Românul nu-i român până nu-i român puțin

Da da, notați, e de la mine asta. Și evident că are sens. Hai să vă zic una scurtă, că doar știți că nu-mi sunt deloc dragi conaționalii și fug de ei ca dracu' de tămâie aici în UK. 

Azi dimineață a trebuit să mă prezint la Consulatul Român din Londra, ca să-mi fac pașaportul (ăla vechi expirase de secole și nu mă grăbisem să-l înnoiesc). Când ajung acolo constat că un grup de mai mulți români (să tot fi fost 15-20) aștepta deja în curte, pentru că nu se putea intra înăuntru. Iată o poza luată de pe net ca să vă faceți o idee cum arată zona:



Intrarea în consulat se face pe o ușă aflată sub tricolorul ăla (adică așa cam ca la cizmăria de la bloc) și după cum se poate remarca există și o curte acolo, după gard. Cum așteptam noi așa cuminței, care prin curte, care pe trotuar, iese din consulat un nene din ăsta autoritar, cu o burtă imensă și alură de șef gherțoi care încearcă fără succes să-și înșele nevasta cu secretara de la consulat. Și nenele ăsta ne bate obrazul:

"Păi bine, oameni buni, de ce stați în curte?! Curtea nu-i a noastră! Așteptați pe trotuar, vă rugăm! Haideți, pe trotuar toată lumea!"

Adică ați înțeles? Marș pe trotuar, idioților care nu v-ați prins că fucking curticica asta nu e a consulatului (?), comițând astfel un ditai tresspassing de ne trimit britanicii dracului pe toți înapoi în România dacă se enervează, fie Brexit ori ba!

Faza a fost cu atât mai de cascadorii râsului cu cât n-au trecut nici două minute și a apărut o tanti care ne-a invitat să intrăm în clădire, dar deh, cine știe ce ar fi putut genera prezența noastră în curtea aia de căcat pentru câteva zeci de secunde în plus!

Slavă domnului că odată intrat am rezolvat repede treaba și m-am cărat ușurat dintre reprezentanții acestei nații care m-a împins în brațele Londrei.


Comments

Popular posts from this blog

Ce trebuie să faci și ce trebuie să eviți atunci când ești părăsit

Aerosinuzita (sau cum îți crapă capul înainte de aterizare)