj pentru Voiculești

2012-01-15T11:49:00.001+02:00

Toți lătracii anti-băsescieni din trustul Intact pomenesc destul de des următoarea idee: există publicații (gen EvZ), posturi tv (gen B1) și oameni în sine (gen Nașu' sau Mircea Marian) care sunt plătiți de către putere pentru a face propagandă. Pe ce se bazează afirmația lor? Pe faptul că, dacă luăm în calcul audiențele, aceste publicații / posturi tv nu ar putea trăi, audiența lor fiind aproape de zero.

Deci cum din punct de vedere economico - matematic existența lor nu se justifică în niciun fel și, în mod evident (spun alde Badea, Ciutacu, Gâdea sau eternul Ciuvică) cineva le dă bani ca să se poată menține pe piață, atunci acei bani vin de la Președinție și PDL, pentru a li se face propagandă. Acuma mno, eu nu contest asta și cred că este un scenariu cât se poate de plauzibil, dar nu înțeleg ceva. De ce ar băga cineva bani serioși într-o gaură neagră a audiențelor pentru a i se face propagandă? Păi cine ar consuma această propagandă? Aproape nimeni, conform audiențelor clamate de oamenii lui Voiculescu. Atunci ce sens mai are să dai bani cuiva ca să te pupe în cur? Doar pentru ego, pentru că-ți face bine să citești de bine despre tine, deși nu influențezi cu nimic o masă semnificativă a populației? Nu cred. Și pe bune că nu înțeleg, nu fac mișto. Poate e ceva ce-mi scapă mie.

Asta nu pricep eu așadar și nici Badea nu ne explică. Apropo de Ciuvică, mai e ceva ce nu-mi explic: cum poate pendula așa rapid între studiourile Realitatea și A3, unde este prezent ZILNIC, fără excepție, deseori chiar de mai multe ori pe zi (mai ales la A3). Eu cred că s-a mutat cu totul acolo și între emisiuni face un duș rapid, își schimbă hainele și mănâncă un sandwich. Ai zice chiar că asiști la un trucaj și că imaginea lui este de fapt o hologramă, menită a înlocui persoană fizică a numitului Ciuvică Mugur.

Ne găsiți și pe Facebook acum

2012-01-15T11:05:00.002+02:00

Am făcut o pagină Facebook pentru blog, o puteți accesa aici. A apărut și o căsuță cu The Fly on a Wall pe Facebook, pe care o zăriți în partea dreapta, sub cea de abonare. Orice blog care dorește să fie cât mai cunoscut trebuie să aibă și așa ceva. Vă aștept deci acolo, unde vreau să creez dialog și cât mai multă interactivitate, nu doar să postez linkurile de la articolele noi. Hai că vreau să-i întrec p'ăștia care au făcut paginile pro SMURD și Arafat!

Trei săptămâni cu Jeff Bridges

2012-01-14T16:40:00.000+02:00

Am văzut și revăzut multe filme cu Jeff, începând de la Crăciun încoace. Omul este senzațional, îl trec în topul personal cu cei mai mari actori. Am asistat la un extraordinar display de trăiri, mimică, priviri și de ceva ce aș numi stare normală a la Jeff. Pot spune chiar că rolul care i-a adus Oscarul, cel din Crazy Heart (film pe care l-am văzut pentru a 3-a oară) este egalat sau chiar depășit de multe alte prestații (asta deși chiar el însuși spune, în clipul pe care vi-l arăt la final, că a fost cel mai solicitant rol al său). O să vă spun în continuare cu ce m-am delectat zilele astea.

Nu am o ordine anume, dar aș începe cu Fearless. Jeff joacă rolul unui om care scapă dintr-un accident aviatic, iar această întămplare îi schimbă total modul în care privește viața. El ajunge să-și confrunte cu succes toate temerile și fobiile, ba îi mai ajută și pe alții s-o facă. De reținut nu doar felul în care joacă Jeff, dar și mesajul senzațional oferit de acel personaj. U2 se găsesc pe coloană sonoră (Where The Streets Have No Name), la fel cum o fac chiar și mai pregnant în Blown Away, unde Jeff apare alături de Tommy Lee Jones și chiar de tatăl său, Lloyd Bridges (cu siguranță îl știți din filmele Hot Shots).

Tot la capitolul terorism, unde se încadrează Blown Away, avem și Arlington Road un film foarte intens și foarte dur, deși inițial pare destul de domestic. În The Contender, Jeff este președintele SUA (excelent rol, i-a adus nominalizare Oscar) iar eu afirm că acest film este mai bun decât The Ides of March, ca să facem o comparație cu alt film similar și foarte recent. The Fisher King este un alt film bun, deși era să mă piardă pe alocuri. Știu de filmul ăsta de acum 20 de ani, de când apăruse în cinematografe, dar până acum nu-l văzusem. Poveste foarte faină, actori excelenți, New York și Frank Sinatra.

Câștigând Oscarul pentru rolul din Crazy Heart

Jeff a rămas în memoria multora pentru rolul lui The Dude din comedia The Big Lebowski, un film pe care nu mulți îl vor digera sau nu îl vor considera a fi o comedie. Pe mine m-a amuzat, dar totuși nu intru în categoria celor care consideră că ăsta e rolul de căpătâi al lui Jeff, nici pe departe. Am revăzut cu mare plăcere și filmul regizat de Barbra Streisand (în care este parteneră cu Jeff), The Mirror Has Two Faces. Romantic, haios, new-yorkish și având un excelent soundtrack, aș pune filmul ăsta chiar și pe lista celor bune de văzut de Crăciun.

White Squall prezintă un caz real și dramatic, petrecut în anii '60, când un vas plin de adolescenți s-a scufundat în mijlocul unui tip de furtună care apare foarte rar. Jeff joacă rolul căpitanului vasului și mentorului acelor băieți. Filmul este făcut de Ridley Scott și sunt de părere ca dacă se mai încorda puțin putea să-l facă de Oscar. Iar acum voi încheia această înșiruire cu The Door in the Floor, un film non-șalant și destul de open minded, care pare a fi o comedie până te prinzi că de fapt este o dramă în toată regula.

Desigur, există și alte filme foarte bune cu Jeff. Eu doar v-am povestit la ce m-am uitat în ultimele săptămâni. SF-urile Tron și Iron Man nu mă pasionează. Nu uitați nici de True Grit, filmul care acum un an îi aducea a doua nominalizare Oscar succesivă. În Seabiscuit aș mai vrea să-l văd.

