The Fly on a Wall

Cum stai cu răbdarea?

noreply@blogger.com (The Fly) — Wed, 30 May 2012 09:30:00 +0000

Recunosc că sunt în pană de inspirație pe latura asta spirituală din zilele de miercuri, acesta fiind și motivul pentru care săptămâna trecută n-am postat nimic pe temă. Pur și simplu n-am avut nicio idee și n-a fost bai, asta e, nu vreau să scriu de umplutură. Ieri sorella mi-a sugerat să scriu despre răbdare. Hai să pornesc eu discuția, apoi sunteți invitați să dezbatem împreună.

Consider că nu e cazul să filozofăm prea mult. În principiu răbdarea este o virtute, fără doar și poate. Știți sigur vorba aia, good things come to those who wait. Personal cred însă că la un moment dat răbdarea încetează să mai fie o virtute, iar asta se petrece în momentul în care aștepți lucruri care nu mai au șanse să se întâmple sau a căror posibilă întâmplare/realizare nu te-ar mai avantaja. De aceea trebuie să te adaptezi din mers și să alegi întotdeauna cel mai avantajos lucru pentru tine în acel moment.

Răbdarea adevărată înseamnă două lucruri: încredere totală în rezultatul final și indiferență față de momentul în care acel rezultat se va produce. Cu cât această indiferență e mai mare, cu atât rezultatele apar mai repede. De asta nu trebuie să te agiți, pentru că atunci când faci asta transmiți neîncredere și vei experimente rezultate corespunzătoare. Pentru a avea rezultate dintre cele mai bune, nu-ți măsura răbdarea în timp, ci în felul în care te comporți în timp ce aștepți.

Răbdarea înseamnă și a privi întotdeauna imaginea de ansamblu, dincolo de aparențe. Când faci asta răbdarea poate veni automat, pentru că realizezi că totul se va așeza în locul potrivit la timpul potrivit. A avea răbdare poate echivala și cu siguranța că orice rezultat s-ar produce, el este pentru binele tău (dacă nu în realitatea ta imediată, atunci cu siguranță pe termen lung și, chiar și mai sigur, în realitatea absolută).

Voi cum vedeți treaba asta? Și cum stați cu răbdarea? Cu siguranță vă este pusă deseori la încercare. Lucrați la aspectul acesta? Vă sugerez să ascultați ce spune tanti din clipul de mai jos (pentru asta veți avea nevoie, desigur, de puțină..răbdare, dar mai ales de atenție și de o minte deschisă).

Când îmi prezintă Liz Banks un film

noreply@blogger.com (The Fly) — Tue, 29 May 2012 17:02:00 +0000

Parcă nu știu cum să-l văd mai repede. Atenție la People Like Us, se lansează zilele astea iar trailerul arată foarte fain.

Copiii verilor câmpinene

noreply@blogger.com (The Fly) — Mon, 28 May 2012 18:11:00 +0000

Iată care este cea mai faină parte a acestei rețele de socializare numită Facebook: poți da peste oameni din trecutul tău, după foarte mulți ani. De exemplu îți poți regăsi prima iubire. Și când zic "prima", nu mă refer la fata care te-a sărutat prima oară și nici la cea cu care ai schimbat bilețele de amor în generală. Mă refer la ceva mult mai primar.

Poate aveai 12 ani iar ea avea... (nu pot spune cât, că aș fi arestat). Poate că erați copii și vă petreceați verile în spatele blocurilor, iar tu i-ai spart capul cu o piatră, pentru că erai mic, tâmpit și iresponsabil. Băteai mingea cu băieții și trăgeai cu coada ochiului la ea, sperând s-o impresionezi și culmea, funcționa! O plimbai cu bicicleta și o apărai de băieții din cartier care se luau de ea. Și trăiai un adevărat chin până la următoarea vacanță, timp în care nu o vedeai.

Uite ce repede trec 21 de ani și toate aceste minunate copilării ies la suprafață atât de proaspete și reale de parcă s-au petrecut ieri.

