Sunday, 27 May 2018

Muviz #457

Adică de pe ecrane adunate:

Dau peste multe porcării în ultima vreme, prin urmare azi am practic 4 recomandări și 4 filme pe care vă sfătuiesc să le evitați.

Den 12. mann este un film norvegian care prezintă o poveste adevărată din WW2, în niște locații totuși inedite pentru genul ăsta de film. Jonathan Rhys Meyers se prezintă bine într-unul dintre rolurile principale. Nota 7+.

The Escape îi va revolta pe unii (mai exact fie plictisește, fie indignează), dar mie mi-a plăcut, tocmai pentru că abordează această temă tabu pe care o putem numi "dar dacă te plictisești în rolul tău de mamă și soție, constați subit că nu mai ești fericită și îți iei tălpășița?". Să fim serioși, multă lume a fost în poziția în care a contemplat o astfel de evadare, dar vai, nu putem, pentru că familie, datorie și alte prostii. Gemma Arterton face un rol foarte bun (tare îmi place această tipesă) și filmul prezintă și câteva cadre frumoase din South Bank. Nota 7.

Game Night e o comedioară care are momentele ei, dar până la urmă it falls flat. De la Jason Bateman am de regulă pretenții, chiar dacă joacă în special în chestii ușurele. Nota 6 cu indulgență.

Și când îți spuneai că Bruce Willis joacă numai prost și numai în prostii în ultima vreme, vine acest thriller numit Death Wish care mai salvează situația. Nu vă entuziamați, nici ăsta nu e de Oscar, dar măcar e altceva. Acțiunea are loc în fascinantul Chicago, oraș în care, vezi doamne, criminalitatea de pe străzi a luat-o razna (cam ca în Londra). Willis joacă rolul unui chirurg a cărui soție (jucată de Elisabeth Shue) e omorâtă de niște nenorociți și de aici știți povestea: pentru că poliția nu-l ajută Willis decide să-și facă dreptate singur. Deși subiectul nu este câtuși de puțin original, am apreciat faptul că Willis nu m-a făcut deloc să mă gândesc la celebrele lui personaje din filmele de acțiune din trecut, ci chiar a părut autentic în rolul doctorului neexperimentat cu violența care se apucă să împuște infractori. Nota 6+.

Acum hai să trecem repede și prin filmele de 2 lei la care am renunțat foarte repede:

The 15:17 to Paris - deși e regizat de Clint Eastwood (sau, hm, poate tocmai d-aia) și deși are un subiect foarte interesant, nu te captivează prin nimic, e regizat haotic, jucat slab și realizezi repede că nu te poate interesa mai puțin.

Journey's End - film cu acțiunea în plin WW1, dar prima jumătate (sau probabil întregul film) este setată în niște tranșee și e doar pe bază de dialog. "Păi da, frate, ăsta e film bun! Axează-te pe personaje, înțelege-le dramele, savurează conversațiile! Tu vrei doar bătăi și împușcături?" Hm, nu chiar, dar filmul ăsta m-a plicitisit și am renunțat. It doesn't really take off.

Avem două chiar și mai proaste decât astea de sus (adică două cu adevărat foarte proaste): Snowbound și Where the Skin Lies. Ambele sunt pe bază de grupuri la o cabană, dar după primele maxim 15 minute realizezi cât de slabe sunt. Nu vă pierdeți vremea.

Ta-ta.