Jeff a împlinit 62 de ani și este considerat de mulți drept cel mai jovial actor de la Hollywood, lipsit de orice urmă de vedetism. Meditează zilnic câte 30 de minute și face muzică - a lansat recent un album country, care îi poartă numele. Eu încă nu am dat pe nicăieri peste acest material dar vă invit să-l ascultați cântând The Weary Kind, piesa powerplay a soundtrack-ului Crazy Heart.

Ce ați înțeles din manifestațiile anti-băsesciene de ieri?

2012-01-14T11:37:00.001+02:00

Hai să vă spun ce am înțeles eu apoi putem să dezbatem.

Păi se propune o nouă lege a sănătății. Bună, proastă, habar n-am. Cine are răbdare o poate studia în liniște aici, pe site-ul preșidenției. Toți sar cu gura, punctul central al discuției fiind privatizarea sistemului medical care ar afecta / desființa SMURD-ul. Dacă intrați acolo pe link și dați o căutare prin lege după cuvântul "smurd" vă veți lămuri rapid că nu era vorba de nicio desființare, iar cine a pronunțat acest cuvânt prin media în ultimele zile a fost fie un manipulant abject, fie un ignorant.

Bun. Ce a urmat? În urma presiunilor, Băsescu îi cere lui Boc să retragă legea. Iar acum se pornesc manifestațiile. Păi cum? Nici așa, nici așa? Cum e mai bine până la urmă? De ce au manifestat abia când s-a propus anularea legii care deranja lumea? De ce nu au protestat de la început? Fac pariu că majoritatea ălora ieșiți în stradă sunt convinși și acum că se dorea desființarea SMURD-ului. O turmă de oi manipulată atât de ușor cu tembelizorul.

Cu ce ne alegem la sfârșitul zilei? Cu nimic. Legea aia poate conținea ceva elemente bune. Vreți să mergeți la medic la stat, în continuare, în spitale insalubre în care trebuie să dai șpagă doctorilor prost plătiți sau ați prefera să mergeți la privat, unde ați putea beneficia de cu totul alte condiții? Vreți să fiți prostiți în continuare de trusturile de presă conduse de politicieni și afaceriști, fără a studia cu adevărat problema și a trece prin filtrul gândirii anumite elemente? Vreți să fiți simpli pioni politici, cum au fost regele Mihai și Raed Arafat, al căror capital de imagine a fost și este folosit ca o armă într-un joc politic? Ieșiți și manifestați atunci. Pentru că.....nu știu, frate, a dat Băsescu o lege, pe care apoi a anulat-o și pentru că, ăăăă, desființează SMURD-ul, pe care de fapt nu-l desființează, dar, hmmm, Băsescu e ticălos, nene, tre' să-l dăm jos!

De acord cu ultima replică. Dă-l jos dacă vrei, dar fă-o cu cap dacă poți, nu ca o oaie îndobitocită. Și, la fel de important: gândește-te pe cine pui în loc, manifestantule.

Meniul preferat al clujeanului din mine

2012-01-13T16:58:00.000+02:00

Departe de a avea pretenția că am păpat prin multe localuri din Cluj, mi-am format totuși niște preferințe, pe fiecare fel în parte. Iată-le mai jos, cu mențiunea că totul ține doar de gusturile personale, evident.

Cele mai bune bruschete: Pizza More

Cea mai bună ciorbă: de pui a la grec de la Marty

Cea mai bună pizza: pizza casei de La Liga (locul doi: pizza Sophia Loren de la Elite - conține ouă ochiuri)

Cea mai bună lasagna și varză a la Cluj: Lunch Box

...și în general orice mâncare ca la mama acasă: Lunch Box

Cele mai bune murături (de orice fel): Lunch Box

Cei mai buni mici: Michelangelo

Cel mai bun chinese: pulpă de pui cu gust Sichuan de la Shanghai

Cea mai bună cafea: Flowers

Cele mai bune prăjituri și pricomigdale: Olympos (am mai vorbit despre ei, pe vremea când nu eram fan Lunch Box, cele două localuri fiind practic unul lângă altul). Ah, mai e ceva: cheesecake-ul cu fructe de pădure, tot de la Lunch Box, bată-l vina.

Iar la final un bonus, fără a reprezenta vreun fel anume: localul preferat din Cluj al sorellei, Baracca. Aici țin minte că am mâncat niște paste negre în ziua lansării cărții mele, dar eu sunt mai din topor de fel și prefer oricând un mic cu muștar unui somon fumé. Prin urmare nu am mai mâncat la Baracca de atunci.

Ce mi-a scăpat? Voi pe unde mâncați și ce preferați, clujenilor?

Cam slab cu bancurile în ultima vreme

2012-01-13T11:09:00.000+02:00

N-am mai auzit un banc bun de multă vreme, de aia nici nu am mai postat. Așa că dacă mă puteți surprinde cu vreunul, postați-l aici. Până una alta eu vă las cu alt bănculeț din cartea Filthy Dirthy Jokes.

Bob goes into the public restroom and sees this guy standing next to the urinal. The guy has no arms. As Bob's standing there, taking care of business, he wonders to himself how the poor wretch is going to take a leak.

Bob finishes and starts to leave when the man asks Bob to help him out. Being a kind soul, Bob says, "Ah, OK, sure, I'll help you." The man asks, "Can you unzip my zipper?" Bob says, "OK."

Then the man says, "Can you pull it out for me?" Bob replies, "Uh, yeah, OK."

Bob pulls it out and it has all kinds of mold and red bumps, with hair clumps, rashes, moles, scabs, scars, and reeks something awful. Then the guy asks Bob to point it for him, and Bob points for him. Bob then shakes it, puts it back in and zips it up.

The guy tells Bob, "Thanks, man, I really appreciate it." Bob says, "No problem, but what the hell's wrong with your penis?" The guy pulls his arms out of his shirt and says, "I don't know, but I sure ain't touching it!"

Imparțial, despre SMURD și Arafat

2012-01-12T21:01:00.003+02:00

Noroc că am citit o postare făcută de Mani Gutău pe Facebook și m-am lămurit puțin cum stă treaba în nebunia asta a ultimelor zile. Înainte de a vă arăta afectați și panicați, înainte de a semna petiții inutile, înainte de a înjura pe cine nu trebuie, citiți și acest punct e vedere. El nu aparține lui Mani, ci unui voluntar SMURD. N-am nicio dovadă că e pe bune, până la urmă orice este posibil și manipulare există peste tot, dar tind să cred că este un text adevărat.

