Muviz #492

Adică de pe ecrane adunate:

birthmoviesdeath.com
Widows e un thriller foarte bun, cu acțiunea în Chicago. Distribuția și regia sunt de top, păcat că în final avem un fel de anticlimax. Nota 7+. 

Boy Erased are aceeași temă cu un film despre care am vorbit recent: un adolescent gay crescut într-o familie religioasă este trimis le un centru de "dezintoxicare". Filmul este regizat de Joel Edgerton, care se alătură unei distribuții în care-i avem pe Russell Crowe (arată cam rău, s-a îngrășat peste măsură), Nicole Kidman, Flea (basistul Red Hot Chili Peppers) și pe puștiul Lucas Hedges, nominalizat Golden Globe pentru rol. În ciuda coloanei sonore absolut neinspirate, filmul e de urmărit. Nota 7.

Am văzut A Star Is Born în versiunea din 1976, cu Kris Kistofferson și Barbra Streisand. Există multe asemănări cu (dar și deosebiri față de) mult mai recenta variantă, care tocmai s-a ales cu 8 nominalizări Oscar. Personajul lui Kris pare a fi și mai badass & fucked up decât cel întruchipat de Bradley (apropo, personajele au alte nume), iar muzica este de asemenea foarte bună deși nu are impactul coloanei sonore cu Lady Gaga și Cooper. Filmul este foarte bine filmat pentru anii '70 (mai ales scenele din concert). Nota 7.

Și dacă tot suntem aici, hai să vorbim despre documentarul Gaga: Five Foot Two, pe care l-am urmărit curios după ce această ființă mi-a stârnit serios interesul în A Star Is Born. Despre Lady Gaga (prefer să îi spun Stefani, pentru că aceasta este the real she) nu știam mai nimic până acum două săptămâni. În capul meu era ceva de genul "e tipa aia extravagantă care cântă Poker Face dacă nu mă înșel și la adresa căreia glumeam porcos cu un amic într-o vreme, numind-o Lady Gag". 

A Star Is Born (adică filmul și soundtrack-ul la pachet) a arătat lumii întregi o cu totul altă Lady Gaga sau mai degrabă chiar pe Stefani, așa cum este ea, de la imaginea nefardată (și mult mai plăcută în această naturalețe) la caracterul, emoțiile și talentul ei. De altfel de asta cred că i-a ieșit așa de bine acest rol, pentru care tocmai a primit o nominalizare Oscar: personajul din film este adevărata Stefani. Aceste detalii se remarcă și în acest documentar, care ne arată o Stefani vulnerabilă, foarte emotivă, cu traume și bagaj emoțional, care a muncit mult să ajungă la acest nivel. Ca în multe alte cazuri similare, toate aceste vestimentații weirdo și machiaje extravagante sunt doar niște măști. Stefani mi-a devenit dragă și o să dau o șansă și muzicii ei atunci când voi avea dispoziție. Are mult potențial ca songwriter, nu doar voce.

Revenim la filme cu The Vanishing (sau Keepers) cu un Richard Butler într-un rol foarte bun. Nu înțeleg rating-ul mic de pe IMDb; acest thriller primește nota 7 de la mine. O să vă țină cu sufletul la gură.

Și ajungem, doamnelor și domnilor, la The Sisters Brothers - practic al cincilea film prost consecutiv cu Joaquin Phoenix. Dacă la precedentele patru n-am rezistat, la ăsta m-am menținut cumva pe baricade până la final. Câtuși de puțin engaging, este practic un film care are un plot dar nu are și o temă. Abia așteptam să se termine, iar finalul a fost la fel de sec ca și filmul în sine. Nota 5.

Încheiem cu The Diary of a Teenage Girl, pe care l-am descărcat pentru Bel Powley pe care v-am lăudat-o data trecută. Ființa face și de această dată un rol foarte bun și desenează iar, ca și în filmul menționat săptămâna trecută; tot ce-i posibil ca ăsta să fie un talent de care dispune pe bune. Filmul are un pronunțat aer retro și este setat în minunatul San Francisco. Kristen Wiig face un rol prea puțin remarcabil. Nota 6.

Weekend fain!

Comments

Popular posts from this blog

Ce trebuie să faci și ce trebuie să eviți atunci când ești părăsit

Aerosinuzita (sau cum îți crapă capul înainte de aterizare)