Saturday, 7 April 2018

Muviz #453

Tot de pe ecrane adunate:

12 Strong ar fi putut fi mult mai bun, dar eșuează pe mai multe capitole. Nu transmite nici pe departe emoția unui Anthropoid sau Patriots Day. Pare a fi un fel de Rambo III, un no-brainer cu împușcături cu talibanii. Cazul este real și chiar eroic se pare, iar eu sunt ușor impresionabil când vine vorba de chestii legate de 9/11, dar filmul ăsta nu m-a atins în niciun fel. Nota 6.

Un alt film cu mare potențial (caz real de asemenea) este acest The Forgiven, cu Forest Whitaker în rolul arhiepiscopului Desmond Tutu. Material de Oscar, dar pe la jumate filmul începe să te piardă și să cam alunece pe lângă. Nota 6.

annaishere.com
Am dat întâmplător pe torente peste filmul românesc Ana, mon amour. Ce să zic, e bun, actorii din rolurile principale (de care nu auzisem) se achită foarte bine de treabă (ba ne oferă și o scenă de sex explicit cu un cumshot timid @-) :), însă și filmul ăsta cade în același păcat al majorității filmelor românești: este prea nevrotic, prea dramatic, prea scelerat pe alocuri. Sau poate că așa suntem noi ca nație și am ajuns de nu mai putem evita asta nici în filmele pe care le facem. M-am amuzat să-i tot aud pe actori vorbind cu "dumneavoastră"; după ce locuiești câțiva ani în UK te lecuiești de asta, chiar și atunci când vorbești cu români de-ai tăi pe care abia i-ai cunoscut. Dar au învățat și românii ceva de la filmele străine: să amețească planurile trecut și prezent, chestie care pe mine mă disperă după cum probabil știți. Nota 7. 

Hai să ne ținem departe de Hollywood o perioadă, așa că vă recomand la pachet comediile spaniole Ocho apellidos vascos și Ocho apellidos catalanes. M-am amuzat bine cu ele, sunt axate (la modul obsesiv chiar) pe eternele rivalități locale baști vs. andaluzi, catalani vs madrileni și tot așa. Nu doar haioase, ele conțin evident și un travelling vibe care te face să visezi la minunata Spanie. Nota 7 pentru ambele. 

10x10 este un thriller jucat de numai doi actor practic (Luke Evans și foarte plăcuta și expresiva Kelly Reilly). Nu prea am se să vă spun despre el fără să ofer spoilers. Nu e de Oscar, dar merge cu o pungă de popcorn într-o sâmbătă ploioasă (sau, cum ar spune neobositul "maestru" Marius Tucă, duminicile atunci când plouă :))). Destul de bun plot twist-ul din a doua jumătate a filmului. Nota 6.

Încheiem desigur cu filmele la care n-am rezistat și vreau să încep cu un hai sictir pentru Phantom Thread, un alt bullshit bore cu acest pretențios Daniel Day-Lewis (un actor care niciodată nu mi-a plăcut) în rolul principal. Faptul că acest gagiu este singurul actor din istorie care deține trei premii Oscar de rol principal reprezintă o nedreptate. E similar cazului Halep, o chestie de conjunctură; românca e pe locul 1 mondial deși nu câștigă nimic. Nu vă pierdeți vremea, serios. E un film care vă va plictisi teribil și nu vă va transmite nicio emoție. Eu am rezistat doar vreo 50 de minute.

La polul opus avem Furlough, o comedioară de un leu jumate, care nici măcar nu-și propune ceva și nici nu atinge nimic. Jenibilă pe toate planurile, i-am dat delete repede. Melissa Leo probabil că nu mai avea bani de țigări, altfel nu îmi explic cum a putut juca în așa ceva.

Weekend fain!