Muviz #533

Adică de pe ecrane renunțate:

Nu adunate? Păi nu prea, pentru că în postarea asta voi trece pe scurt în revistă niște filme care nu m-au stârnit suficient (to put it gently) încât să le urmăresc până la capăt. Ăsta-i weekend-ul cu premiile Oscars și trebuie să menționăm că unele dintre filmele de mai jos se găsesc printre cele nominalizate.

Serios acum, doar privind poster-ul ăsta
te prinzi că filmul e odios. 
Așadar hai să începem cu A Beautiful Day in the Neighborhood, film pentru care Tom Hanks a primit o nominalizare Oscar de rol secundar. Ce-i drept, filmul ăsta chiar trebuie premiat cumva pentru că am știut după nici 60 de secunde că nu-l voi urmări. Fără mișto, cred că avem un record aici. E drept că la un moment dat a părut că se "normalizează", dar imediat cum camerele au revenit pe Hanks și pe bullshit-ul ăla siropos am zis pas.


Mergem mai departe cu comedia (hahaha) numită Jojo Rabbit. Are nu mai puțin de 6 nominalizări Oscar, amigos, și uite că mai primește una de la mine, la categoria "Filme care te fac să ieși din sală după primele două minute". E drept, eu n-am ieșit din sală (thank god), ci doar am șters fișierul, dar chiar după două minute s-a întâmplat. Sau hai, să fi fost trei maxim, când Hitler și puștiul ăla au început să urle. Genial film, fără îndoială, just not my style.

Și dacă tot vorbim de chestii geniale, hai să trecem la The Lighthouse. Te prinzi imediat că e un film deosebit (de fapt o adevărată operă de artă) când vezi că e tras alb-negru și în format 1:1 (but why? eh, păi tocmai de aia, ca proștii să creadă că e genial!). Ah, și e foarte mut, mda. Să nu uităm că și asta e o altă trăsătură de seamă a filmelor geniale. Cu cât e mai mut și mai abstract, cu atât e mai genial. De fapt doar citind cronicile știam la ce să mă aștept. Și nu m-am înșelat. Am renunțat după 12 minute. Cu siguranță nu știu ce am ratat, pentru că filmul e nominalizat Oscar pentru Best Achievement in Cinematography.

Apropo de filme alb-negru, am încercat și Bait, dar m-am prins că nu e ce trebuie doar derulând random prin el. Fără îndoială că-s un adevărat hillbilly, pentru că filmul ăsta tocmai a câștigat un premiu BAFTA.

Avem și S.F.-uri pretențioase, considerate geniale de împătimiții genului? Avem. I Am Mother, deși film sefe el de fel, are atâtea chestii trase de păr (sau hai să spunem plot holes) încât efectiv n-am putut să-l urmăresc. "Dar, boss, ai zis că filmul e S.F, normal că-s chestii trase de păr!" Nope, nu m-ați înțeles. Chiar și în premisa sefeloidă a filmului, scenariul era inept. Am renunțat pe la jumate.

Băi, și când credeam că am dat peste un filmuleț simpluț, fără pretenții, pe care l-aș accepta cu mare drag pentru simplul fapt că nu încearcă să fie ce nu e, mustește de Londra și mai e și Christmassy (yay), am renunțat după numai 10 minute la el pentru că..? Hm, de unde să încep. Era extrem de prost. Foarte slab. Cheesy, forțat. Muzica lui George Michael (al cărui mare fan chiar am fost) apărea obsedant la fiecare scenă ca într-un musical (doar Last Christmas se auzise deja de 3 ori în numai 10 minute, I shit you not), iar în rolul principal era ceva tipesă insipidă din Game of Thrones, acel serial urmărit cu sufletul la gură de toți umanoizii cu excepția mea. Da, tocmai v-am vorbit despre filmul Last Christmas.

Ne auzim mâine cu o serie de filme care au intrat mult mai bine.

Comments

Popular posts from this blog

Ce trebuie să faci și ce trebuie să eviți atunci când ești părăsit

Aerosinuzita (sau cum îți crapă capul înainte de aterizare)

Ofer tratament gratuit cu perfuzii în cap fanilor filmului Parasite