Wednesday, 27 December 2017

Asiaticii sunt cei mai înceți oameni din lume

Hai c-am așteptat să treacă Crăciunul (când suntem mai buni!) ca să devin iar heităr, dar când colo tocmai aflu că în mod normal sărbătorim vreme de 12 zile, ha (detalii aici și aici). Foarte frumos, fiecare petrece cât vrea, pentru că e fără îndoială cea mai frumoasă perioadă a anului (numai de-aș mai simți magia aia din copilărie). În fine, hai să vorbim despre asiatici, că de mult doream să vă povestesc cât de înceți la minte sunt. Sau îi putem denumi generic, peiorativ, incorect politic și gramatical "chineji". 

După cum probabil știți, eu generalizez. Niciodată nu am pretins, așa cum fac mulți, "oh, vai, dar eu nu generalizez, nu e ok să faci asta", pentru că e o ipocrizie. Toată lumea generalizează și de multe ori chiar e recomandat să faci asta. Și astfel, după 3 ani petrecuți la Londra, așa cum am ajuns la concluzia că nu suport arăboaicele și că indienii nu sunt doar plini de impresii dar mai și put, uite așa concluzionez că acești chineji au un retard care îi diferențiază în mod evident de restul națiilor.

Ah, da, mai e și el..
Păi de ce spun asta? În 2015 am lucrat într-o farmacie în care serveam mulți clienți chineji și interacționam cu ei face-to-face. Un pic mai târziu, în perioada 2015-2017, am lucrat la o companie de interpreting și trimiteam (mulți, foarte mulți) traducători chineji la spitale pentru a ajuta pacienții să se înțeleagă cu doctorii. Repet, când spun "chineji" mă refer la japonezi, coreeni, chinezi etc. Băi, majoritatea covârșitoare a acestor chineji era formată din oameni slow, naivi, derutați, care abia procesau ce le spuneai, care înțelegeau greșit ce spuneai, care te întrebau de 3 ori o chestie până să o priceapă și care lăsau așa impresia că sunt ca moldovenii noștri, ăia pe care îi auzi vorbind și te întrebi dacă nu-s cumva ușor retardați, pentru ca apoi să ajungi rapid la concluzia că sunt într-adevăr.

Mai mult decât atât, două întâmplări petrecute săptămâna trecută mi-au întărit această convingere. Prima la metrou: o duduie eijăn rămăsese pironită în dreptul ușilor, fără să realizeze (?) sau fără să-i pese că un puhoi de oameni se freca de ea pentru a coborî și urca în tren. Ea era în lumea ei, nu putea fi deranjată. A doua pe stadion: am fost cu tata la un meci și în pauză ne-am dus să ne luăm ceva de mâncat și de băut. La butoane era un chinezoi pe nume Tong (avea ecuson). Presupun că era mascul, însă nu bag mâna în foc (numele e masculin totuși). Derutat nevoie mare: abia după ce am plătit a realizat că nu mai erau cârnați, iar în loc de cidru i-a dat un Becks lui tata. Și apoi nu știa cum să butoneze ca să ne dea banii înapoi. Și nu știa nici cum să facă să ne dea cidrul și să ia berea înapoi. A trebuit să-și cheme șeful ca să-l ajute, iar noi am pierdut vreo 3 minute de-a boulea. Cum ar fi spus Claudio Ranieri, dilly-ding dilly-dong, ne spargem nervii cu Tong. Și cică să nu fii rasist și xenofob.

Bine bine, dar n-am și exemple cu asiatici deștepți și cool și mișto? Încă nu. Evient că există și din ăștia, dar nu îi văd deocamdată. Eu dau numai peste exemplarele încete la minte. De unde concluzia că așa sunt ei în general.


圣诞快乐用中文
Adică Merry Christmas!