Sunday, 8 April 2018

The Office Administrator

De o lună și un pic am început un job nou la o multinațională care are vreo 12 birouri numai în Londra. Eu sunt unicul office administrator al firmei aici în londonezia și lucrez la biroul central din King's Cross, având în subordine 4 hub guides și fiind practic responsabil cu organizarea și administrarea a cam tot ce ține de aceste birouri, de la bani și birotică la monitorizoarea caseworker-ilor și tot soiul de alte chestii. Dar hai mai bine să vă spun cu ce ne ocupăm.

Compania pentru care lucrez acționează practic ca un job centre, adică încearcă să plaseze în câmpul muncii persoane cu diverse probleme, fie că vorbim de handicapuri fizice sau alte impedimente (nu au mai lucrat de mulți ani, nu știu să-și facă un CV, au probleme de sănătate, nu au bani să-și cumpere un costum pentru a merge la un interviu, nu vorbesc bine limba, sunt foști pușcăriași etc.). Din acest punct de vedere, faptul că am revenit într-o poziție care îmi permite să ajut (fie și absolut tangențial) oameni aflați la nevoie este foarte satisfăcător și motivant, asta după ce un an jumate am ajutat mii și mii de pacienți din rolul de booking coordinator (despre care am povestit aici și aici).

Echipa noastră este foarte fragedă (practic toți am început în același timp) și se vor mai face angajări pe tot parcursul anului, pentru că am demarat un proiect pe 7 ani numit Central London Works. Și din punctul ăsta de vedere sunt mulțumit, adică îmi place ideea de a pleca de la zero cu o echipă nouă. Sunt multe proceduri care abia acum se pun la punct sau pe care eu însumi trebuie să le creez și, deloc de mirare aș spune, există o tonă de căcăstufuri și chestioare extrem de simple care ar fi trebuit să funcționeze ca unse însă nu sunt încă organizate, prin urmare am ajuns rapid la concluzia că decât să pierd vremea, să întreb și să aștept să-mi pice din cer mai bine mă apuc să le rezolv chiar eu.

La birou ajung cu vreo oră mai devreme (începem programul la 9.00 dar eu sunt acolo puțin după 8.00) pentru că așa m-am obișnuit atât la agenția de interpreting cât și la Bloomberg. Am cheile de la intrare, deschid biroul, opresc alarma, deschid storurile (suntem chiar la parter pe o stradă drăguță), îmi fac cafeaua și apoi îmi pierd vremea pe Facebook până mi se pun rotițele complet în mișcare. Mi-am intrat deja pe deplin în element, îmi place ce fac (așa cam de nota 8, pe o scară 1 -> 10), iar cu cele două șefe la care raportez mă am foarte bine (unde mai pui că sunt acolo în birou doar într-o singură zi a săptămânii).

Singura chestie care m-a scos un pic din minți până la acest moment a fost dress code-ul (sau, mai exact, felul în care îl aplică). Deși pe hârtie scrie ceva gen smart casual și nu suntem obligați să venim la costum și nici la cravată (în poza sunt costumat așa pentru că așa a vrut mușchiul meu), într-o zi am fost trimis acasă să mă schimb (da, ați citit bine), pentru că venisem în blugi. Deci orice până la blugi, amigos. Nu conta că aveam o cămașă și niște pantofi eleganți și nici că eram cât se poate de smart chejuăl, nu conta nici că nu mă întâlnesc cu clienți și nici nu aveam internal meetings în ziua aia. Se pare că nu puteam opera cum trebuie dacă purtam blugi și, nu numai atât, o simplă mustrare / atenționare nu ar fi fost suficientă, prin urmare am fost rugat frumos să merg acasă și să revin în trauzărs.

Să mori tu? Ok. Noroc că biroul e aproape de casă acum. M-am dus eu frumușel acasă, taking my time, am servit prânzul în liniște, m-am uitat vreo 45 de minute la TV și apoi am revenit la job la fel de liniștit și negrăbit. Dacă tu, companie, socoți că e mai important ca eu să port o anume țoală pe mine decât să fiu acolo la birou și să lucrez pentru tine, atunci chiar nu e motiv de grabă. Sincer, aș fi înțeles și acceptat mustrarea; dacă în dress code spune că n-am voie cu blugi, ok, n-am voie cu blugi. Dar să mă trimiți acasă pentru asta, în condițiile în care, repet, nu aveam niciun fel de meetings în ziua aia și arătam cât se poate de prezentabil și profeșionăl, mi se pare over the top.

Și mai e o chestie care nu mi se pare, ci chiar așa e. Anume că se aplică dublu standard în privința unor angajați. Pentru că în săptămâna aia nu am fost singurul năzdrăvan trimis acasă să se schimbe, unul dintre manageri a trimis un mail la toți angajații cu dress code-ul. Așa la modul kind reminder. Și ce descopăr eu acolo, în timp ce-l studiam cu atenție? Că și frizura tre' să fie smart. Ah, da? Păi atunci ce se întâmplă cu cei doi jamaicani sau ce dracu' sunt ei cu frizuri afro împletite, din alea de rastamani? Astea sunt smart?  Mie mai degrabă mi se pare că băieții ăștia aduc cu extraterestrul din Predator, să moară Arnold dacă vă mint. Iar unul dintre ei este caseworker și se întâlnește zilnic cu clienți. Bașca faptul că poartă mereu o bluză de trening cu glugă, peste cămașă, dar se pare că nimeni nu are o problemă cu asta.

Numai blugii sunt inacceptabili.

În fine, am trecut repede peste chestia asta, pentru că imaginea generală pe care o am despre companie, despre rolul meu și despre cum sunt tratat sunt foarte bune și chiar nu vreau să-mi mai caut job pentru mulți ani de acum încolo. Dar când e ceva haios de menționat sau de criticat știți că nu ezit niciodată.

Și nici voi să nu ezitați vreodată, pentru că












Just sayin', ca principiu general. Cheers!