Cu ei ar trebui să boxeze Bute

noreply@blogger.com (The Fly) — Mon, 28 May 2012 15:17:00 +0000

Iată care sunt boxerii cei mai bine clasați la categoria lui Bute (sursa aici). În mod paradoxal, deși ești campion mondial și ai centura, asta nu înseamnă că ești cel mai bun din lume conform unor clasamente oficiale, echivalentele topului ATP din tenis. Toți aceia care l-a acuzat pe Bute că n-a boxat cu cei mai adevărați au pomenit următoarele nume (pe Froch nu-l mai punem, cazul e clasat deja).

Andre Ward (SUA) - 28 ani. 25 victorii (13 KO), 0 înfrângeri. Este campion mondial WBA și WBC. Astă iarnă a câștigat Super Six-ul. Badea spune aseară în emisiune că ar avea tupeu să se bată parte-n parte cu el. Bine, stai jos.

Mikkel Kessler (Danemarca) - 33 ani. 45 victorii (34 KO), 2 înfrângeri. Este fost campion mondial WBA și WBC.

Kelly Pavlik (SUA) - 30 ani. 38 victorii (33 KO), 2 înfrângeri. Este fost campion mondial WBC și WBO.

Arthur Abraham (Germania) - 32 ani. 34 victorii (27 KO), 3 înfrângeri. A fost campion mondial IBF, apărându-și de 10 ori centura.

Andre Dirrell (SUA) - 28 ani. 20 victorii (14 KO), o înfrângere. Până acum nu a câștigat nicio centură mondială.

Allan Green (SUA) - 32 ani. 31 victorii (21 KO), 4 înfrângeri. Nici el nu a luat titlul mondial până acum.

Până una alta, Lucian trebuie să-și lingă rănile iar apoi să încerce să-și repare serios șifonata imagine. Nu sunt prea sigur că ar putea face asta într-o revanșă cu Froch, ar trebuie să fie foarte inteligent, abil și cu moral de fier pentru a reuși. Rămâne de văzut.

LSD

noreply@blogger.com (The Fly) — Mon, 28 May 2012 06:30:00 +0000

Urmăream un documentar despre LSD pe laptop când a intrat bunică-mea în cameră.
-Ești drogat?! mă întrebă ea.
-Nu, bunico, e doar un documentar...
Partea ciudată e că bunica mea e moartă de trei ani și eu nu am laptop...

Am scris mereu despre Bute la victorii, trebuie s-o fac și acum

noreply@blogger.com (The Fly) — Sun, 27 May 2012 00:07:00 +0000

Înainte de meci îi spuneam lui Costin că am un bad feeling, care iată, din păcate s-a adeverit. N-avem ce face, trebuie să recunoaștem că Froch l-a bătut măr. Am avut forța contra tehnicii, iar forța englezului e net superioară și s-a impus. A fost practic ca în curtea școlii, când înaintea unui penalty portarul îi spunea ăluia care urma să tragă: "Bă, dai tehnic, nu bombeu!".

Bute este un elegant și un tehnic, Froch mai degrabă un bătăuș de stradă. Lucian a greșit că a stat la bătaie cu el, dar probabil nu a putut face altceva. Una peste alta la final contează doar rezultatul, nu impresia artistică. L-am înjurat și pe Moșu' Doroftei când spunea că Bute nu a avut adversari de calibru până acum (chiar și aseară în studioul Money Channel a spus-o iar) dar încep să mă întreb dacă nu cumva a avut dreptate.

Până la urmă Lucian rămâne un mare campion, atât prin rezultate cât și prin atitudine. Oare câți campioni mondiali veneau să-și pună centura la bătaie în fieful challengerului, traversând oceanul pentru a boxa într-un oraș nu foarte celebru, care are același număr de locuitori ca și Clujul, doar pentru a-și demonstra curajul acasă la adversar?

Aveți păreri la cald și de la Mircea Badea (care era foarte încrezător în victoria lui Lucian) și Cătălin Tolontan.

Oare RCS nu-i scoate și pe lăbarii ăștia din grilă?

noreply@blogger.com (The Fly) — Fri, 25 May 2012 22:43:00 +0000

Recent vorbeam despre gafa asta de proporții făcută de "Realitatea". Acum site-ul celuilalt post, geamăn sau ce dracului o fi el, anume RTV, prezintă o imagine falsă, cu metroul inundat din Barcelona (vezi aici link de anul trecut), făcând referire de fapt la stația de metrou de la Romană. Cât de lamentabilă e treaba asta? Între timp ar fi modificat pe site, după ce s-a sesizat lumea pe net, dar intenția de fals rămâne.