După cum ar trebui să știți, în spatele oricărei nebunii mediatice de acest gen (cum este și cea cu maidanezii) stau două tipuri majore de interese: politic și financiar. Până la urmă primul este inclus în al doilea, dar hai să nu filozofăm prea mult. În spatele oricărei fraze gen "ne pasă de cetățeni" este doar interesul pentru capitalul de imagine. Adversarii politici ai actualei puteri profită acum din plin de simpatia de care se bucură Raed Arafat și îl folosesc împotriva lui Băsescu (exact așa cum au făcut și cu regele acum aproape 3 luni). Nu sunt fanul lui Băsescu și al niciunui nenorocit aflat la putere, nu voi merge la vot și îi consider pe toți o apă și-un pământ, dar e bine să avem toate datele înainte de a formula o concluzie și a deveni partizani cu o anume cauză. Ah, să nu uit: Antena 1,2, 3 și tot grupul Intact - sunteți o mizerie.

Iată textul postat de acel voluntar SMURD:

"Numele meu este Mihai Negrea sunt voluntar la SMURD de 5 ani, student la Medicină în anul 6, coordonator de comunicare la liga Studenţilor UMF Tg Mures, am pus osul în implemntarea mai multor programe de educatie Medicală pe Medicină de Urgenţă naţionale şi locale.
Printre primele lucruri care a trebuit să le învăţ când am început să mă implic pe partea de Educaţie este ce înseamnă SMURD şi cum funcţionează: de la legislaţie ,la sistem ,la partea de management. Am auzit povestea SMURD mai mult decât aude un copil povestea scufiţei roşii….
Eu vreau să lămuresc nişte lucruri cu caracter general pentru că s-a creat o isterie din care cel mai mult are de suferit dr. Raed Arafat şi oamenii care lucrează în sistem.
Legea Sănătăţii nu desfiinţează SMURD. SMURD-ul aparţine Inspectoratului pentru SItuaţii de Urgenţă. Asta trebuie să înţeleagă toată lumea….
Informaţiile date de preşedintele Băsescu şi cum că sistemul medical de urgenţă în forma actuală ar fi existat şi fără dr. Raed Arafat sunt penibile si vă dau două exemple:
În Romania inainte de SMURD nu exista sistem de urgenţă. Ambulantele erau doar masini de transport…. Pacientii nu erau tratati in nici un fel pana la ajungerea la spital. Nu mai vorbim ca ambulanţele mergeau fara girofar si sirena si oamenii au facut reclamatii la Politie cand Arafat a introdus sistemul acustic si luminos obligatoriu in Mureş. Rata de mortalitate era pe la 70-80% în traumă înainte de SMURD.
Cetatenii Tg Mures-ului au pus osul si au donat de cate ori a fost nevoie pentru Cumpararea de ambulante la Mureş cu mult timp inainte ca statul sa fie de acord cu formarea unui serviciu national de Urgenţă numit SMURD . Cetatenii Muresului au participat voluntar la construcţia clădirii unde se desfăşoară acum activitatea UPU.
Domnul Basescu spunea ca nu exista ambulante la tara. Tin sa-l informez ca din 2005 sau 2006 a inceput un program prin care Echipajele de prim ajutor ale SMURD era infiintate in judetele unde existau unitati SMURD deja , Gen Bihor , Tg Mures astfel ca din 30 in 30 de km pe drumurile principale orice solicitare poate fi deservita de un First Responder in cel mult cateva minute. Majoritatea Judetelor in tara beneficiaza de acelasi sistem inclusiv Bucurestiul cu exceptia Judetului Iasi unde a Explicat dansul din cauza cui nu exista. În Mureş avem la Sovata, la Deda, la Reghin, la Iernut la Sighişoara şi la Tg Mureş (care e staţionat la Jandarmerie în cartierul Tudor)
Sistemul integrat 112 a fost implementat de dr. Raed Arafat prima data la TG mures( si de fapt si pana cum doar la Tg Mures e sistem Integrat)

Cat despre reactiile oamenilor, majoritatea Site-urile si Televiziunilor fac o dezinformare crasă susţinând ca domnul dr. Raed Arafat luptă pentru a menţine sistemul că legea Sănătăţii ar desfiinţa SMURD-ul. Lupta dânsului e alta, e cu implicarea serviciilor private pentru accesul la fondurile statului in sistemul medical de urgenta. Nu o sa dezbat daca e bine sau nu caci nu acesta este scopul meu.

Dar oamenii politici locali si de la centru incearca sa speculeze capitalul de imagine al domnului dr. si sa profite pentru a castiga capital electoral diseminand informatii false , se crează cauze pe facebook se transmit mesaje aiurea şi altele.
Televiziuni si site-uri de stiri speculeaza la maxim acest lucru Antena 1 creând inclusiv o pagina “Salvare pentru SMURD” pentru a disemina informaţii electorale si chestiuni anti guvern şi anti Basescu.
Site-ul Evz are o campanie de denigrare a domnului dr. neprezentând informaţii publice complete in legatură cu fondurile alocate şi licitaţiile efectuate pe partea de medicină de Urgenţă.
Mulţi oameni îl acuză de fapte de corupţie sau beneficii însuşite de dânsul…. Daca este vreun om în aceasta lumea despre care sa pot spune că curat ca lacrima când vine vorba de corupţie păi acesta e Dl. Dr. Raed Arafat.
Ideea e ca cine vrea sa-l sustina pe domnul Dr. Raed Arafat , să-şi arate solidaritatea faţă de dânsul ca persoană , pe facebook pe email , pe site-ul fundatiei pentru SMURD. Nu mai diseminati informatii false si nu mai aderati la cauze aiurea pe Facebook.
http://www.facebook.com/pages/Fundatia-pentru-SMURD/144549712271553
www.smurd.ro
Ca sa intelegeti de ce scriu aceste randuri:
Singura motivatie pentru care am dat admitere la medicina a fost pentru ca mi-am dorit sa ajung un medic la fel de bun, la fel de respectat si la fel de dedicate ca Dr. Raed Arafat. Si nimic altceva…
Mihai Negrea"

Mr. Fake

2012-01-12T11:00:00.000+02:00

Eu par a fi un tip mai naiv decât sunt de fapt, nu am nici cea mai mică îndoială asupra acestui lucru. În relațiile directe cu diverși oameni, am ajuns să nu mai fiu atât de mult afectat de această percepție a lor, ci o iau ca pe un avantaj. Merg pe burtă, fac pe prostul și las, atunci când e cazul, falsitatea celor care mă iau de fraier să se manifeste. Eu sunt ăla câștigat în astfel de situații, mai puțin ei. Există un prototip al acestui tip de personaj ipocrit: îl putem numi Mr. Fake.

