Muviz #488

Adică de pe ecrane adunate:

Beautiful Boy prezintă cazul real al unui junkie kid jucat excelent de Timothée Chalamet, care a primit o nominalizare Golden Globe pentru rol (urmează și cea de Oscar probabil), după ce anul trecut chiar a fost nominalizat Oscar pentru acel rol gay. Puștiul e un mare talent, e deja clară treaba. Singurul păcat al aestui film (iar aici e o chestie pur subiectivă) e reprezentat de amețirea într-un mare stil a planurilor prezent - trecut (știți că nu suport asta). În rest toate bune: scenariul e solid, actorii joacă bine, soundtrack-ul surprinzător de bun și finalul oarecum imprevizibil. Nota 8.


Am fost plăcut surprins să descopăr pe Sky Movies un film românesc care m-a amuzat bine de tot. Se cheamă Două lozuri și e posibil ca voi să fi auzit de el. Filmul este tras printre altele și la Ploiești și îi are în rolurile principale pe Dragoș Bucur și Alexandru Papadopol, care la un moment dat ironizează chiar filmul Marfa și banii în care jucaseră împreună cu 15 ani înainte. Bun de tot. Nota 8. Bonus: traducerea "Hai sictir, fă!" = "So long, bitch!" 

Halloween înțeleg că a reprezetat un sequel al filmului din urmă cu 40 de ani sau, în orice caz, un nou film al seriei. Pare a fi foarte apreciat de către cei din cult, dar vă spun că este efectiv slab, dacă nu de-a dreptul stupid pe alocuri. Nota 5 cu indulgență. 

The Old Man & the Gun este făcut după un caz real și se pare că va fi ultimul film cu Robert Redford. N-ar fi o idee rea, e cazul ca omul să se retragă cu grație. Filmului îi lipsește ceva și e trist pe alocuri, în scenele în care Redford la 80+ ani face car chases sau în care ridurile de pe fața sa trădează faptul că e mai bătrân decât bătrânul pe care-l joacă pe ecran. Așa, ca o culme a bătrâneții. Nota 6 cu indulgență. 

Den skyldige (adică The Guilty) este un thriller danez interesant, genul ăla one man show, în care toată acțiunea este coordonată prin telefon dintr-un loc fix. Challenging, dar filmul te menține captivat. Nota 7. 

Încheiem cu 3 filme care m-au făcut să realizez că am chestii mai interesante de văzut și de făcut în viața asta, prin urmare nu le-am urmărit până la capăt:

Claire's Camera este un film korean, japonez sau whatever, tras la Cannes. Bad idea. Făcut și jucat foarte prost, chiar m-am simțit păcălit că l-am descărcat. Culmea, are doar o oră și 8 minute și pare enorm și așa. Elizabeth Harvest e prea bizărel pentru gusturile mele (bine, pa) și ajungem, doamnelor și domnilor, la acest pretențios rahat numit Roma, care e filmat alb-negru (deci e artă, frate!), în cadre lungi, pointless, trase de la distanță, și care prezintă cele mai fucking mundane "evenimente", de-ți vine să te biciuiești decât să stai în fața ecranului pentru două ore și un sfert cât ține bășina asta cu 3 nominalizări Golden Globes. De altfel genericul de intro e tras peste apa care se scurge așa artistic în canalizare, atunci când o servitoare face curat. Adânc, amigos!

Un comentator de pe IMDb a spus:

"I understand why this movie is a work of art. I just don't know why it is a work of cinematic art. We are watching cinema, not video art. 
Underlying cinema is a story. The story has characters, that represent the complexity of the human condition - they have hopes, disappointments, successes and failures. They have different traits. 
Roma is a work of visual art. It has no story that captivates you. It has no characters that have any real sense of depth or complexity."

Sincer, aș interzice prostiile astea în cinematografe. Pentru binele omenirii. Mai bine te uiți la porn sau la cel mai cheesy film de amor, tot ieși de 10 ori mai câștigat.

Weekend fain!

Comments

Popular posts from this blog

Ce trebuie să faci și ce trebuie să eviți atunci când ești părăsit

Aerosinuzita (sau cum îți crapă capul înainte de aterizare)

Early Signs of a Midlife Crisis: Mi-am luat PlayStation