In Darkness

noreply@blogger.com (The Fly) — Fri, 25 May 2012 10:57:00 +0000

Vă spuneam săptămâna trecută că am de gând să văd acest film. Altceva n-am mai văzut zilele astea, oferta de filme noi fiind foarte slabă atât la cinema cât și pe net. In Darkness merită văzut. A fost nominalizat Oscar anul acesta la categoria cel mai bun film străin (este o coproducție polono-germano-canadiană) și prezintă cazul real al lui Leopold Socha, un polonez care salvează un grup de evrei în timpul Holocaustului, adăpostindu-i și hrănindu-i vreme de 14 luni în canalele orașului Lvov.

Acesta era un oraș polonez în acele vremuri, actualmente fiind ucrainean și aflat la câteva sute de km de Cluj. Lvov va găzdui meciuri la Euro 2012, care stă să înceapă. Dar să revenim la film. Socha a adăpostit inițial evreii din dorința de a face o afacere, dar apoi s-a atașat de ei, riscându-și chiar viața de mai multe ori pentru a-i proteja. Pot spune că filmul impresionează la nivelul altora mai celebre, cum ar fi Schindler's List. Frapează și scenele foarte dure care uneori se petrec în fundal și mai că scapă neobservate. Pasionații de WW2 movies (și nu numai) nu trebuie să-l rateze.

De la etajul 103 al Empire State Building

noreply@blogger.com (The Fly) — Thu, 24 May 2012 19:16:00 +0000

Adică acolo unde nimeni nu ajunge (cel puțin nu vizitatorii obișnuiți). Un grup de jurnaliști a fost invitat să tragă niște poze, evident amețitoare. Hai să vă arăt un preview.

Aici vedem observation deck-ul de la etajul 86, adică 17 etaje mai jos cum ar veni. Acolo ies de regulă vizitatorii și credeți-mă, v-am mai zis, prima reacție pe care o ai este ca în bancul ăla cu românul cocalar: "'ai să-mi bag ****!". Înnebunești pe loc. Pozele nu fac dreptate nici pe departe, nu captează adevăratul feeling pe care-l ai acolo.

Vă invit aici să vedeți toate imaginile. Într-una dintre ele, care privește downtown către Lower Manhattan, veți remarca noua vedetă a skyline-ului new-yorkez, clădirea One WTC, care deja a depășit în înâlțime Empire State Building.

Îndrăgostit de Cluj de 16 ani

noreply@blogger.com (The Fly) — Thu, 24 May 2012 12:14:00 +0000

Pentru că nu cred că v-am povestit întreaga istorie a afinității mele cu orașul în care locuiesc, m-am gândit s-o fac acum, pe scurt. Sunt la Cluj de 3 ani, dar îl iubesc din 1996.

Atunci am ajuns prima oară aici, într-o excursie de weekend organizată de liceul la care învăța cel mai bun prieten al meu din Câmpina. Aveam 17 ani. A fost dragoste la prima vedere cu orașul. mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam. Nu mai rețin foarte multe detalii de atunci, doar că am fost de 2 ori în discoteca Black Horse (sau Blue Horse, Black & White, ceva de genul), aflată undeva pe lângă facultatea de drept. Credeți sau nu, pe vremea aia dansam (vorba vine) și am făcut ca toți dracii pe Firestarter, încercând să-l imit pe Keith Flint. Probabil dacă făceam așa prin vreo discotecă din sud îmi luam bătaie de la băieții de băieți care-și marcau teritoriul. Era super hit piesa la vremea aia; chiar și astăzi o mai ascult și o consider una dintre cele mai agresive, perfectă pentru a-ți descărca nervișorii.