Cu siguranță fiecare dintre voi se lovește aproape zilnic de importante cantități de ipocrizie. La naiba, dar și reversul e valabil: orice om este fals, la rândul lui, în diverse situații, mai mult sau mai puțin constrâns. E inevitabil. Deci chiar și eu mă includ aici, ca să fie clar. Nu fac pe imaculatul. Însă pentru a te putea încadra în categoria Mr. Fake trebuie să ai o doză însemnată de bullshit încorporată în tine, la modul de-a dreptul nesimțit. Știți, sunt unii oameni cărora îți vine să le bați obrazul, la modul "Hai, bă, chiar în halul ăsta? Chiar atât de prost mă iei?". Unii sunt atât de pervertiți încât falsitatea a devenit a doua lor natură, fiind posibil ca ei înșiși să creadă deja că-s pe bune de fapt, nicidecum mincinoși.

Cel mai des îl întâlnești pe Mr. Fake printre colegi. El este pupătorul de dosuri, cu râs fals și colegialitate ipocrită, îmbrăcată numai în interes. Veșnic ocupat, preocupat și alambicat, el apelează foarte des la joc de scenă și impresii artistice. Se plimbă cu niște foi prin birou, adoptă o mină profundă și pare întotdeauna prins în diverse task-uri. Cunoaște foarte bine persoanele-cheie care trebuie impresionate artistic și lucrează la asta cu patos. Întreabă chestii cu răspuns evident doar pentru ca (...) puteți completa voi linia punctată. Fii cu ochii în patru pe colegul Fake, pentru că ți-o va trage doggy style fără scrupule, cu prima ocazie.

Dar și printre prieteni / amici îl poți găsi pe Mr. Fake. Adică în afara biroului. "Ah, dormeam când m-ai sunat și deși au trecut 3 zile de atunci nu am avut nici măcar 30 de secunde libere să te sun înapoi" sau "La naiba, nu mi-am plătit factura la mobil și nu te pot suna" sunt două tipuri de scuze des întâlnite. Pentru că tu pari băiatul bun, care crede tot și nu comentează, astfel de minciunele ajung să se înmulțească precum în Matrix. Inevitabil ajungi să-l treci pe Mr. Fake de la categoria "prieteni" la "amici de ocazie". Și bine faci.

Despre rude n-are sens să mai vorbim, lucrurile sunt clare, că știți cum e: de prieteni poți scăpa dar de rude nu. Implicit crește cantitatea de prefăcătorie. Eu am un singur regret legat de bullshiterii ăștia a căror poză ar sta bine în orice dicționar lângă definiția cuvântului FALS: că datorită constrângerilor sociale, de bună creștere sau chiar datorită interesului nu le pot spune în fața exact frazele alea pomenite mai sus: "Hai, bă, chiar în halul ăsta? Chiar atât de prost mă iei?". Asta mă face și pe mine fals oarecum, nu-i așa?

Voi cum reacționați în fața lui Mr. Fake? Cât sunteți în stare să duceți?

Înapoi în junglă

2012-01-11T12:33:00.000+02:00

Legea eutanasierii câinilor fara stăpân este neconstituțională, spun aștia de la CCR. Tehnic și juridic vorbind, poate că așa o fi, nu mă pot pronunța. Legea se întoarce în parlament. Deci practic ce ne rămâne: coiala continuă. Nimic eficient nu se va întâmpla. Cika laka ciki cea, manelistic așa, balcanic, cum ne place nouă. Fac pariu pe ce vreți că indiferent de ce legea sulii vom adopta, maidanezii vor fi pe străzi și peste 10 ani. Urez un jubileu plăcut trepanaților care iubesc javrele fără stăpân.

Între Turda și Cluj

2012-01-10T21:03:00.000+02:00

De când am mașină fac relativ des naveta între orașele astea și chiar am prins tare drag de drumul în sine. În Turda nu apuc să intru, pentru că mă opresc la Copăceni, dar in zilele lipsite de ceață orașul se vede luminat și oferă o priveliște faină. Incomparabilă însă cu aceea de care am parte la întoarcere, de pe Feleac, la intrarea în Cluj. Cine a fost pe acolo știe despre ce vorbesc.

Fie că e zi sau noapte (poate mai ales noaptea totuși), Clujul se prezintă absolut spectaculos, însă ca șofer trebuie să fii atent la serpentine și să nu te lași furat de priveliște. Apreciez și drumul foarte bun dintre cele două orașe, în foarte mare parte având câte două benzi pe sens și pe multe porțiuni sensurile separate.

Spuneți voi ce vreți, ăsta-i cel mai frumos oraș din țară.

Messiah

2012-01-09T21:31:00.001+02:00

Lionel Messi a câștigat Balonul de Aur pentru a 3-a oară consecutiv, performanță reușită doar de Michel Platini în anii '80. Fair-play fiind, argentinianul a spus că împarte victoria cu Xavi, coechipierul său de la Barcelona. Eu am mai spus și repet: titlul de cel mai bun fotbalist din toate timpurile nu-l împarte cu nimeni însă. Asta e părerea mea. Pele, Cruyff sau Maradona, teleportați prin absurd din era lor romantică în fotbalul actual, nu s-ar putea compara cu el. Aplauze!

Voi deschideți ușa când sună cineva?

2012-01-09T18:33:00.001+02:00

Eu nu, aproape niciodată. Exceptând, bineînțeles, cazurile în care știu că urmează să vină cineva cunoscut sau mi-am comandat mâncare. În rest la ușă îmi sună numai cerșetori sau oameni care încearcă să-mi vândă ceva, prin urmare aleg să ignor soneria, așa cum am făcut recent și cu popa venit cu botezul (sau cu ce o fi venit). Pentru că și el tot la vândut era, îmi vindea religie sub formă de stropi, pentru care ar fi vrut, off the record, niște bănuți.

Lucescu vs. Huidu

2012-01-09T13:12:00.001+02:00

Lucescu afirmă că ar fi vina vatmanului că tramvaiul a intrat în el. Citiți și vă minunați. Mare antrenor, mediocru om. Nu e prima oară când o arată. Referitor la articolul linkuit, iată un comentariu găsit acolo, care mi se pare foarte bun. Îi dau copy / paste și nu mai adaug nimic.

"Ce are Huidu si nu are Lucescu? 3 morti si bunul simt de a tacea cand esti vinovat. Ce are Lucescu si nu are Huidu? Jurnalistii de partea lui. Lucescu nu e victima, el e cel care a comis accidentul. Daca murea pasagerul sau cei din masina care circula normal si in care a intrat el, ce mai ziceati?"

