Thursday, 9 August 2018

Despre reportajul Recorder intitulat "Nu e nimeni acasă"

A apărut azi și toată lumea s-a emoționat și îl laudă c-ar fi tare bine făcut. Nu zic, jurnaliștii Recorder au cu siguranță o clasă peste restul presei din România (sau poate chiar mai multe), dar acest reportaj nu mi s-a părut la fel de bun ca un altul (mai scurt) pe care l-am recomandat aici în urmă cu câteva luni. De data asta părcă s-a cam bătut apa în piuă și s-a dramatizat aiurea. Documentarul pare făcut să stoarcă lacrimi și să strângă like-uri. 

Pe scurt: ne este prezentată o familie tânără de ardeleni mutați în București (cuplu cu doi copii) care se pregătește să emigreze în Anglia, undeva lângă Londra (zice el în clip, de fapt la peste 100 de mile distanță). Problema este că se insistă foarte mult cu imagini irelevante care țin strict de aspectul tehnic al pregătirilor de plecare sau alte banalități (bagaje, mutat chestii la casa părinților, jucării, tortul de la ziua unui copil, ea se plânge că nu i-a ieșit tunsoarea etc.) în timp ce se evidențiază mult prea puțin spre deloc chestiile de fond, cum ar fi motivele (deși evidente) care i-au determinat să plece; nu ni se spune ce meserii aveau în țară, se dau puține detalii despre ce vor face acolo și tot așa. Chiar nu știu dacă era cazul să ni-i arate câteva minute stând la coadă la check-in. Reportajul e prea dramatic și pare a fi un clasic film românesc, cu actori, nu neapărat o situație reală. 

That's the spirit!
(el e mult mai pragmatic)
Și până la urmă de ce ar fi așa o mare dramă că plecăm? Nu datorăm nimic niciunei țări, cu atât mai puțin unei țări ca România. E drept, e greu să te rupi de casă, de rude, de tot ce ai știut o viață, dar hai să ne bucurăm mai degrabă că avem opțiunea asta în loc să fim condamnați la a ne irosi în lumea a 3-a. Înainte de '89 nici măcar să emigrezi nu puteai, era nevoie să fugi efectiv din țară și nu te mai puteai întoarce cu anii. Unde mai pui că nu exista tehnologia din ziua de azi, să comunici oricând și oricum cu cei dragi. 


E drept, eu sunt subiectiv, dar chiar consider că emigrarea este o opțiune care trebuie aplaudată, considerată și într-un final aplicată. Suntem liberi să ne alegem locul pe planeta asta în care hotarele cad unul după altul și ăsta chiar este un privilegiu, nicidecum un motiv pentru a dramatiza. Ai șansa unui nou început. Fără imigranți America n-ar mai fi existat acum. 

În orice caz, priviți și voi reportajul apoi formați-vă propria părere. E cu The Mono Jacks în soundtrack. 😊