Un an mai târziu, înainte de bac, am avut o mică idilă cu o colegă de liceu, care urma să dea la medicină în Cluj. Mă gândeam să dau și eu la facultate aici, însă asta urma să se întâmple abia în 1998. N-am intrat la facultate din prima (atunci nu era ca acum, când intră orice retard la facultate, fără examen) așa că era musai să nu mai ratez în al doilea an. Am dat examen în Ploiești, București și Cluj, asta după ce cunoscusem o mănăștureancă la mare, la Neptun. Am ținut cu ea legătura prin scrisori, că nu aveam nici net nici telefoane mobile pe vremea aia. Dosarul meu de admitere a ajuns la Cluj printr-un jucător al lui U, frate cu o prietenă a prietenei mele. I l-am dat prin gard pe fostul stadion Ilie Oană din Ploiești, la un meci Petrolul - U. Am venit aici în septembrie, la examen, și am stat o săptămână întreagă. N-am luat admiterea, am rămas student la Ploiești, dar măcar mi-am osificat dragostea pentru oraș. Stăteam într-un apartament aflat pe malul Someșului, care dispunea și de o biclă (sau biță cum se spune pe aici), cu care m-am plimbat de câteva ori prin oraș. Două luni mai târziu am mai venit o dată la Cluj, pentru un weekend.

A 4-a mea descălecare aici a avut loc 5 ani mai târziu, în 2003. Eram în vizită la niște prieteni pe care îi cunoscusem într-o excursie în Franța. Ei stau în cartierul Bună Ziua (și nu în Zorilor cum îi tot dădeam eu aici pe blog după ce m-am mutat la Cluj). Acum 9 ani când i-am vizitat m-am îndrăgostit de apartamentul lor. Din bucătărie vedeau tot Clujul de sus (de pe Feleac cum ar veni), iar noaptea mai ales era nebunie. Între timp s-au construit și alte blocuri în zonă și s-a dus priveliștea, dar le-a rămas cea dinspre sud, cu Feleacul și drumul de intrare în Cluj. La fel, foarte frumoasă.

Au trecut apoi 6 ani fără să mai vin prin Cluj. Când am revenit eram deja hotărăt să mă mut. În mai 2009 am poposit aici pentru 5 zile, pentru a lua pulsul orașului, iar două săptămâni mai târziu mă mutam cu totul. Restul e istorie. Voi fi mereu îndrăgostit de apusul văzut din Gruia, de priveliștile cu orașul de care ai parte la Cetățuie sau pe Feleac (aceasta din urmă rivalizând fără dubii cu cele cu L.A.-ul pe care le vedeți în filme), de străduțele înguste, cafenele și puburi, de viața culturală, de clima și curățenia de aici și mai ales de calitatea umană. Asta ca să enumăr doar o parte dintre lucrurile care mă atrag la Cluj.

Se apropie TIFF-ul

noreply@blogger.com (The Fly) — Wed, 23 May 2012 13:06:00 +0000

Așa că au apărut primele spoturi care promovează festivalul. Printre altele acesta înseamnă pentru mine aniversarea celor 3 ani de când locuiesc în Cluj (m-am mutat aici în plină ediție 2009). Atenție la clipul doi, ce mortal vorbește ardeleanca și cum îi dă cu "tătie" (adică toate).

Senzațională colaborare între ATB și românca Ramona Nerra

noreply@blogger.com (The Fly) — Tue, 22 May 2012 19:24:00 +0000

DJ-ul meu preferat tocmai s-a lăudat pe Facebook cu acest track, înregistrat live în New York săptămâna trecută. Habar n-aveam cine e tipa cu vocea, poate aici vă faceți o idee. Înțeleg că e o româncă afirmată la Vocea Germaniei, probabil acolo a remarcat-o André. Uite că-s și concursurile astea bune la ceva. Piesa îmi place la nebunie, începe lent, o dă în bubuială, apoi revine. Brava!

Prietenii adevărați la onomastici se cunosc

noreply@blogger.com (The Fly) — Mon, 21 May 2012 19:49:00 +0000

Sau poate că nu. Sper că nu. Ziua a trecut și am fost felicitat doar de trei oameni: cangurul Costin (aniversat și el azi), Andrea Patricia, o mai veche prietenă cu care nu mai vorbisem de ceva vreme și Ionela, pe care o cunosc doar de câteva luni, după ce mi-a descoperit întâmplător blogul și am început să comunicăm pe YM și Facebook. În rest...stima noastră și mândria.