Cum se spală vasele la mine în garsonieră

2012-01-09T10:27:00.000+02:00

Neapărat pe muzică, altfel nu mer'e. Mai nou am înlocuit iPodul cu laptopul, pe care-l scot prin niște ditai căști Sony MDR-XD200, care redau sunetele superb, deși sunt de pe vremea când nu existau maidanezi. Desigur, aș putea pune căștile astea la iPod, dar sunetul n-ar fi la fel de puternic, plus că probabil ar trebui să-mi înfășor cei peste 2 m de cablu de la căști în jurul brâului. Prin urmare procedez altfel.

Conectez căștile la laptopul aflat pe măsuța din sufragerie. Le trag apoi prin ferăstruica asta direct în bucătărie și le preiau acolo la chiuvetă. Minunat. Vasele se spală practic singure. În ultima vreme coloana sonoră a treburilor mele casnice a fost o piesă disco din anii '80, pe care o ascultam pe discuri de vinil când eram mic și care mă binedispune maxim de fiecare dată când o ascult (chiar și de peste 10-15 ori pe zi).

Masturbarea intelectuală dă bine la Hollywood

2012-01-08T01:42:00.000+02:00

Citesc și mă minunez: cele mai patetice și mai plictisitoare încercări de a face un film profund ale anului tocmai au primit premii importante. Melancholia, cel mai bun film al anului! Kirsten Dunst, moartea pasiunii, cea mai bună actriță! Brad Pitt, cel mai bun actor, pentru The Tree of Life (unde nu face efectiv nimic) și Moneyball (aici e altă discuție). Cred că mă bag la un film cu Van Damme, că alea-s de mine se pare.

O primă bâlbă de la RCS-RDS, care însă nu se pune

2012-01-06T15:47:00.000+02:00

Sunt fan al acesteor provideri. Netul merge ca uns și are un preț nu modic, ci chiar jenant de ieftin. Așa consider eu. Ani de zile am fost cât se poate de mulțumit de serviciile lor. Și încă sunt și voi fi, deși acum semnalez o mică bilă neagră.

N-am avut net aproape 24 h. Absolut deranjant, se poate spune. Îți vine să faci scandal, nu? Dar la naiba, ce scandal să faci? Prețul lunar este de 29 de lei. Adică nici măcar un leu pe zi. Cu atât am fost păgubit, cu aproape un leu. Desigur, cei care fac bani pe internet sau cei care ar fi avut nevoie capitală de o conexiune valabilă în acel timp s-ar putea considera cu adevărat păgubiți. Însă dacă ai net la muncă dar și pe telefonul mobil, cel de acasă nu mai este vital.

De fiecare dată când sun la RCS-RDS dau peste operatori amabili care se ocupă de problemă și identifică imediat dacă problema e de la tine sau de la ei. Ieri mi-au spus că buba e a lor și că fac tot posibilul s-o remedieze cât mai repede.

Rămân fanul lor deci. Viteza internetului este net superioară celei oferite de UPC. Dar mai ales, nu uitați, viteza internetului în România, în general vorbind, este a 2-a din lume! Am vorbit despre asta. Este probabil singurul serviciu românesc în care raportul calitate - preț bate la fundul gol orice chestie similară din străinătate. Așadar hai să nu înjurăm providerul când ne mai pică netul, nu prea suntem în postura s-o facem. Plus de asta avem ocazia să constatăm că există și viață fără internet.

Vouă cum vi se par serviciile RCS-RDS?

La Shto, pe Memo nr. 6

2012-01-06T11:08:00.003+02:00

Am fost aseară în Shto College Bar, autointitulat cel mai mare pub din buricul târgului. Îmi este greu să-l diferențiez față de alte atâtea și atâtea localuri de gen din Cluj, așa că subliniez altceva: toate aceste baruri sunt pline, chiar și pe parcursul săptămânii, nu mai vorbim de weekends. Asta în timp ce într-un oraș ca Ploiești-ul ai Doroftei Pub și cam atât.

p.s. Din păcate la Stho nu au bere Guinness și eu aveam de încasat una în urma unui pariu.

Salut Los Angeles-ul

2012-01-04T18:04:00.001+02:00

Dacă de curând am menționat un cititor fidel din Noua Zeelandă, este cazul să-l salut și pe cel care mă citește constant din LA, California. Nu fi timid și hai să ne cunoaștem!

Sorella și-a închis blogul

2012-01-04T17:55:00.000+02:00

Începând cu 1 ianuarie www.cu-si-despre.com nu mai există. Așa a vrut ea - și-a motivat decizia într-un articol scris acum câteva săptămâni. L-a închis de tot, deși eu i-am zis să lase blogul disponibil online, chiar dacă nu va mai posta articole noi. Prin urmare ați rămas numai cu mine, singurul din familie care mai scrie, haha!

Filmele cu care mi-am petrecut trecerea dintre ani

2012-01-03T20:30:00.000+02:00

Nu le-am văzut de Revelion, ci la sfârșit de 2011 / început de 2012. Prioritate are filmul pentru care m-am deplasat la cinema, asta după ce în decembrie am vizionat la pachet cele 3 serii anterioare.

Mission: Impossible - Ghost Protocol nu aduce multe în plus trilogiei și nici nu știu dacă toată seria asta de misiuni imposibile e mai mișto decât filmele cu James Bond sau, să zicem, trilogia Bourne, despre care am vorbit mai demult. Are acțiune tare, adrenalină și actori buni, în rest scenarii cam SF. Am mers să văd filmul la cinema în special datorită scenelor amețitoare trase pe Burj Khalifa din Dubai, cea mai înaltă clădire a planetei (eu fiind pasionat de așa ceva). Mai mult: Tom Cruise își face singur cascadoriile, adică da, chiar el a fost atârnat pe exteriorul clădirii la filmări, singura chestie care trebuie menționată fiind aceea că în realitate era legat cu cabluri chiar și în scenele în care pare că se suie pe turn cu mâinile goale. Dar oricum! Iată despre ce vorbim:

Și un super bonus pentru mine: superba Michelle Monaghan (soția lui Cruise în Mission: Impossible 3) apare într-o singură scenă, deși se părea că au omis-o de data asta. Alte detalii nu vă mai dau.

Trecem la Carnage. Dacă sunteți fani Polanski, v-ați scos. Filmul e ca o piesă de teatru, setată în apartamentul unui bloc din New York, cu 4 actori mari și lați. Dar ce actori - 3 au luat Oscarul în trecut iar al 4-lea a fost nominalizat. Încercați să vedeți dacă vă ține răbdarea. Filmul e bunicel, deși recunosc că nu e genul meu.

