Sunday, 26 November 2017

Muviz #432

Adică de pe ecrane adunate:

Sweet Virginia este un thriller relativ lent, care în mod normal m-ar cam plictisi, dar filmul ăsta are acel ceva care m-a menținut captivat până la final. O parte din vină o au și actorii principali, anume acest tot mai interesant Jon Bernthal și milfesa Rosemarie DeWitt (tare îmi place femeia asta și, uite, constat c-am mai lăudat-o de câteva ori aici pe blog). Nota 7+.


Mergem mai departe cu două filme care ne prezintă cazuri reale. 13 Minutes (sau Elser) este despre omul care a încercat să-l asasineze pe Hitler și a eșuat. Dacă vă plac filmele cu WW2 nu trebuie ratat. Singura chestie care m-a deranjat pe mine a fost faptul că iar mă amețeau cu planurile prezent și trecut, tot pendulând între ele. Nota 7. 6 Below este destul de intens, îl are în rolul principal pe Josh Hartnett și un rating cam mic; eu îi dau 7. Avem aici povestea unui om care se pierde în munți în timp ce făcea snowboarding și supraviețuiește mai bine de o săptămână în cele mai aprige condiții.

Nu m-ar mira să văd Mudbound la Oscaruri și da, e un film bun, însă nu pot spune că m-a dat pe spate. Distribuția e foarte apetisantă (Carey Mulligan, Jason Clarke), însă filmul e cam lung și încet. Hai să-i dăm totuși un 7.

Să știți că o fi Pacino sectagenar, dar ciocu' tot negru ca la 30 de ani îl are. Am eu mai multe fire albe decât Al, să moară colonelul Frank Slade dacă vă mint. S-o vopsi maestrul oare? Tocmai l-am văzut în Hangman, un thriller care aduce cu Righteous Kill (adică și subiectul e cam la fel și filmul în sine e mult prea slab pentru numele care apar în el). Păi, maestre, ce facem aici? Am pretenții de la actorul meu preferat all time. Nota 6 cu indulgență.

The Rendezvous avea o premisă oarecum promițătoare, but boy, oh boy, it sure went downhill fast. Inițial crezi că te uiți la un thriller, apoi constați că e vorba de o comedioară și imediat că-i o prostie de-a binelea. Chiar nu știu de ce m-am uitat până la final. Nota 4.

În schimb nu am rezistat la Love of My Life (în care avem un caz foarte serios transpus pe ecran la un nivel mult prea silly pentru a fi luat în seamă, unde mai pui că filmul devenise și repetitiv după vreo 30 de minute) și Marjorie Prime, la care m-am menținut pe baricade mai puțin de 10 minute (era doar pe bază de dialoguri cu pretenții de care nu mi-ar fi putut păsa mai puțin și te mai și arunca direct în ele fără nicio introducere).

Vedeți că a început noul sezon Peaky Blinders, cu Adrien Brody în distribuție, dar eu cred că voi aștepta să-l văd pe tot dintr-un foc. Adică să-l bingiuiesc.