Saturday, 23 June 2018

Pledoarie pentru Londra în iunie. Și oricând.

De câteva săptămâni ne bucurăm de o vreme superbă la Londra. Soare, ploi aproape deloc și temperaturi perfecte: canicula nu există, este exact cum trebuie să fie. Dacă aș putea seta vremea după bunul plac, așa cum reglez aparatul de aer condiționat, aș lăsa-o de fapt exact așa cum e acum. De aceea m-am gândit să vă informez că iunie este probabil cea mai potrivită lună pentru a vizita metropola. Chiar și mai. Ca să știți.

Ieri am lucrat la biroul de lângă Tower of London și intenționam să iau metroul până la King's Cross, numai că se stricase ceva și ruta respectivă nu funționa. Nicio problemă, am profitat și am făcut o plimbare prin The City, care arăta superb scăldat în soare. Corporatiștii se bucurau deja de weekend și înconjuraseră puburile (ba chiar și The Monument) în clasicul stil care din distanță te face să crezi că s-a întâmplat ceva acolo (nimic de văzut, doar londonezi care beau bere pe trotuar).

Am ajuns pe London Bridge și m-am bucurat de câteva momente în liniște, admirând Tamisa. Vorba vine în liniște, că la căști îmi începuse Enjoy the Silence, un live din Barcelona (piesa asta în concert este una dintre cele mai mișto din istorie, bate cu mult varianta de studio) și m-am lăsat cuprins de un sentiment de recunoștință, din ăla autentic, așa cum te învață în cărțile spirituale sau de personal development. Sentimentul ăla care ar trebui să atragă și alte lucruri similare în viața ta, dacă îl trăiești cu adevărat, fără să-l gândești, fără să-l forțezi. I-am spus mulțumesc lui Moș Crăciun, am traversat podul și am coborât la metrou. Fusese o săptămână dificilă, dar am gestionat bine niște dispute la birou și totul s-a încheiat cu bine. Weekend-ul însorit și meciurile de la mondiale mă așteptau.

Bineînțeles că am tras și câteva cadre cu telefonul, ca un etern turist în propriul infinit oraș ce sunt.