Sunday, 5 November 2017

După 3 ani la Londra

Eh, nu mă întrebați când au trecut că nici eu nu știu. S-au împlinit vineri, când venit de la muncă am dat o fugă la Alexandra Palace să asist la artificiile și laserele lansate cu ocazia Bonfire Night. Foarte mare desfășurare de forțe am văzut acolo, dar asta nu mă mai miră de mult. Probabil că au fost câteva zeci de mii de oameni prezenți la eveniment, fiecare plătind cel puțin 11 £ pe un bilet. Am pus pe Insta niște poze. Iar ieri am sărbătorit prin muncă, făcând puțin extra time la noul sediul Bloomberg din The City, nu doar cea mai sustenabilă clădire din lume, dar cu siguranță cea mai sefeloidă pe care am văzut-o vreodată și aproape la fel de mare precum Casa Poporului (exagerez, dar probabil e undeva la jumate sau chiar puțin peste; pozele nu-i fac dreptate).

În anumite zone ale clădirii te simți ca într-un aeroport, muzeu sau mall (take your pick), dar totul este nou și modern, de la birouri și computere până la opritoarele care se pun la uși. Mastodontul miroase încă a lemn și vopsea și are în centru o imensă scară circulară, care face urcatul mult mai plăcut. Practic n-am văzut scări obișnuite în clădire. Teoretic nu prea aveam voie să facem poze în noul sediu, dar deja au apărut tot felul de articole și imagini prin presă așa că am tras și eu câteva cadre cu telefonul. Le inserez la final, fiind sigur că nenea Bloomberg nu se supără.

În rest, ce să zic. Ultimul an a fost dificil, aș spune chiar cel mai greu dintre ăștia trei care s-au scurs de când m-am mutat aici. Am fost mult timp fără job, Brexit-ul ne-a confuzat și ne-a cam întins nervii, atacurile teroriste și criminalitatea de pe străzi la fel sau poate că și mai și. Dar iubesc la fel de mult Londra, cu ceața și mirosul ei umed care se amestecă ademenitor cu cel de burgeri și fish & chips și îmi doresc fără doar și poate să îmbătrânesc aici. Mai exact chiar în Crouch End, în centrul universului. Și până la urmă nu pot uita că în urmă cu 3 ani făceam pe barmanul într-o bodegă plină cu cocalari români și acum am ajuns să lucrez în OZN-ul de mai jos pentru una dintre cele mai tari companii din lume.

De acum încolo nu mai contorizez public anii pentru că nu mai are rost. Sunt londonez și asta este.