Muviz #500

Amigos, mi-ar fi plăcut să vin cu recomandări mai bune la acest "moment aniversar", dar oferta este foarte slabă și acest articol reprezintă mai degrabă o satiră. Să purcedem. 

Simțiți pasiunea? Remarcați tremurul din ochii lui?
:x:x:x
Pentru început avem două filme cu și despre negri asupriți. Yay! Ambele au fost la Oscars, cum altfel. The Oscars can't be white anymore! BlacKkKlansman (fuckKk, stați așa să verific c-am scris "corect") prezintă cazul real al unor polițiști infiltrați în Ku Klux Klan. Are ceva suspans, e filmat bine și e chiar mai amuzant decât ați bănui, dar nu merită 6 nominalizări Oscar. În orice caz, e un film decent. Nota 7. If Beale Street Could Talk însă, păllllizzz. După 37 de minute am oprit acest film (realizat tot de "genialul" care a făcut și Moonlight) pentru că mă simțeam efectiv insultat. Plictisitor de moarte, melodramatic peste măsură, cu personaje de care nu ți-ar putea păsa mai puțin și având o actriță principală care joacă prost. Filmul este absolut hilar pe alocuri (la modul involuntar însă). Este evident că Regina King a primit statueta pentru rolul secundar pentru simplul fapt că e negresă. Bine, pa!

Păi dacă nu apreciezi astfel de filme, întoarce-te la filmele cu Van Damme!

Hahah, asta e o replică des întâlnită pe Filelist, dar știți ce? Chiar am (încă) un thriller decent cu Van Damme pentru voi! Se cheamă We Die Young și are acțiunea setată în mjlocul bandelor de sudamericani din Washington. Van Damme are rol de mutulică traumatizat în război și nu scoate un cuvânt tot filmul. Oricum, dă-mi oricând un no-brainer în locul unui film-cârnat, pretențios și plicticos. The villain este jucat foarte bine de un actor care aduce așa de mult cu Forest Whitaker încât chiar am crezut că e fi-su'. Nota 6. 

Paris est à nous este un film hipsteresc pe care, spre marea mea surprindere, l-am văzut până la final. Cred că doar faptul că-mi place foarte mult orașul plus acela că realizatorii încearcă să surprindă angoasa post-terror m-au făcut să rezist. Filmul este prezentat ca un fel de transă a unei dudui care se amorezează de un băiat și noi vedem așa multe cadre-portret cu ei prin oraș în timp ce se ceartă și se pupă. Și cam atât. Nota 5. 

Încheiem rapid cu 3 filme la care chiar am renunțat cu mult înainte să se termine. Stray este prea prost pentru a înțelege de ce l-am descărcat in the first place; probabil am făcut o confuzie. Din Holiday trecuseră 40 de minute și nu înțelesesem care e subiectul și nici de ce mă uit la niște personaje cu zero development, jucate pe deasupra de actori total necunoscuți și fazi. Iar Sobibor e un film cu un subiect pe cât de sumbru pe atât de fascinant (WW2), care însă nu are niciun dumnezeu: e fad,  nu are un storyline bine conturat, nu te face să empatizezi cu nimeni și-ți trezește mai degrabă repulsie decât emoție. 

Iacă așa am reușit practic să nu vă recomand cu adevărat niciun film în al 500-lea articol pe temă din istoria acestui blog! Nu-i bai, mă revanșez cu un serial mișto în curând. <):)

Comments

Popular posts from this blog

Ce trebuie să faci și ce trebuie să eviți atunci când ești părăsit

Aerosinuzita (sau cum îți crapă capul înainte de aterizare)

Early Signs of a Midlife Crisis: Mi-am luat PlayStation