Monday, 28 May 2018

The Londoner #201

Adică de prin metropolă adunate:

  • La începutul lunii am votat la alegerile locale. Este al doilea meu vot ca londonez, după ce am participat și la alegerea primarului în urmă cu 2 ani și pot spune că mă simt tare mândru că mi se dă acest drept. Îmi oferă practic confirmarea legală că fac parte din filmul ăsta, ceea ce eu în sufletul meu am simțit de la început, adaptându-mă fără nicio problemă aici. Chiar dacă poate fi doar o iluzie, când merg la școala de pe drum, mă salut cu oamenii ăia din comisie, îmi iau buletinul de vot și bifez acolo ce e de bifat (apropo, aici nu avem ștampile) simt efectiv că sunt de-al lor și asta mă face să mă simt foarte bine. 
Ieri la Ally Pally
  • Ceva îmi spune că am mai menționat asta în trecut, dar cumva este din nou o știre: românii au devenit a doua cea mai numeroasă nație de imigranți din UK, după polonezi. Sunt peste tot conaționalii și am remarcat chiar și prin Crouch End două românce care fac naveta dimineața în același bus cu mine. Aș fi jurat că una dintre ele este British, până am auzit-o vorbind odată la telefon. Din păcate însă rămân la convingerea de nezdruncinat că românii (indiferent că sunt imgiranți în UK sau aiurea) sunt în majoritatea lor cocalari. 


  • Orașul este într-o continuă expansiune și în acest sens putem menționa și chestia asta, care momentan e doar la stadiul de plan. 
  • Singurele lucruri care m-au fascinat la nunta regală au fost fascinația și bucuria (reală sau mimată) a oamenilor de rând în legătură cu un eveniment care nu are nicio legătură cu existența lor.
  • Am ajuns să merg relativ des la biroul nostru din Lewisham pentru că am acolo un coleg absolut idiot pe care trebuie să-l dădăcesc, dar nu despre asta vreau să vorbesc acum, ci despre faptul că în stația de tren de acolo există un pian la care oricine poate cânta și chiar rareori se întâmplă să dau pe acolo fără să aud pe cineva cântând. Ultima oară era un tip care a băgat tema din Someone Like You de ți se ridica părul pe mâini. Și apropo de asta, buskerii din Londra vor putea fi plătiți de acum încolo cu cardul. Lol. 
  • În ultimele săptămâni m-am convins încă o dată de puterea complaint-ului în țara asta. Pe scurt: dacă te simți nedreptățit, fă o plângere și sunt șanse mari să se rezolve. Pe ăia de la BT am reușit să-i dovedesc într-un final, după lupte seculare (mi-au anulat contractul fără nicio taxă, am povestit aici despre disputa cu ei), compania de vaping de la care mi-am luat scula mi-a trimis niște coils moca după ce le-am postat un review negativ pe site, ba m-au mai și periat și îndrumat în mailuri, iar biletele de tren pentru o excursie la Reading pe care mi-o prograsem acum 3 săptămâni mi-au fost rambursate după ce trenurile au fost anulate și instrucțiunile din gară pentru variante alternative mi-au fost oferite de-a sula (long story). Parafrazând o vorbă celebră din țară, futut dar nu și cu banii luați - cam așa e pe aici. 
  • Azi avem liber și încheiem practic minunata serie de bank holidays de primăvară. Mai avem unul la sfârșitul lui august și apoi urmează alea de la Crăciun. 

Ta-ta.