De ce nu stau în picioare argumentele fanilor care-l apără pe Michael Jackson

Dacă ați urmărit șuvoiul de reacții apărut în urma documentarului Leaving Neverland despre care am vorbit aici, ați remarcat cu siguranță că există un cor foarte vehement al acelor brainless groupies (cum ar fi această individă) care efectiv nu acceptă ideea că MJ a fost un pedofil. Ei pur și simplu nu pot disocia imaginea megastar-ului și a entertainer-ului de omul cu serioase probleme la mansardă care a fost Jackson. În naivitatea lor acești fani sunt convinși că dacă idolul lor părea a fi un băiețel inocent care nu ar fi rănit nici măcar o muscă, cumva această imagine combinată cu aceea de artist extrem de talentat garantează faptul că nu a fost un pedofil. 

Să fim bine lămuriți. Probabil că în afara băieților care au interacționat cu MJ și a câtorva bodyguards și servitori, nimeni nu știe 100% dacă gagiul a fost sau nu pedofil. Normal, suntem oameni, avem ceva minte, suntem foarte rapizi în a judeca și a da verdicte în forul nostru interior și ne formăm destul de repede păreri. Eu personal, am spus-o, cred că MJ a fost vinovat. Dar la fel de bine cred că nu se va afla niciodată dacă a agresat sau nu copii. Până la urmă cum poți știi sigur? Doar dacă l-a înregistrat cineva pe bandă cumva. Însă dacă prin absurd se va dovedi vreodată în mod indubitabil că nu a agresat sexual pe nimeni (știu, e utopic) aș recunoaște fără probleme că m-am înșelat.

Problema cu fanii lui MJ este că ei sunt convinși că acesta e nevinovat. Ei nu iau în calcul nici măcar o secundă ideea "hmm, e cam împuțită treaba totuși, parcă a ieșit prea mult fum încât să nu fi fost foc deloc și da, faptul că Michael se afișa non-stop cu băieți (și niciodată cu fete), ba mai și recunoștea deschis că doarme cu ei în pat, este cam deviant". Nu, nene. Ei știu una și buna. "I love you, Michael! You are innocent!" Da, ei chiar cred că dețin adevărul absolut și că știu exact ce făcea MJ în dormitorul ăla unde FBI-ul i-a găsit reviste cu pornografie infantilă și lenjerie de copii cu pete de sânge. Hooray!


Și iată care sunt principalele trei argumente ale fanilor care-l apără pe MJ:


  • Wade Robson și James Safechuck, cei doi tipi care fac confesiuni în Leaving Neverland, au susținut în repetate rânduri de-a lungul timpului că nu au fost agresați. Ba au făcut asta chiar sub jurământ. Cum putem să-i credem acum când s-au sucit subit cu 180 de grade?

Păi foarte simplu îi poți crede, dacă privești lucrurile în contextul a două decenii sau chiar mai bine. Oamenii au explicat foarte clar în documentar de ce le-a luat atât de mult să recunoască. Și dacă studiezi puțină psihologie și multe alte cazuri similare vei afla că da, un copil abuzat are nevoie de mulți ani, de regulă decenii întregi, pentru a recunoaște (sie însuși) ce s-a întâmplat și apoi pentru a-și face curaj să vorbească despre. Mai mult decât atât, ei chiar l-au iubit pe MJ și îl priveau ca pe un tată și un idol; ideea de a-l da în gât și de a-i distruge implicit viața era de neconceput pentru ei. Iar Wade Robson a fost the star witness în procesul din 1993 (primul în care MJ a fost acuzat de pedofilie) și a mărturisit în documentar că ideea de a-l salva pe MJ și faptul că viața superstar-ului depindea de mărturia lui l-a făcut să se simtă ca un erou. Mie mi se pare foarte plauzibilă chestia asta.


  • Michael Jackson nu a fost condamnat niciodată, practic a fost declarat mereu nevinovat. Nu există dovezi împotriva lui. 

Despre cât de inept e argumentul ăsta nici n-ar trebui să vorbim. De parcă în toată istoria omenirii n-au existat atâția criminali care au fentat legea într-un fel sau în altul. De parcă un multimiliardar n-ar putea trage niște sfori. De parcă MJ le-a dat 20 milioane $ ălora care l-au acuzat inițial ca să uite de proces de inocent ce era. Și asta e doar o cifră oficială, adică "pe față". Pe sub masă se pare că ar fi plătit familiile a 24 de băieți pe care i-a abuzat. Și totodată ne facem că uităm că uneori dovezile nu sunt suficiente pentru a condamna pe cineva. Și în cazul lui Jackson chiar au găsit dovezi, numai că nu au putut să demonstreze că e vinovat "beyond a reasonable doubt", cum spune legea. Asta înseamnă de fapt "innocent" din punct de vedere strict tehnic -> nu există dovezi 100% clare pentru a te condamna. Dar asta nu înseamnă că ești 100% nevinovat.


  • Există mulți băieți, inclusiv celebrul Macaulay Culkin, care susțin și acum că Jackson nu i-a agresat niciodată. 

Asta e o altă inepție. De parcă un criminal în serie omoară toți umanoizii care-i ies în cale. Sau de parcă un pedofil nu poate avea și el gusturi, dragă! Poate că nu îl atrăgeau sexual toți băiețeii. Sau poate că pur și simplu nu-i ieșea pasența cu unii dintre ei sau considera că sunt prea high profile pentru a risca (vezi cazul Culkin). Sau poate că exact asta era și ideea: "Îl țin pe Macaulay pe lângă mine, mă împrietenesc bine cu el, nu-l ating nici măcar cu un deget și când o veni procesul ăla mare care sigur va veni pentru că-s un pedo libidinos și chestia asta va exploda la un moment dat, atunci iaca, îl voi avea pe Macaulay de partea mea și el va jura că nu l-am atins și chiar ar fi credibil!" Și dacă toate variantele astea nu vi se par suficiente, iată încă una: poate că MJ s-a jucat și cu puțulica lui Macaulay, dar domnișorul nu are puterea să recunoască asta. 

Makes sense? It does to me. 

Vă las cu un podcast pe temă făcut de un British bloke, lipsit de orice urmă de corectitudine politică. Dacă aveți răbdare să-l vizionați s-ar putea să rezonați cu ideile de acolo. Eu cred că mă bag la precedentele două podcasts pe care le-a realizat acest Geordie, pentru că ele au invitați de-a dreptul inediți: Ricky Gervais și Dani Daniels! (Cum cine e asta? Băieții știu! )





Comments

Popular posts from this blog

Ce trebuie să faci și ce trebuie să eviți atunci când ești părăsit

Aerosinuzita (sau cum îți crapă capul înainte de aterizare)

Despre The Irishman