Saturday, 10 March 2018

Muviz #449

Adică de pe ecrane adunate:

Deși vă voi înșira 8 filme în cele ce urmează, azi nu pot spune că am unul de tipul locomotivă, adică ăl mai fain și cel mai cel. Să începem totuși cu I, Tonya, că tocmai fu la Oscars. E o poveste reală, probabil știți despre ce e vorba, cu personaje de-a dreptul detestabile și obositoare (îi includem aici pe Tonya, pe mă-sa și pe soțul Tonyei) care te fac să nu empatizezi deloc, oricât de bine ar juca actorii. Și parcă nu joacă nici ei de Oscar, deși actrița care o portretizează pe mama Tonyei tocmai s-a pricopsit cu o statuetă. For some reason, filmul e conceput ca un documentar, făcut însă de actori. Anyway, fails to impress. Margot Robbie mai are de tras și ea. Nota 6 de la mine. Nu prea ai cum să stârnești emoție cu o astfel de poveste și cu astfel de personaje. 

Nu, merci. 

Ég man þig (I remember You)
este un film islandez setat într-o minunată și inedită locație (cum altfel) și parcă ar fi putut oferi mai mult, dar în final seamănă prea mult cu un horror clasic făcut la Hollywood. Nota 6+. 

Made in France vă va trezi cu siguranță interesul, pentru că este cu arăbeți jihadiști care pun la cale niște atentate la Paris. Marea ironie face ca lansarea filmului ăstuia să fi fost amânată de două ori, din cauza atentatelor de la Paris din ianuarie și noiembrie 2015. Detalii aici. Nota 7 pentru film (păcat că n-a fost un pic mai lung). 

Hai să dăm repede o fugă peste canal, adică aici prin bătătură. London to Brighton este un film destul de dur din 2006 care mi-a amintit de Away (am povestit aici despre el). Nota 7. Rămânem în Londra cu Paddington 2, care este mult mai slab ca primul și extrem de silly una peste alta. Și eu acuma, la ce oare mă așteptam de la un film cu un urs vorbitor? Well, ar fi putut fi făcut mai mișto. Într-unul din rolurile principale o avem pe Sally Hawkins, care mi-a făcut super trafic recent în articolul ăsta. Bag seamă că dumneaei are o preferință pentru filmele cu animale, dar de data asta, slavă domnului, nu și-o trage și cu ursul! Hugh Grant e în rol de villain și arată extrem de stupid. Și pentru că rating-ul de pe IMDb al acestui film este obscen, eu îi dau 4 să mai compensăm.

Apropo de Oscaruri și de chestii stupide, să nu cumva să vă pierdeți vremea cu The Square, nominalizat anul acesta la categoria cel mai bun film străin. Gizăs Craist, ce bășină sforăitoare sau (după cum excelent puncta cineva într-o cronică) "a movie about snob culture that is itself snobby". Exact așa: filmul ăsta vrea să facă mișto de ceea ce numim modern art (idee pe care o susțin total) însă reușește să facă mișto doar de el însuși. Lung, plicticos, de-a dreptul stupid și disturbing pe alocuri. Elisabeth Moss apare doar în 3-4 scene. Nota 4. 

Încheiem cu alte două non-recomandări. The Unseen este un film britanic atât de prost cum rar vezi (nici n-are sens să intru în detalii). Utter mess on all levels. Nota 3. Iar la Ikitie (The Eternal Road) am renunțat pe la jumate, pentru că (deja intuiți) nu empatizam deloc cu personajul principal. Unde mai pui că atunci când vorbeau în engleză suna fals de tot. Forțat adică.

Acum vă las și mă bag în pat cu ceva de ronțăiat la un nou episod din Vera, iar pe voi vă invit să citiți un articol pertinent care prezintă câteva dintre motivele pentru care premiile Oscar nu mai sunt ce au fost.