Principala problemă a bucureștenilor sunt maidanezii

noreply@blogger.com (The Fly) — Mon, 21 May 2012 17:55:00 +0000

O spune un sondaj, nu eu. De fapt două - au făcut și ăstia de la Digi unul, mai recent. Asta în cazul în care mă consideră cineva prea scelerat pe acest subiect; noh, uite că știu ce spun. Din fericire eu locuiesc în Cluj de 3 ani, iar aici maidanezii sunt foarte rari, însă această problemă este una națională. Acum 15 minute, o pizduță proastă îi dădea cu adăposturile și spunea că "problema a fost deja rezolvată în mare". Ea îl susținea pe Oprescu, în dezbaterea live de la Digi și era, așa ca și în viața-i, doar una din mulțime.

Evident, problema maidanezilor are acum o uriașă miză electorală. Mie unuia mi se rupe puțulica de soluțiile propuse de candidații care dezbat acum live la Digi. Totul e numai campanie electorală. Peste 1-2-3-4-5 ani vom trăi la fel, în aceeași mizerie, cu aceiași maidanezi pe cap, cu aceleași mentalități, în același sistem putred. Nu mergeți la vot!

Oprescu: "În câteva luni bucureștenii n-o să mai vadă câini pe străzi" - zii să moară mă'ta!

Nu a făcut nimic în sensul ăsta vreme de 4 ani, dar în câteva luni îi rezolvă. Să-ți vină să vomiți, nu alta.

În Gruia, la un nou titlu

noreply@blogger.com (The Fly) — Mon, 21 May 2012 09:20:00 +0000

Este al 3-lea titlu pentru CFR și al 2-lea pe care-l sărbătoresc cu mine în tribună. Am fost aseară la meci. Cine știe, poate câ într-o zi mă voi bucura și de un titlu câștigat de U, pe Cluj Arena. Până una alta ei mai au de tras iar eu am explicat de ce mă simt mai apropiat de CFR. Însă în primul rând eu țin cu orașul Cluj, îndiferent ce se pune în față: U sau CFR. Aveți aici poze făcute ieri pe stadion (începeți de la coadă).

Știetot

noreply@blogger.com (The Fly) — Mon, 21 May 2012 06:30:00 +0000

Soţul vine acasă foarte agitat:
- Curvo! Ştiu tot, absolut tot!
Calmă, soţia îi zice:
- Oare? Te lauzi ca de obicei... În ce an a avut loc bătălia de la Călugareni?

Campionii din Gruia, încoronați pe Cluj Arena

noreply@blogger.com (The Fly) — Fri, 18 May 2012 21:46:00 +0000

Sau încornorați ar zice unii. Vin de la meci și pot spune că nu sunt foarte entuziasmat de victoria CFR-ului, una pentru că au primit un penalty gratuit și a doua pentru că mi-aș fi dorit să văd duminică o finală a campionatului între CFR și Steaua. Voi merge și la acel meci oricum.

În tribună, cu Alex și Romi

Am plecat pe jos la stadion, vremea era foarte faină. 45 de minute am făcut între Mărăști și Cluj Arena. Atmosfera a fost frumoasă, fără violențe. Organizarea a lăsat de dorit însă, pentru că nu se mai ținea cont de locurile de pe bilet, în condițiile în care se putea intra cu biletele de la meciul de săptămâna trecută, ăla întrerupt. Mă așteptam să fie mai multă lume la meci, stadionul nu a fost plin.

U a condus cu 2-0, pierzând pe final cu 2-3. Istoria se repetă în mai multe feluri: Cadu transformă un nou penalty după ce o mai făcuse o dată săptămâna trecută, fază care a dus la incidente. Portughezul a dat golul victoriei finale în campionat, tot din penalty și tot contra lui U și acum 4 ani, când CFR a câștigat titlul tot pe terenul lui U. Păcat însă, repet, că acel penalty a fost acordat greșit. Să o dăm iar în teorii conspiraționiste? Nu știu, a fost o brigadă de arbitri străini. Doi la mână, probabil că CFR-ul ar fi trebuit să câștige acest meci cu 3-0 la masa verde, în condițiile în care a fost oprit la scor favorabil ei și fără niciun incident provocat de vreun ceferist.

Și în cazul meu, de suporter total ocazional, lipsit de patimă, se repetă istoria. Am fost pe stadion și acum 2 ani când CFR a câștigat titlul, numai că atunci eram în Gruia. Anul ăsta n-am fost la niciun meci în Gruia, în schimb am văzut CFR-ul de două ori în deplasare: luna trecută la Ploiești și azi pe Cluj Arena.

