Sunday, 4 November 2018

Muviz #477

Adică de pe ecrane adunate:

empireonline.com
Începem cu un film pentru băieți, anume The Equalizer 2. L-am așteptat cu mare interes, pentru că primul a fost foarte mișto. Ca fapt divers, este primul sequel din cariera lui Denzel Washington. Această continuare a fost un pic mai slăbuță decât primul film, dar tot mi-a plăcut. E reconfortant să vezi un actor atât de bun făcând filme de acțiune la 60+ ani, în care joacă rolul unui justițiar anonim care ajută fără să fie rugat. Cool action fairytale. Nota 7+.


Papillon este remake-ul celebrului film din 1973, pe care l-am văzut când eram mic copil și nu mi-l amintesc. Deci fără a face vreo comparație pot spune că ăsta de acum e destul de bun, cu acest interesant Charlie Hunnam și Rami "Freddie Mercury" Malek (glumesc, gagiul joacă în Bohemian Rhapsody) în rolurile principale. Una dintre fetele lui Bono, Eve Hewson, apare în câteva scene, însă se face cu adevărat remarcată în Paper Year, unde descoperi nu doar ce frumușică e ci mai ales faptul că joacă destul de bine. Drăguț filmul; el ni-i prezintă pe doi puști din LA care se căsătoresc și speră probabil să se hrănească "cu dragoste", dar constată destul de repede că realitatea nu e ca în basme și că sunt prea tineri pentru commitment. Nota 7+ pentru Papillon și 6+ pentru Paper Year.

În Edie am remarcat-o pe Sheila Hancock, care trebuie aplaudată pentru simplul fapt că mai face filme la 84 de ani. Unde mai pui că în filmul ăsta joacă rolul unei băbuțe care pleacă de nebună din Londra și se duce chitită în Scottish Highlands, ca să se cocoațe pe un munte. Evident, filmul e ușor tras de păr și băbuța nu e chiar cel mai simpatic personaj, dar i-am urmărit aventura până la capăt. Nota 6.

Welcome Home e un thriller tras într-o minunată zonă rurală din Italia (în Umbria mai exact). Un cuplu de americani sexoși închiriază o vilă de lux pentru a-și petrece vacanța și problemele încep imediat să apară. Destul de mișto și pe alocuri imprevizibil. Nota 6+.

Solis e genul ăla de film one-man-show, cu un singur personaj care e prins într-o situație imposibilă din care încearcă să scape vreme de 90 de minute. De data asta avem un cosmonaut care cică e purtat în derivă către Soare. Lol. Filmul a avut un buget foarte slab și cade în clasicul păcat al clișeelor, cum ar fi ăla cu "sunt în situația asta imposibilă și probabil voi muri și regret că mi-am părăsit soția și că-mi băteam copiii și ah ce bine ar fi să pot să le spun asta". Însă principala problemă a filmului e reprezentată de faptul că sfidează grosolan multe legi ale fizicii. Nota 4.

Încheiem cu două filme la care nu am rezistat. Am luat Measure of a Man pentru Donald Sutherland și Judy Greer, dar puștiul din rolul principal era absolut banal. Iar Air Strike, oh boy, ce insultă. Ce mizerie. Efectiv rușinos. Ok, am văzut că e cu Bruce Willis și era clar că va fi o porcărie sinistră, ca de altfel 9 din 10 filme pe care musiu le-a făcut în ultimii 15 ani, dar m-a făcut curios faptul că Adrien Brody era de asemenea în distribuție. Credeți că am apucat să-i văd pe vreunul dintre ei? Nope. După 2 minute am aruncat filmul la coș rușinat. Așa ceva? Ce caută oamenii ăștia într-un film chinezesc atât de prost, cu efecte atât de jenante? Atât de rău au ajuns? Pe Adrien Brody nici măcar nu l-au menționat pe generic, de zici că era ultimul figurant!

Ok, cu Willis m-am resemnat de mult, dar de la Brody tot am pretenții de la The Pianist încoace și nimic. Au trecut 16 ani de atunci și nu știu dacă mai pot numi alte 3 filme bune în care a jucat. E un actor extrem de charismatic, cu mare potențial, care ar putea ajunge unul dintre the greats, dar se pare că soarta (sau pur și simplu alegerile pe care le face) nu-i este favorabilă.

Asta e. Ne auzim mai pe seară să comentăm ultimul sezon House of Cards pe care l-am consumat ieri dintr-o bucată. E mai slab decât mă așteptam, din păcate. Și chiar mă așteptam să fie slăbuț.