Când te lasă vocea nu mai ai ce căuta pe scenă

Mi-au apărut și mie în feed chestii legate de concertul Bon Jovi de la București. Și nu mă voi referi acum la giumbușlucul parlamentarilor de la Casa Poporului, ci la cât de varză a cântat Jon. Există destule clipuri pe YouTube în acest sens. 

Ce să zic, ca super fan U2 m-am chinuit cu vocea lui Bono de prin 1997. Dacă suntem onești, de prin vremurile alea a început să dea rateuri și nu și-a mai revenit. Sunt practic mai bine de 20 de ani de când unul dintre cei mai mari frontmen din istorie ucide mai multe piese pe concert. Și nu doar cu vocea sunt probleme în cazul său, ci și cu atitudinea. Pasiunea a dispărut, flacăra a ars. Nimic de condamnat, e normal până la urmă, dar eu unul nu vreau să te mai văd pe scenă pentru că mă întristez.

Despre Bon Jovi până acum numai de bine. Mi-a plăcut foarte mult concertul din 2011 de la București, despre care am povestit. Din câte citesc și aud, de data asta a fost cu totul altceva. Și nu vorbim doar de un incident izolat; am auzit că omul s-a prezentat la fel pe tot parcursul turneului. La București s-ar fi scuzat că are o alergie, dar vorba unei prietene, se pare că de fapt are alergie la muzică.

Și chiar că nu înțeleg. De ce nu renunți? Nu mai ai nimic de demonstrat. Ești deja super celebru. Ai deja bani pentru nu știu câte generații după tine. De ce vrei să devii propria ta parodie și să observi cum pleacă spectatorii dezamăgiți de vocea ta în mijlocul concertului? De ce accepți să cobori ștacheta atât de mult? De ce nu-ți respecți fanii, fie că vorbim de cei care au plătit să te vadă live, fie că vorbim chiar și de cei care dau de tine scremându-te pe net sau la TV?

Asta e. Cum nu voi ajunge niciodată un superstar părăsit de voce probabil că nu voi afla niciodată.




Comments

Popular posts from this blog

Ce trebuie să faci și ce trebuie să eviți atunci când ești părăsit

Aerosinuzita (sau cum îți crapă capul înainte de aterizare)