Peluza sud cu galeria U-iștilor

Ce pot să mai spun? U are un stadion și un public cu mult peste nivelul mediocru al echipei. E drept, mediocritatea se manifestă foarte des și în rândul fanilor U, care o tot dau cu "Muie CFR". Pe gură e simplu, în teren e mai greu. Până una alta, fără nicio supărare și pe date concrete, muia și-o tot ia Universitatea. CFR e la al 3-lea titlu în ultimii 5 ani, asta ca să nu mai vorbim și de cupe. U a luat o singură cupă a României în toată istoria. Mai mult decât atât, U nu a fost în stare să bată CFR acasă în două meciuri decisive pentru titlu, feroviarii încoronându-se campioni chiar în fieful studenților în 2008 și în 2012. Deci cam asta e cu muia, dacă mă întrebați pe mine. E evident cine o ia și cine o dă.

CFR Cluj - 8 trofee în 5 ani. Hai să ne dorim acum să ajungă în grupele Champions League la toamnă, așa, ca români inteligenți care nu o dau în cretinisme sinistre cum ar fi ăla cu "afară cu ungurii din țară". N-ar fi rău să vedem Barcelona în Gruia, nu?

Recomand articolul lui Tolo.

The Tuskegee Airmen

noreply@blogger.com (The Fly) — Fri, 18 May 2012 15:00:00 +0000

Așa era numită o escadrilă formată din piloți de culoare care au luptat cu succes în WW2, după ce au avut de luptat mai întâi cu prejudecățile rasiale. Detalii găsiți aici. Zilele astea am văzut două filme despre ei. În ambele îl puteți vedea pe Cuba Gooding, Jr.

The Tuskegee Airmen a apărut în 1995 și-l are în rolul principal pe Laurence Fisburne (nominalizat Golden Globe pentru acest rol), care urma să fie făcut celebru de Matrix câțiva ani mai târziu. Al doilea film la care fac referire, Red Tails, a apărut anul acesta și-l prezintă pe Terrence Howard în prima linie, alături de Cuba Gooding. Este interesant și ăsta și evident mai bine realizat din punct de vedere al efectelor, dar una peste alta pot spune că filmul din 1995 e mai bun.

Tot la capitolul WW2 movies, am mai văzut A Midnight Clear cu Ethan Hawke (nu m-a dat pe spate) și jumate din Beyond the Border (un film suedez al cărui titlu original este Gränsen). Filmul e mișto, îi puteți da o șansă, eu pur și simplu n-am mai avut răbdare în acel moment și am renunțat. Am pe țeavă și In Darkness, nominalizat la Oscar anul acesta pentru cel mai bun film străin.

Să ridice două degete cine mai e pasionat de filme despre WW2. Weekend fain!

Se fac revederi și la 62 de ani de la terminarea liceului

noreply@blogger.com (The Fly) — Thu, 17 May 2012 18:42:00 +0000

Tica, bunica mea de la Câmpina, are 81 de ani și azi a fost la o nouă agapă (așa o numesc ei): după ce au făcut revederea de 50 de ani de la terminarea liceului, foștii colegi ai dânsei au hotărât să se întâlnească anual, iar acum au ajuns la aniversarea celor 62 de ani.

Sunt deja octogenari și ghiciți ce? Au fost prezenți 20 de oameni la agapă! E drept, din 3 clase ale acelei promoții, dar nu contează. La noi abia au venit 12 colegi de clasă la revederea de 10 ani. După ce s-au întâlnit la liceu, au mers la un local din centrul orașului unde făcuseră rezervări. Au petrecut mai bine de 3 ore împreună. Senzațional. Aplauze!

Vechiul New York - o altă senzațională istorie în imagini

noreply@blogger.com (The Fly) — Thu, 17 May 2012 13:46:00 +0000

The New York City Municipal Archives just released a database of over 870,000 photos from its collection of more than 2.2 million images of New York throughout the 20th century.

Ce pot să mai spun? Mai bine intrați aici. Găsiți și câteva imagini superbe cu Queensboro Bridge, pe care treceam des în 2008. Ăsta din dreapta e Brooklyn Bridge, în anul 1933. N-ai cum să nu adori New York-ul.

