Friday, 23 November 2018

De ce înșelăm?

Mă uitam la un serial mișto aseară (o să vă povestesc în curând despre el) și am dat peste o scenă construită foarte bine, pe fondul unei dispute între doi soți. El o înșelase, ea aflase și, fiind în mod evident extrem de frustrată și dezamăgită, a început să-l bombardeze cu tot felul de chestii, printre care și stupida întrebare "Ce are ea și nu am eu?".

"Te-ai plictisit? Vrei să încercăm chestii noi? Sado - maso poate? Ce face ea și nu fac eu? Cu ce e ea mai specială?"

Cam așa tuna tipa din film și cam asta ne întrebăm de fiecare dată când suntem înșelați. Însă de regulă ne aflăm în eroare când gândim așa (sau, mai bine zis, când lăsăm furia să gândească pentru noi). Răspunsul gagiului a venit implacabil, sincer și lipsit de condescendență. Știu, e doar un film, dar mi-a plăcut faptul că scenaristul nu i-a băgat pe gât clișee cum ar fi "It's not you / It's me" sau "M-ai neglijat și am căutat afecțiune în altă parte". Tipul a spus doar atât:

"She was different. Not better, not worse. Just different."

No further questions, Your Honour. That sums it up. Da, ăsta este principalul motiv pentru care iarba din curtea vecinului începe să ne pară mai verde la un moment dat. Obișnuința. Sau, deși sună dur, plictisul. Oricât de mult ai iubi și respecta un partener, oricât de grozav ar fi sexul cu el, la un moment dat chestiile astea se aplatizează. Timpul își lasă amprenta. Natura umană ne face să aspirăm mereu la altceva, să fim întotdeauna incitați de ceea ce-i nou.

Cred că nu prea avem ce face pe tema asta. Cu toții suntem tentați, chiar dacă mulți nu o comit. Ca animale nu suntem programați să fim fideli unui singur individ pe parcursul întregii vieți. Nu spun că e bine sau rău, ci doar că trebuie să fim realiști și pregătiți să înfruntăm consecințele, indiferent pe ce parte a baricadei ne aflăm.

Lol. Iată deci ce se caută pe Goagăl. E bine c-am rezolvat-o și p-aia cu "mărimea contează"!