Thursday, 1 March 2018

Guillermo del Toro și "meastărpisuri" fantasy? Nu, merci.

Ați auzit de grasul ăsta cu bășini de regizor futurist al secolului? E unul care ne bagă pe gât tot felul de filme sefeloide și diverși hipsteri îl consideră genial. Ei bine, trebuie să auziți de el acum pentru că filmul The Shape of Water, scris și regizat de el, are nu mai puțin de 13 nominalizări Oscar. Treisprezece. 

Filmul ține două ore așa că m-am gândit să vă fac un rezumat de mare acuratețe, asta dacă nu vă deranjează un spoiler de calitate. Sunteți pregătiți? Începem.

Se dă o facilitate guvernamentală secretă din anii '60. Acolo este adus un om-amfibie descoperit prin ceva junglă (laughs). Ei bine, o femeie de serviciu de la facilitatea asta, mută ea de fel și masturbatoare feroce în cadă - ni se arată de mai multe ori asta, se îndrăgostește de omul-amfibie doar pentru că el se uita într-un anume fel la ea.

Wait, what? Păi cum se poate îndrăgosti de lighioana aia? De fapt, stai, cum are îngrijitoarea asta acces la creatura ultra secretă?

Eh, amănunte. This is fantasy, baby. And art.

weheartit.com
"Sper să-ți placă, le-am făcut mai moi de data asta!"
Și între două reprize de masturbat în cadă, femeia de serviciu fierbe ouă (tari, moi.. dracu' știe). Așa că se gândește ea că omul-amfibie se va bucura dacă îi aduce ouă (laughs). Și muzică pe discuri de vinil. Minune, el chiar se bucură! Deși nu prea are cum să arate asta. Mai contează? O nemuritoare poveste de amor începe să se înfiripe între cei doi nebunatici.





Dar ce ar fi dragostea asta fără sex interspecies? Pentru că în film există un bad guy care vrea să căsăpească lighioana, femeia de serviciu o fură de la facilitatea top secret (piece of cake, nimic complicat) și o aduce la ea acasă. Needucat, băiatul ăsta amfibie dă să-i mânânce pisica (super laughs), dar asta nu o oprește pe etern excitata mutulică să umple baia (camera, nu cada) cu apă și să și-o tragă cu creatura.

Iar a doua zi, vai fată, povestește întâmplarea unei colege, care nu pare a avea nici cel mai mic șoc că o colegă de a ei tocmai a făcut sex cu o lighioană greu identificabilă.

Bă, ești nebun? Sigur nu-ți scapă nimic? Poate ai încurcat filmele, urma să-mi povestești despre unul care are 13 nominalizări Oscar...

Păi ăsta e, să moară Vasile Alecsandri dacă te mint. Apoi, dintr-odată (doar e fantezie), mutulică și omul-amfibie-futac se transpun pe o scenă, ca într-un musical, și ea își recapăta vocea.

Ah, devine din ce în ce mai bun! Și apoi?

Habar n-am. Mai erau douăzeci de minute din film, l-am oprit, l-am șters și m-am spălat pe mâini. I shit you not. Parcă și pe dinți îmi venea să mă spăl.

Cum dracu'? Finalul a fost cu siguranță genial!

I bet. Dar nu mai puteam. Părțile laughable au fost treptat subjugate de alea care mă făceau să mă simt cât se poate de insultat, ca simplu spectator. Chit că-mi descărcasem filmul gratis de pe net. Nici nu vreau să mă gândesc ce-aș fi făcut dacă aș fi dat bani pe bilet!

Come on, boss, ești prea superficial! Învață să apreciezi arta adevărata, mesajele subliminale, satira, finețurile, într-un cuvânt capodopera în sine!

Sictir! Singurul lucru de apreciat la filmul ăsta este rolul făcut de acest Eddie Redmayne feminin, pe numele ei Sally Hawkins, care ca și omologul ei pare a fi foarte bună în roluri de handicapat (makes you wonder).

Cât despre Guillermo, n-ar fi rău să nu mai prostească proștii cu impresiile lui de mare cineast și mai bine s-ar limita la a se masturba cu ele în cadă, între două ouă fierte. Ceea ce probabil că și face.