Despre The Irishman

Începusem această postare prin clasicul "De pe ecrane adunate" și mă pregăteam să înșir o listă de filme, dar am realizat că voi vorbi prea mult despre The Irishman și prin urmare mă voi limita la acest film în postarea de azi. Restul în weekend-ul următor. 

Recunosc: am făcut mari eforturi să-l văd până la capăt. Nu e vorba doar de lungimea filmului aici (ține aproape 3 ore jumate, să moară Marlon Brando dacă vă mint, a trebuit să-l văd în mai multe reprize ca pe un serial), ci mai ales faptul că filmul în sine e greoi și ai avea probleme să-l gați și dacă ar dura doar 90 de minute. Pe mine povestea nu m-a dat pe spate. Jocul actoricesc am monștrilor sacri Pacino, De Niro și chiar Joe Pesci? Ca de obicei, nimic de comentat aici, deși dacă am fi răutăcioși am spune că Pacino s-a jucat pe sine însuși și nu neapărat pe Jimmy Hoffa (woo-ha), iar De Niro probabil că nici mort nu-și va ieși din grimasa aia clasică a lui (folosită atât de obsesiv încât chiar am ajuns să mă întreb dacă Bob n-a fost cumva un actor supralicitat).

cloudfront.net

Mulți îi dau cu suspine gen "este ultima oară când îi vom vedea în același film pe Pacino și De Niro". Of of. În primul rând nu știm dacă așa va fi. În al doilea rând nu e ca și cum i-ai văzut de un catralion de ori făcând filme împreună. În The Godfather nu apar nici măcar o dată în aceeași scenă, iar Righteous Kill e un film slab. Singurul film cu adevărat superb în care amândoi împart ecranul este Heat, pe care îl recomand încă o dată cu mare căldură. Pe astea trei le avem, plus The Irishman. Așa că hai să nu mai plângem că nu-i vom mai vedea împreună pe ecran. Las' că mai scoate De Niro vreo 10 comedioare inepte până iese la pensie și ne săturăm de-a binelea de el.

Un alt mare turn off pentru mine a fost reprezentat de faptul că au fost întineriți prin ceva tehnică numită de-aging și chestia asta a fost chiar disturbing. Vorba unuia de pe IMDb, "watching the wax museum version of De Niro for more than three hours wasn't the blast I hoped for". Lol. Unde mai pui că au existat și ceva scene de bătaie în care respectabilul își trăda vârsta, deși teoretic juca rolul unui tinerel bătăuș. Cam ridicol, ce să-i faci.

În fine, dacă doriți o părere mai melancolică și mai romantică despre acest film, citiți cronica lui Georgescu. Din punctul meu de vedere nu avem de a face cu un viitor clasic din categoria The Godfather sau Goodfellas, deși mulți vor forța acest film în această direcție. Puteți viziona The Irishman pe Netflix (buy tons of popcorn if you plan to).

Comments

Popular posts from this blog

Ce trebuie să faci și ce trebuie să eviți atunci când ești părăsit

Aerosinuzita (sau cum îți crapă capul înainte de aterizare)

Hai c-am ajuns și pe strălucitorul Tottenham Stadium