Friday, 5 January 2018

Au și englezii românii lor

Hai să vă povestesc una de început de an și de weekend așa. Se face că eram la muncă miercuri după-amiază și, lesne de înțeles, frecam menta la greu pentru că abia a început anul, lumea e încă în vacanță și așa mai departe. Programul se termină la 17.30, numai că un coleg britiș, plictisit nevoie mare din cauza lipsei de activitate, a decis să plece cu vreo 45 de minute mai devreme, așa sec, fără să anunțe pe nimeni. Ce puța lui. 

Ei bine, așa cum se întâmplă în multe situații de genul ăsta, au apărut chestii de făcut fix pe felia acestui distins coleg după ce el a plecat. Ghici cine le-a făcut? Eu. Nu eram obligat, dar pe bucata mea nu mai era nimic de făcut așa că m-am oferit. Toată lumea se întreba "Bă, da' unde e ăla? A plecat așa pur și simplu? Wtf?".

A doua zi, adică ieri, apare boul ăsta (care stă chiar în dreapta mea, noroc că nu înțelege română) și, aflând că între timp apăruseră task-uri de rezolvat, începe să mi se justifice nonșalant, deși eu nu-l întrebasem nimic. "Păi dacă nu mai era nimic de făcut? Stăteam degeaba!" Și se uita așa la mine cu o privire din aia la modul "Come on, it's common sense, cum de se miră lumea că am plecat?".


Băejnebun? Asta e mentalitatea ta? Really?

Se pare că unora chiar trebuie să le explici că sunt plătiți să stea la job 8 ore / zi și că, deși o pot freca 7 ore și 50 de minute, poate apărea oricând ceva de făcut în alea 10 minute de la final. Și nu doar asta e frustrant, ci mai ales faptul că nu cred să-l fi sancționat cineva c-a tăiat-o mai devreme.

Iar ca să aveți imaginea completă, nu vă închipuiți că britișul ăsta e vreun dandy la costum, city boy type; vorbim doar de un lache cu tricouri obosite, care miroase constant a transpirație și vorbește cu innit. Ceva îmi spune că a votat Brexit.