Saturday, 28 April 2018

Tu ce set de coarde folosești?

Eu m-am cam fidelizat pe custom light (adică 11's - elevens, în limbajul chitariștilor). În urmă cu câteva luni mi-am pus un set medium (13's) care îmi rupea degetele; era imposibil să cânt pe așa ceva, prin urmare am trecut pe light (12's) pentru o vreme, care sună foarte mișto atunci când zdrăngăni în special armonie, dar după 2-3 piese cântate la rând începi să simți urme pe degețele, așa că dacă ai vreun gig sau dacă pur și simplu mergi la un party unde urmează să cânți mai multe piese recomand custom light-ul. Iar exceptând cazul în care ai degete extrem de sensibile sau cânți exclusiv pe picking, nu recomand deloc extra light-ul pentru că sunt șanse să-ți alunece coardele pe sub degete și să-ți falseze chitara. 

În privința mărcii, am folosit 3 mari și late de când mă știu (probabil cele mai bune), anume D'Addario, Martin și Elixir (la recomandarea lui Mani Gutău; servus, maestre). Nu mai intrăm și în discuția coated vs. non-coated acum ca să nu ne agățăm cravata.

Și pentru că n-am găsit altă rimă pentru articolul ăsta, vă las la final cu un mic tutorial pe care tocmai l-am făcut (de regulă mi-e lene să fac tutorials). Piesa asta a lui Noel, Dead in the Water, pare B-side-ul perfect pentru The Dying of the Light (de altfel chiar s-ar putea să fie) și te uimește din nou prin cât de simplă e și totuși cât de bine sună. Iar despre acest domn de la clape, Mike Rowe, ce să mai zic. A învățat de la the chief, super intensitate prin simplitate. Dacă mai adaugă și un pic de ecou, cum a făcut aici la Paris de exemplu, absolut magnific sună. Cu toate astea versiunea mea preferată rămâne cea din Milano, publicul italian dovedind încă o dată că este senzațional. Complimenti, ragazzi!

O să mă duc cu siguranță la încă o cântare în pub, dar momentan nu mă lasă meciurile astea din Champions League în pace (pentru că au loc marțea, fix la ora la care este programată și seara acustică din pub).