The Londoner #218

Adică de prin metropolă adunate:

  • Cum n-am mai scris de mult despre londonezia încep cu o știre din urmă cu două luni, când s-au împlinit 50 de ani de când a fost trasă celebra fotografie de pe coperta albumului Beatles numit Abbey Road. Iată ce a fost acolo
  • Tot în perioada aia nervișorii și autocontrolul mi-au fost testați serios într-o seară la metrou, atunci când o mare pană de curent care a afectat întreaga Anglie a blocat trenul între stații. Faza sinistră a fost că trenul s-a oprit subit, luminile s-au stins și idiotul de conductor ne-a ținut pe uscat (fără să ne spună ce se întâmplă) mai bine de 5 minute. Primul meu gând a fost că i s-a făcut rău respectivului conductor, dar și atunci când s-a apucat să ne spună despre ceva "power failure" n-a sunat deloc încurajant. Am stat mai bine de 30 de minute blocați acolo, fără să avem idee în niciun moment dacă vom rămâne prinși cu orele sau până a doua zi poate (?), lucru care te ia de cap repede dacă ești claustrofob sau ai diverse anxietăți. Marea baftă a fost că trenul nu era full și mai ales că nimeni nu s-a panicat. 
  • Despre Brexit? Nope, nu întrebați. Vorbim după 31 încolo. Ok, fie, spun doar atât: au apărut unii care spun că vor anula mizeria asta de Brexit dacă sunt votați la următoarele alegeri. Bă, sunt primii care au curaj să spună asta după mai bine de 3 ani! Primii! Așa că dacă o punem iar de o amânare acum pe 31, îi votez pe băieții ăștia cu două mâini, chiar dacă probabil nu au șanse să câștige. 
  • Văd atâția asiatici purtând măști chirurgicale în public (de fapt văd exclusiv asiatici care poartă așa ceva) încât am ajuns să mă documentez pe temă, la modul what the fuck. După cum bănuiam, motivele sunt inepte și paranoice (detalii aici și aici). De altfel v-am mai spus că de când m-am mutat la Londra (da, se fac 5 ani uite acuși) am interacționat intensiv cu asiatici la toate joburile pe care le-am avut și pot spune fără nicio ezitare că sunt cei mai înceți la minte și mai naivi oameni de pe planetă. Par a trăi așa într-o lume numai a lor. E o mare enigmă pentru mine cum excelează la atâtea capitole. 
  • Și ca să nu spuneți că am numai prejudecăți nasoale despre diverse nații ale globului, iată și una bună: scoțienii sunt niște oameni de toată isprava. Cum lucrez în customer service și zilnic dau peste zeci de complaints, pot spune că dacă persoana care se plânge este din Scoția (îi recunoști imediat după accent apoi adresa îți confirmă asta), în 99% din cazuri acea persoană, fie ea extrem de nervoasă, va fi cumva plăcută și lipsită de acea aroganță nazală care e mult mai frecventă printre englezoi. Jos pălăria pentru acești oameni. 
  • Pentru că tot am pomenit serviciul, iată că se făcură 6 luni de când sunt la Fortnum & Mason, mă bucur în sfârșit de liniște și de stabilitate, ba tocmai am primit și o mică dar neașteptată mărire de salar. Așa da. 
Cu Alex pe Emirates la un meci al lui Arsenal,
duminica trecută

Comments

Popular posts from this blog

Ce trebuie să faci și ce trebuie să eviți atunci când ești părăsit

Aerosinuzita (sau cum îți crapă capul înainte de aterizare)

Despre The Irishman