Fail de zile mari la "Realitatea" TV

noreply@blogger.com (The Fly) — Thu, 17 May 2012 10:47:00 +0000

Ăștia-s "jurnaliștii" pe care îi consumăm. Atenție la clipul de mai jos. E posibil așa ceva...? Se pare că da.

Update: citiți asta.

Liga 1 în PES 2012

noreply@blogger.com (The Fly) — Thu, 17 May 2012 10:17:00 +0000

Băieții de la PES România au scos deja două versiuni ale patch-ului care introduce în PES Liga 1. Chiar dacă nu ești pasionat de Liga lu' Mitică, merită să pui acest patch pentru că el conține și niște updates la joc, unele foarte mișto chiar: licențe pentru Premier League, Serie A, Bundesliga, catralioane de mingi, stadioane, etc. care transformă acest joc într-o experiență minunată pentru obsedații de fotbal.

Părerea mea e deja definitivă: PES-ul e cu mult peste Fifa la grafică și la ușurința cu care se mișcă. Nici nu are sens să discutăm. Cei de la EA Sports nu au reușit nici acum să nu mai inducă senzația aia de carton sau desene animate. La PES în schimb efectiv zici că te uiți la tv. Totul are o altă adâncime și mult realism. Să nu mai vorbim de licențele Champions și Europa League.

Pentru a vă pune Liga 1 în PES 2012, intrați aici și urmăriți cu strictețe pașii. Vă recomand să instalați patch-ul pe o versiune curată a jocului, fără alte patch-uri instalate anterior, iar atunci când faceți asta dezactivați antivirusul, pentru că el vede anumite fișiere din acest patch ca viruși, dar garantat nu sunt. Lăsați antivirusul dezactivat și când intrați în joc. Respectați toți acești pași (și mai ales pe cei descriși pe site), altfel nici nu instalați ca lumea Liga 1 și vă buliți și jocul original. Era să uit: aveți comentariu în română, cu Emil Grădinescu și Bogdan Cosmescu. Pare fun pe moment, dar în general e cam aiuristic, așa că eu l-am pus pe mute. Aveți și scandarea cu "Mitică la pușcărie", așa, pentru autenticitatea mocirloasă a Ligii 1.

Eu joc RPES-ul fără probleme. Am început o carieră cu CFR Cluj și mă mir că nu m-a concediat deja Pazskany. Vă pot arăta aproape 60 de screenshots. Enjoy!

Metamorfoza Antenei 3

noreply@blogger.com (The Fly) — Thu, 17 May 2012 07:44:00 +0000

De când cu guvernul Ponta, parcă te uiți la alt post. Lătrăturile s-au împuținat și sunt adresate tot guvernelor Boc și Ungureanu, în timp ce guvernul Ponta este lins în dos sau, minune, prezentat imparțial, ceea ce este o premieră în istoria acestui post. Guvernul Ungureanu nici nu fusese votat de Parlament și deja era tocat mărunt de pseudojurnaliștii ăștia. Iar imparțialitatea ar fi de apreciat, dacă nu ar fi aplicată doar celor care nu-i sunt adversari politici lui Voiculescu. Mai pe scurt, vomit în continuare când mă împiedic de Latrina 3 pe telecomandă.

V-am mai spus că ador hotelul ăsta

noreply@blogger.com (The Fly) — Wed, 16 May 2012 12:41:00 +0000

Mă refer la Victoria din Budapesta. Am și acum desktop wallpaper cu imaginea din acel articol. Între timp l-au renovat, priviți cum se prezintă. O dublă costă numai 111 euro pe noapte și iată ce priveliște ai.

Amatorism cras al pedeliștilor

noreply@blogger.com (The Fly) — Wed, 16 May 2012 10:25:00 +0000

Mă întreb și eu așa, care o fi gradul de imbecilitate și chiorenie al unei serii întregi de oameni și cât de acută este mentalitatea de tipul "dă-l în plm, merge și așa", încât să pui pe străzi un astfel de banner electoral?

Realizați lanțul slăbiciunilor? Inițial a greșit ăla care a tastat. Apoi ăia care au verificat. Nici măcar ăia de la print n-au sesizat sau, chiar de or fi zis, pedeliștii au mers pe burtă. Iar acești amatori ne cerșesc votul. Bunicul meu mereu zice: nu-i prost cine cere, e prost cine dă. Așa că fiți deștepți și stați acasă. Nu mergeți la vot.