Thursday, 17 May 2018

Vocea triumfurilor noastre

Am aflat că a murit Cristian Țopescu de pe blogul lui Adrian Georgescu, unul dintre foarte puținele pe care le mai citesc. În rest nu mai urmăresc știri din țară de multă vreme; mai aflu doar pur accidental una alta. 

Pe domnul Țopescu îl vedeam în redacția ProSport în vara lui 2005, când mi-am petrecut două săptămâni acolo încercând să prind un job. Venea după-masa, stătea puțin și pleca. Dar cele mai puternice amintiri cu domnia sa vin din urmă cu 24 de ani (nici nu-mi vine să cred că tastez cifrele astea), din cea mai fierbinte vară a fotbalului românesc. Desigur, Țopescu a comentat multe alte momente legendare, dar eu nu eram pe planeta asta când Nadia a luat primul 10 din istorie, la Montreal. Sau eram prea mic când se întâmplau altele. Așa că atunci când spun Țopescu, mă gândesc invariabil la vara noastră americană. 

Eram la Câmpina când am bătut Argentina cu 3-2 și am ieșit cu toții pe străzi, la 4 și ceva dimineața. Țin minte și acum că unul dintre vecini comenta indignat (ce-l durea pe el la ora aia) că "la naiba, acum vom juca la San Francisco cu Suedia și ne va comenta Cornel Pumnea!". Mulți dintre voi nu știu, dar la vremea aia s-a iscat o adevărată campanie pentru a-l aduce pe Țopescu din LA la San Francisco pentru a comenta și meciul cu Suedia.

Ne-au bătut la limită extremă suedezii, Țopescu nu ne-a mai purtat noroc și semifinala cu Brazilia lui Romario a rămas doar un vis. Dar uite că ne-au rămas și amintirile.