Colombiana este un film de acțiune interesant, însă fără pretenții profunde. Bun de văzut când n-aveți chef să vă folosiți prea mult mintea. Este vorba de o fetiță ai cărei părinți sunt omorâți de niște mafioți apoi ea crește și-i răzbună. "Ce vrei să te faci când vei crește mare?" "Killer!" - cam așa stă treaba.

Continuăm cu Cherrybomb, un film britanic incitant, despre doi adolescenți cărora le cade cu tronc o tipesă rotunjoară dar sexoasă, care-i joacă pe degete până la punctul în care lucrurile degenerează grav. Rămânem cu britanicii și pentru A Lonely Place to Die, un thriller mișto cu răpitori și cățărători, care pe parcurs se dezvoltă altfel decât te așteptai.

Higher Ground marchează debutul regizoral al frumoasei Vera Farmiga. În film joacă și Taissa Farmiga, sora cu 21 de ani mai mică a Verei, care îi seamănă foarte mult și întruchipează personajul acesteia din tinerețe, astfel avem și noi, în sfârșit, un film în care the young Corinne și the mature Corinne chiar seamănă foarte bine, spre deosebire de cazurile clasice în care între actorul mic și cel matur nu există nicio legătură. Însă filmul este bun mai ales pentru modul în care ironizează fanaticii religioși.

Am văzut și Dear John, film romanțos și siropos despre care auzisem însă chestii mai bune. Nu e cine știe ce iar actorii nu m-au convins, parcă nu aveau deloc din chimia aia teoretică din scenariu. E un film de văzut cu prietena, așa cum se spune șablonistic. Sau poate că nu-i musai să-l vedeți deloc. Treziți-vă, oameni buni, v-o spune un tip chiar foarte sentimental: dragoste din asta ca în filme, în care nu vă vedeți ani în șir (și nici măcar nu comunicați cumva), iar apoi vă reîntâlniți și nimic nu s-a schimbat, nu prea există.

La final vă recomand o comedie foarte mișto, mai ales dacă sunteți roacări: School of Rock. E mai vechi, din 2003, dar nu contează. Văzut la recomandarea unei prietene, râs la el, plăcut. Jack Black e bun. Filmul este regizat de Richard Linklater - nu prea le am eu cu regizorii și nu-i prea urmăresc, dar omul ăsta a făcut Before Sunrise și Before Sunset, deci...aplauze! (doar ce v-am zis că-s un tip sentimental).

Prima mea carte se găsește prin anticariate

2012-01-03T13:54:00.000+02:00

Și costă 19 lei, cu un leu mai puțin decât a doua ediție. Ia uitați peste ce am dat. Anunțul a fost adăugat în noiembrie. Dacă sunteți colecționari pasionați, vă invit s-o cumpărați (oricum la mine nu mai ajunge niciun ban de mult), dar mai bine intrați aici și vorbim despre al doilea volum.

Update: iată cine și de ce mă căuta pe Google - așa am dat și eu peste pagina cu anticariatul, văzând în statisticile blogului că s-a dat un search după numele primei mele cărți. Mulțam, George!

Pentru cei care s-au uitat la X Factor

2012-01-03T11:15:00.001+02:00

Am câteva întrebări, așa, din pură curiozitate. Eu nu urmăresc astfel de concursuri și mi s-a acrit pentru că aud atât de des la știri despre ele. Asta pentru că eu cred în artistul care-și compune singur muzica și versurile, nu într-unul care se screme ca la karaoke și spune povestea altuia. Așadar, iată ce nelămuriri am.

1. A meritat acest Leonte să câștige? Sau acel X factor care influența degețele pe tastele mobilelor care dădeau sms-uri era reprezentat mai mult de situația sărmană a lui Leonte? Din ce văd (aud) mai jos nu cântă deloc impresionant. Piesa aia a lui Adele avea numai refrenul greu și exact acolo cântă absolut ordinar, adică obișnuit. Cunosc persoane care ar cânta mai bine iar cei care se udă ascultându-l pe ăsta sunt ușor impresionabilii care nu au treabă cu muzica, poate doar cu show-ul ieftin și telenovela.

2. Ce căuta Mihai Morar în juriu? Mai nou aflu că a fost chiar "mentorul" gagiului ăsta care a câștigat. Mentor?! Să înnebunești, nu alta.

3. Mai avem multe concursuri de gen la orizont? Când începe următorul? Sau am scăpat?

Dacă tot am încheiat anul cu Direcția 5

2012-01-01T18:23:00.000+02:00

Hai să-l începem la fel, deși coverul pe care-l vedeți mai jos l-am înregistrat ieri, adică în 2011. Pentru a avea o idee despre cum se cântă piesa asta, puteți intra aici.

Revelion departe de lumea dezlănțuită

2012-01-01T17:58:00.000+02:00

Azi noapte am fost la Copăceni, lângă Turda, un loc pe care l-am menționat și în urmă cu 3 luni. Nu mi-au lipsit artificiile urbane, nici party-urile sau cluburile. Voi cum ați petrecut?

Cea mai frumoasă întâmplare din 2011

2011-12-30T18:19:00.000+02:00

Mă gândeam inițial să spun "cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat în 2011", dar mi s-a părut că n-ar suna potrivit. N-a fost un an atât de bogat ca 2010, dar una peste alta a fost mai frumos. Asta pentru că am cunoscut o persoană total diferită față de orice tipar în care-mi imaginam un partener ideal, dar alături de care mă bucur, ofer și primesc, învăț lucruri și simt că trăiesc. Un tip critic așa cum sunt eu merita o palmă așa frumoasă de la viață. Mulțam fain!

Acum vreo 2 luni, într-un moment dificil, Alexandra a auzit piesa de mai jos, i-a zburat mintea la mine apoi mi-a trimis-o. Nu o știam, eu oricum nu mai ascult Direcția 5 de secole. Însă mi s-a zburlit părul de emoție când am ascultat-o, mai ales în contextul dat. Așa că acum este rândul meu să spun mulțumesc, nu doar ei, ci tuturor celor dragi care mi-au fost alături în 2011. Vă îmbrățișez și vă doresc să aveți măcar o ființă iubită mâine noapte alături de voi, când explodează șampania și artificiile luminează cerul.

Clipul este foarte fain. Știați că printre cuvintele pe care le rostim cel mai greu se numără "mulțumesc", "iartă-mă", "ajută-mă" sau "te iubesc"? Să nu fie și cazul vostru. Mulți ani frumoși!

