Muviz #531

De pe ecrane adunate:

Am dat pe la cinema după multă vreme să văd 1917. Bun film, a meritat. Pare tras într-un singur huge take: cu excepția unor momente nocturne în care personajul principal halucinează, în care e clar că s-a trecut pe repede înainte, tot filmul pare a consta dintr-o singură scenă, trasă în timp real. Cumva mi-a lăsat impresia că ar fi făcut de Nolan și nu de Sam Mendes. George MacKay, pe care l-am mai remarcat aici pe blog, se prezintă foarte bine în rolul principal, unul foarte solicitant. Un alt plus pentru mine a fost reprezentat de soundtrack-ul excelent. În film veți remarca mai mulți actori celebri care apar doar în câte o scenă scurtă și apoi nu-i mai vezi, pentru că acțiunea e focalizată pe George. Nota 8.



Apropo, 1917 tocmai a primit 10 nominalizări Oscar (pe locul doi după Joker, care are 11). Tot câte 10 nominalizări au primit și ultima masturbare a lui Tarantino și The Irishman. Cu 6 nominalizări avem Marriage Story (dați click pe link-uri pentru că iată, am cam vorbit deja despre filmele majore de la Oscars) și Parasite, la care nu am rezistat mai mult de 20 de minute - e de ajuns că citiți cronicile ca să înțelegeți că e mult supralicitat). The Two Popes a primit 3 nominalizări - si-mi rămâne să mai văd doar 4 filme care au minim 3 nominalizări (pentru că la Star Wars nu mă voi uita, fuck that shit).

Mergem mai departe cu The Informer, care-l are în rolul principal pe Joel Kinnaman pe care-l veți recunoaște cu siguranță din House of Cards. Rosamund Pike și Clive Owen completează distribuția acestui thriller de acțiune care nu impresionează. Nota 6.

My Days of Mercy a fost peste așteptări, cu Kate Mara și Ellen Page în rol de lesbos (well, Ellen chiar e dyke pe bune, dar fără să fim răutăcioși putem spune că face unul dintre cele mai bune roluri ale sale aici). A fost revigorant să o revăd pe Kate, care pare mult mai "normală" decât ciudățica de sor'sa. Lăsând love story-ul fetelor la o parte, filmul tratează un pic și pedeapsa cu moartea din State. Nota 7.

Am pentru voi și două no-brainers care merg perfect cu ceva bun de ronțăit: Crawl (ăsta e cu crocodili care te atacă în propria casă în timpul unui uragan - l-aș fi propus la Oscars numai pentru această premisă!) și Countdown, care pare a fi un Final Destination reloaded. Nota 5 pentru ambele.

Sincer nu știu nici eu de ce m-am uitat la ultimul Terminator până la capăt. Parcă mi-e și jenă să recunosc asta. Slab de tot, pe toate nivelurile. Laughable even. Au muls atât de mult subiectul încât nici ei nu mai știu ce să inventeze și nici cine în ce timp a mai călătorit. N-are sens să încercați să căutați vreo urmă de logică în treaba asta. Nota 4. Poate că din viitor va trimite cineva la un moment dat un terminator înapoi în timp să distrugă toate filmele din serie făcute după Terminator 2. N-ar fi rău!


Didn't make the cut: eh, pe lângă Parazitul vieții menționat mai sus, un alt film care m-a pierdut repede (și ăsta chiar avea potențial uriaș) este Motherless Brooklyn-ul lui Ed Norton. Pentru cei care-l fetișizează pe Norton după ce au văzut Fight Club: iată, aveți acum ocazia să-l vedeți în rolul principal într-un film în care face regia și scenariul de asemenea. N-am nimic cu omul, e un actor foarte bun, dar filmul ăsta e un fail. Lung, plicticos, not engaging - știți voi, vorbim despre feeling-ul ăla de lehamite care te ia când realizezi că nu-ți pasă cum se va termina și că nu simți emoție pentru niciun personaj. Am renunțat după 45 de minute pentru că ar fi însemnat să mă chinui încă vreo oră jumate. Ah, și dacă sperați că în sfârșit îl veți vedea pe Bruce Willis într-un film decent (fie el ușor pretențios și foarte plicticos, dar măcar nu ultima mizerie) nu vă entuziasmați: personajul lui moare în primele 15 minute.

Weekend fain!

Comments

Popular posts from this blog

Ce trebuie să faci și ce trebuie să eviți atunci când ești părăsit

Tu știi care-i diferența dintre procente și punctele procentuale?