Tipuri de români în aeroporturi

Am dat o fugă în țară zilele astea, prilej cu care am fost nevoit să reîntâlnesc acei conaționali care m-au făcut să fug de România fără să privesc înapoi. Principala mea problemă a fost întotdeauna legată de "românul în gloată"; practic orice grup de români adunați aleatoriu într-un anumit context, de la 10 indivizi în sus să spunem, consider că va genera probleme, fie prin aspect, limbaj sau atitudine. Din cadrul acelui grup vei putea oricând extrage la întâmplare fie un cocalar, fie un țăran, fie un arogant, fie un nedus la biserică, fie un individ zgomotos și așa mai departe. Puteți numi asta axioma lui The Fly, demonstrată din nou (da da, știu, axiomele nu se demonstrează) în cadrul acestui round trip Londra - București. 

Iată astfel peste ce specimene am dat de data asta: 

  • Șmecherașul emigrat care cunoaște toate secretele Universului. Ăsta era foarte vocal în Luton, la îmbarcarea pentru București. Îmbarcare întârziată de altfel din cauza unui incident - se pare că unei persoane i se făcuse rău în aeroport și asta a dat peste cap treburile. Aș fi înțeles mai bine ce se petrecuse de fapt dacă românii noștri din gloată ar fi tăcut când s-a făcut anunțul, dar nu, ei vociferau peste vocea din boxe. Așa că șmecherașul nostru și-a sunat un prieten și a început să defuleze. "Bă, sunt niște jegoși ăștia! Cea mai împuțită nație (nota redacției - englezii), futu-le morții și răniții lor astăzi și mâine! Ne tratează ca pe niște jeguri, bă! Nu se uită la noi. Păi d-aia ne țin aici și nu ne lasă să ne îmbarcăm! Așa ceva nu vezi nici în Edinburgh, nici în Glasgow! Să-mi bag pula, dacă prind un englezoi din ăsta prin țară îl bat de se cacă pe el, uită-te la mine!" S-a notat! Mulțumim pentru update. 
    romania-insider.com
  • Cocalarul autentic, de cea mai joasă speță. Nu-s prea multe de comentat aici. În Otopeni, la întoarcere, era unul cu șapcă și trening care vorbea tare la telefon folosind expresii legendare cum ar fi "mânca-ți-aș pula ta" și "să moară familia mea". Cine mai era ca el? Se credea cool nevoie mare. Da, specia asta încă există și probabil că nu va dispărea niciodată. Cum l-am remarcat am devenit brusc pios și religios și am început să înalț rugi fierbinți la doamne doamne să nu pic lângă el în avion. 
  • Cefosul în trening. Tot la capitolul trening (elementul vestimentar care te ajută să depistezi instant cocalarul) îl avem și pe cefosul care se revoltă. De data asta am avut un scandalagiu ofuscat nevoie mare pentru că e taxat în plus pentru bagaj. Stimatul gentleman avea o ditamai geanta care numai la ochi era dublă față de maximul admis, dar el insista că a mai călătorit cu ea fără probleme și că ăștia de la Wizz sunt bulangii. Scandal, răcnete, amenințări. Nu-i minunat?
  • Și uite așa ajungem la doamna de 60 de ani care nu suge pula pe bani. Jur, nu inventez. Chiar ea a spus asta, în busul care ne ducea la avion, încărcat cu alți minunați conaționali revoltați de japca făcută de Wizz. "Eu am 60 de ani și merg la Londra să muncesc, nu să sug pula pe bani!" a proclamat în gura mare distinsa doamnă, într-un context care practic nici nu mai contează. Excelent, e important să știm că suntem bine reprezentați în insulă!
  • Românul care stă în picioare așteptând îmbarcarea, ca o vită tâmpă. O oră întreagă e în stare românul nostru să stea la coadă acolo, a prost. Chiar stăteam relaxat pe un scaun și mă uitam la cei aflați la coadă întrebăndu-mă "de ce?". Nu are nicio logică. Avionul nu pleacă fără tine. Ai deja loc rezervat. Și nici măcar abureala aia cu priority boarding nu a început. Așadar, de ce? Apropo, a înțeles careva care e faza cu priority boarding? Eu nu. Înțeleg că dai mai mulți bani ca să te sui primul în avion și să stai înghesuit acolo în loc să stai în sala de așteptare. Îmi scapă ceva? Tot la categoria asta putem menționa și românul care se ridică de pe scaun și se încolonează pe culoar către ieșire atunci când avionul încă rulează pe pistă. Stai dracului jos, idiotule, că tot la fel de repede vei ieși!
  • Avem și românul care insistă să facă schimb de locuri. E greu să-ți cumperi locurile împreună din start, e foarte complicat. De fapt stai, e un pic mai scump, poate d-aia. Așa că odată ajuns în avion, românașul va încerca să te facă să cedezi locul tău unui prieten de-al lui. Mi s-a întâmplat și în primăvară când am zburat la Cluj, mi s-a întâmplat și acum. Se pare că divinitatea îmi ascultase rugile de la îmbarcare și nu m-a plasat lângă cocalarul care i-ar fi mâncat sula interlocutorului de la telefon, iar la schimb mi-a oferit o mamă cu doi pruncaleți! Yay! Cum mă îndreptam eu așa agale către locul meu și am realizat că sunt doi copii sub doi ani acolo, mai că-mi venea să-l caut pe cocalar și să-l țin chiar în brațe pe toată durata zborului, dar nu a fost nevoie. Mămica m-a rugat să fac schimb! "Am un loc la 10C, vă deranjează?" / Hm, da. Eu am plătit pentru loc la geam". / Ah, vreți la geam? Am și la geam, stați așa". Wait, what? Da, cucoana avea rubedenii împrăștiate prin mai multe locuri din avion și uite așa am ajuns să stau la geam, fără pruncaleți, fără cocalari, ba chiar pe locurile alea cu extra spațiu la picioare și nimeni în spate care să-mi bată în scaun. Rezolvat!
  • Românul care face scandal pentru că n-are loc să-și pună bagajul în compartimentul de sus. Și specia asta va fi prezentă, cu foarte mici excepții, la fiecare zbor. 
  • Românul care se plimbă printre scaune în timpul zborului de parcă ar fi în minibusul de Voluntari. But why? Ca să vorbești cu rubedeniile și tovarășii? Stai dracului jos, disperatule, că reziști fără ei 3 ore. 
  • Încheiem cu românul care aplaudă la aterizare. Băi, încă mai există așa ceva? Da. Aproape tot avionul a aplaudat când am aterizat la Luton. Lângă mine era o britanică, ea nu a aplaudat. De altfel nu am dat peste nicio nație care aplaudă la aterizare, în afara românilor. Poate că și asta spune ceva. 

Abia aștept să descoperim teleportarea, pentru că până îmi voi putea cumpăra avion privat mai e. 

Comments

Popular posts from this blog

Ce trebuie să faci și ce trebuie să eviți atunci când ești părăsit

Early Signs of a Midlife Crisis: Mi-am luat PlayStation

Aerosinuzita (sau cum îți crapă capul înainte de aterizare)