Trenurile merg o leacă mai repede

2011-12-28T22:51:00.001+02:00

Am revenit la Cluj după vacanța de la Ploiești & Câmpina. Deși am mașină și m-am acomodat cu ea după cei 6 ani în care nu am șofat deloc, trenul a fost totuși preferabil, nefiind deocamdată decis să mă înham la un drum așa de lung cu mașina. Vești bune are moșul: trenurile circulă mai repede acum.

Știu că pe unii dintre voi îi amuzau poveștile mele de pe tren și sudalmele adresate CFR, însă de data asta salut un mic pas către normalitate, ca să nu spun că-i laud că ar fi aberant. Deci dacă în cei 2 ani jumate de când mi-s clujean făceam minim 9 ore, uneori chiar 10, între Cluj și Ploiești, acum am făcut doar 8 ore, ba chiar cu puțin peste 7 h jumate când am venit de la Ploiești spre Ardeal. E o schimbare semnificativă, deși este în continuare demn de zorii secolului trecut să faci atâta pe doar 430 km. Am senzația că au reparat tronsonul Câmpina - Brașov (aici era jale maximă, pe 70 km făceai și 3 ore uneori).

Încerc să iau partea bună și din prețul exagerat (am dat 192 lei pe un bilet dus-întors, adică sunt curse aviatice low cost la bani ăștia care te duc oriunde în Europa). Anume: trenurile sunt umplute la mai puțin de jumătate din capacitatea lor. Mergi lejer, te întinzi pe 3 scaune, te desfășori cu laptopul, nu te regulează nimeni la cap și nu-ți ia aerul nicio mamaie. Azi totuși am dat peste un cocalar abject, din ăla...absolut clasic, care asculta manele la mobil (evident fără căști) și care la un moment dat începuse să-și facă poze singur. Urmăriți cocalari.com, poate apare. Cum deja îmi scosesem laptopul mi-a fost lene să mă mut la distanță și mai mare (era la vreo 5 m de mine), așa că mi-am pus căștile să uit de el.

Acest articol NU se vrea o reclamă pentru CFR. Îi voi lăuda abia atunci când, pentru aceeași sumă de bani sau pentru mai puțin, voi face maxim 5 ore între Cluj și Ploiești. Până atunci vă sfătuiesc să luați mașina sau avionul, dacă vă permiteți.

De poveste

2011-12-27T11:32:00.000+02:00

Cred că e mai bine să las numai imaginile să vorbească despre cum am petrecut Crăciunul și cât de frumos a fost.

Crăciun 2011 (în slideshow nu apar toate pozele)

Yippee-ki-yay!

2011-12-27T01:49:00.000+02:00

Dacă nu ați văzut cele patru Die Hard, e cazul s-o faceți, mai ales că asta e ultima zi de Crăciun și primele două merg de minune. Iată un scurt medley cu celebra replică pe cât de tâmpițică pe atât de cool, rostită de eroul copilăriei mele, John McClane, de fiecare dată când dovedea băieții răi la finalul filmelor. Cred că nimeni nu știe cum se scrie de fapt treaba asta, nici măcar motherfucker-ul principal, Bruce Willis.

Do not open until Christmas

2011-12-24T10:50:00.000+02:00

.....

E mai bine să nu vă urez nimic de Crăciun. Urați-vă voi înșivă, oricum doar de voi depinde să primiți ce doriți. Plus că numai voi știți cu adevărat ce vreți. Iar când urați altora, încercați să nu fiți ipocriți, poeți ieftini de ocazie sau esemesuitori care trimit același mesaj la toată agenda. Mai bine nu.

Faceți cât mai multe cadouri fără a avea pretenția de a primi ceva la rândul vostru. Așteptările vor fi invers proporționale cu atenția și darurile pe care le veți primi, dacă veți proceda așa. O să vedeți. De altfel acesta este un principiu valabil oricând în viață.

Să aveți un mic mare Crăciun minunat!

Salut Noua Zeelandă

2011-12-22T11:54:00.001+02:00

Am un cititor fidel, care intră zilnic pe acest blog de la capătul lumii. Habar nu am cine este dar locația sa este inedită și, dacă vrea, îl rog să se prezinte și să spună cum a dat de mine. Mulțam pentru interes!

Oh, the weather outside is frightful

2011-12-21T09:38:00.000+02:00

Peste câteva ore voi fi în drum spre casă, unde mă așteaptă bradul de mai jos. Îmi va fi dor de Cluj. Mă întorc aici după Crăciun.

Sentimentele sunt limbajul sufletului, dar iată cum anume

2011-12-20T18:52:00.000+02:00

Apropo despre Ask And It Is Given despre care vorbeam recent, iată o completare venită de la Neale Donald Walsch:

"Feelings are things you are making up.
The day you get this will be the day your life will change.
Conversations with God says that “feelings are the language of the soul.” This
has led many people into thinking that feelings are the way that our soul is trying to
communicate with us. In this they have misunderstood everything.

Feelings are not the soul’s tools of communication, feelings are the soul’s
tools of creation.

Whoa. Now THERE is something big. There is something for you to remember
always. Stop looking to your feelings to see what it is you think your soul is trying to tell
you, and starting looking to your feelings to see what it is you are now creating. Then, if
you do not like what you are creating, choose again. Do this by changing how you are
feeling."

Pasajul este extras din cartea lui Neale numită "Part of the Change - Your Role as a Spiritual Helper". Cartea poate fi descărcată de pe un site al lui Neale dar nu mai găsesc acum, așa că dacă o vreți v-o trimit. Este adresată în primul rând celor care vor să-i ajute pe alții, de la cel mai banal mod la cel mai complex, dar este binevenită pentru orice cititor.

Mi-a plăcut fragmentul citat mai sus și sunt sigur că ați receptat mesajul: îți poți controla orice sentiment, deși deseori pare imposibil să faci asta, feeling-ul fiind perceput întotdeauna ca o reacție inevitabilă în fața a ceva și nicidecum ca o alegere. Însă întotdeauna alegem, problema se pune doar dacă o facem conștient sau nu. De câte ori s-a întâmplat să vedeți oameni reacționând diferit în fața aceluiași eveniment? Puteți spune că totul ține de fapt de personalitatea lor sau mai știu eu ce, lucru cu care sunt de acord până la un punct, dar ideea de bază (și, zic eu, incontestabilă) este că orice lucru sau întâmplare are semnificația pe care i-o dai tu și totul depinde de cum te poziționezi față de acel ceva. O poți face într-un fel care îți produce emoții pozitive sau o poți face într-un fel care îți produce emoții negative. Și da, putem include orice aici, chiar și ceea ce în mod universal ar fi acceptat drept mare bucurie sau dramă.

În concluzie: simte-te bine din start, fără motiv, iar "motivele" vor veni pe urmă, nu înainte. Alege doar gândurile și sentimentele bune. Uite cum procedez eu uneori. Îmi pun piesa de mai jos, devenită de mai multă vreme un fel de imn personal. Am mai postat-o pe blog acum ceva ani, dar atunci o făcusem mai mult pentru că vorbeam de actrița Shannyn Sossamon, care apare în clip. Versurile par banale la prima vedere, dar conțin adevăruri fundamentale și pot fi îmbrățișate de orice creștin, budist, musulman sau simplu free spirit care-l vede pe Dumnezeu în tot și realizează că nu există nimic în acest Univers (sau în altele) care să nu fie Dumnezeu.

Fericirea este o alegere, nu o consecință

2011-12-18T15:04:00.000+02:00

Am mai spus-o de câteva ori. Țin minte că și acum un an vorbeam despre asta. De ce mă repet? Pentru că e important și pentru că iar am dat peste ceva în sensul ăsta.

Tot circulă pe net de la o vreme acest articol. Avem acolo cele mai mari 5 regrete ale oamenilor aflați pe patul de moarte. Până la urmă par într-un fel logice, nu? Însă rumegați un pic punctul 5. Apoi încercați să vedeți dacă vi se aplică: pot fi fericit numai pentru că așa aleg, în acest moment, dintr-odată, iar lucrurile care "mă fac fericit" vor veni ca o consecință a acestei alegeri și nu ca o cauză a fericirii?

Această filosofie, înțeleasă și mai ales aplicată, vă poate schimba viața.

Au început să apară filmele grele

2011-12-17T20:45:00.001+02:00

Am o tonă de recomandări așa că luați pixul și notați. Este perioada în care ne facem temele pentru Golden Globes și Oscars, deși există cu nemiluita filme bune fără nicio nominalizare.

Voi începe cu Warrior. Remarcasem mai demult posterul, dar mărturisesc că titlul și afișul îmi spuneau că nu-i un film pe care vreau să-l văd. L-am auzit însă pe Badea vorbind despre el și am zis să-i dau o șansă (lui oricum îi plac numai filmele de acțiune sau mai bine spus cu acțiune, Warrior fiind în primul rând o dramă și abia apoi un film "cu bătăi"). Ce să spun, este senzațional. Impresionant, copleșitor, în ciuda exagerărilor inevitabile. Aduce aminte atât de The Wrestler cât și de The Fighter. Nick Nolte face un rol excelent și-l văd nominalizat la Oscar. Actorii principali, Tom Hardy și Joel Edgerton sunt de asemenea impresionanți (mai ales primul, e dat dracului). Ei joacă rolul unor frați care ajung să se lupte în finala celui mai mare turneu UFC, pe fondul mai multor drame din familia lor. Uitați-vă cu încredere la film, chiar dacă nu sunteți pasionați de sports movies. Repet: este o dramă în primul rând.

Mergem mai departe cu 50/50, cu Joseph Gordon-Levitt în rolul principal. Nu știi dacă e comedie sau dramă, are de toate, bine îmbinate. Un tânăr află că suferă de o formă rară de cancer și are 50/50 șanse de supraviețuire. Modul cum reacționează în fața acestei situații și susținerea de care beneficiază de la amuzantul său prieten sunt de excepție. Filmul are două nominalizări Golden Globes, pentru cea mai bună comedie și pentru rolul făcut de Gordon-Levitt.

The Ides of March este un thriller politic axat pe jocurile de culise care se fac în interiorul staff-ului unui candidat la președinția USA. Este regizat de George Clooney, care joacă în film alături de Ryan Gosling, Philip Seymour Hoffman și Paul Giamatti. Mi-a plăcut destul de mult, este intrigant și lesne de urmărit. A primit patru nominalizări Golden Globes. Apropo de Gosling: știați că a fost nominalizat la Oscar acum câțiva ani? Face un rol foarte bun în Half Nelson.

Revenim la filmele cu sport. Moneyball mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam. Este o poveste 100% reală, publicată și într-o carte, referitoare la sezonul de excepție făcut în 2002 de echipa de baseball Oakland Athletics. Vă asigur că nu mă pasionează acest sport câtuși de puțin, dar ca și în cazul Warrior nu trebuie să vă lăsați păcăliți de aparențe și să apreciați ce vă spune cu adevărat acest film. Ar trebui văzut de toți managerii de cluburi din lume, mai ales de țopârlanii de pe la noi. Moneyball reprezintă o lecție despre modul în care construiești o echipă. Brad Pitt este foarte bun în rolul principal iar Jonah Hill, pe care-l știam din ceva comedioare, face un rol nesperat de bun. Ambii sunt nominalizați la Golden Globes. Să nu-l uităm pe Philip Seymour Hoffman, al cărui stil deja este trademark pentru mine.

Contagion este un film cu o distribuție de excepție dar un pic plictisitor și parcă prea puțin spectaculos, în ciuda subiectului. La final fanii U2 vor avea o surpriză plăcută pe soundtrack.

Și dacă tot am vorbit de U2, ați auzit de Man on the Train? Tobarul Larry Mullen are rolul principal, alături de Donald Sutherland. Interesant dar simpluț rolul, nu cred că l-a solicitat mult pe Larry. Dacă ești fan U2 e musai să vezi filmul.

Angels Crest este un film dramatic despre un tată care își lasă copilul în mașină la marginea unei păduri într-un orășel de munte iar la întoarcere nu-l mai găsește, pentru a-l descoperi a doua zi dimineață înghețat. O puteți vedea pe Mira Sorvino, care joacă și în Attack on Leningrad - ăsta mi-a plăcut mult, mai ales că-s pasionat de WW2 movies. Avem aici povestea cruntului asediu făcut de nemți asupra orașului sovietic, care a ținut mai mult de un an. Filmul este foarte dur și foarte bine filmat.

Mai puteți? Încheiem cât mai pe scurt cu niște horrors. Final Destination 5 - aceeași Mărie cu a 5-a pălărie. Este interesant doar faptul că la final se leagă cu primul film din serie și chiar sper că nu vor mai face altul, nu mai are sens. De la Dream House (Daniel Craig, Rachel Weisz, Naomi Watts - fără aplauze de data asta) aveam așteptări mai mari, dar, hmm, m-a cam pierdut spre final. Și ar mai fi două filme britanice mai vechi, The Descent (1 și 2). Te bagă în boală și faci copii urâți - sunt foarte intense și scabroase. Primul merită, al doilea e doar aceeași fază pe repeat și trasă de păr. În niciun caz recomandat claustrofobilor.

V-am pupat. Despre filme mai vorbim probabil abia la anul.