Posts

Showing posts from November, 2017

U2 nu mă atinge nici cu Songs of Experience

Image
Înainte să ascult noul album U2 (scăpat pe net de câteva zile și urmând a fi lansat oficial vineri) puteam să jur că nu-mi va plăcea. Ghici ce: am avut dreptate. Trupa asta, fără îndoială una dintre cele mai mari din istorie, merge nu downhill ci cade cu capul în jos de-a dreptul din punct de vedere artistic de aproape 20 de ani. Hai să fim sinceri: câte piese de kinogramă (deci piese, nu albume) a mai produs U2 din 2000 încoace? Din alea care să te rupă-n gură. Vă zic eu. Două numa': Sometimes You Can't Make It on Your Own și Mercy, pe care nici măcar nu s-au obosit s-o pună pe vreun album. Restul este absolut neglijabil. Cel puțin eu nu mai ascult nimic altceva de la U2 din perioada asta.

Câteva imagini cu noul sediu Bloomberg din The City

Image
Că tot stăteam la povești cu Alex mai devreme și am constatat că e plin netul cu fotografii din bombastica clădire ridicată de nenea Mike cu numai 1 miliard £, dar și cu multe imagini faine din exterior. Am pus eu câteva pe Instagram, însă hai să vă arăt mai multe pentru că, vorba aia, this is too cool to play it cool.

Cum se face jurnalism adevărat. Tutorial cu Mălin Bot.

Image
Am spus de multe ori că nu mă mai interesează ce se petrece în România și că încerc să mă țin cât mai departe de știrile care vin de acolo. Dar este imposibil să nu-mi mai scape din când în când în feed diverse chestii și uite așa am dat peste intervenția lui Mălin Bot de la Târgul Gaudeamus (în cadrul căruia îmi lansam și eu prima carte despre U2 acum 15 ani - yay), acolo unde câțiva penali grei de tot își lansau din nou cărți, doamnelor și domnilor, afișând astfel cel mai jegos tupeu. Nu țin minte să mai fi văzut vreodată un jurnalist atât de incisiv și curajos, ba și foarte stăpân pe sine, fără să se lase intimidat (nici măcar atunci când scursura umană voiculesciană i-a pus mâna la gură), fără să se bâlbăie, fără să-i tremure vocea și cu temele foarte bine făcute, după cum puteți vedea în filmările de mai jos. Ba chiar defilând cu un zâmbet foarte ironic și natural pe buze!

Muviz #432

Image
Adică de pe ecrane adunate:

Noel experimentează prea mult, însă strecoară și o bijuterie acustică pe noul său album

Image
Materialul ce va fi lansat mâine de către "cel mai bun compozitor al unei generații" (nu-s ironic, subscriu acestei etichete pe care i-au atribuit-o mai mulți) va reprezenta din păcate o dezamăgire pentru acei Oasis & Noel Gallagher die hard fans, printre care mă număr și eu. Acest lucru era evident de ceva vreme, pentru că maestrul lansase deja câteva singles și povestise de multe ori în interviuri cum s-a născut acest disc, numit Who Built the Moon?.

Cea mai tare chestie văzută vreodată pe Facebook

De câteva zile tot zic c-o vă arăt și am uitat. Însă trebuie să fiți pregătiți, pentru că odată ce ați văzut și ascultat chestia mult prea greu definibilă de mai jos, știți vorba aia, it can't be unseen nor unheard. Din momentul ăla s-a terminat. Va fi o piatră de hotar în universul vostru social media, vă veți raporta în timp la modul înainte și după ce ați văzut acest clip.

Arată-mi la ce dai like ca să-ți spun cât de stupizel ești

Image
De fapt nu, știi ce? Aș prefera să nu-mi arăți deloc. Din păcate însă Facebook are prostul obicei să-ți bage în news feed toate căcaturile lăicuite de prietenii tăi și se pare că nu poți scăpa de asta decât dacă la dai unfollow (ceea ce până la urmă n-ar fi o idee chiar rea).

Eurythmics: Peacetour. Un live DVD de-a dreptul divin.

Image
Am descoperit duo-ul britanic în școala generală, pe aceeași compilație de vinil achiziționată de părinții mei pe care ascultasem și U2 pentru prima dată (restul devenind istorie). Piesa găsită pe acel disc se numea When Tomorrow Comes și o ascult și azi cu aceeași plăcere. Tot în anii '90 mi-am luat o casetă cu Greatest Hits-ul euritmicșilor, pe care o ascultam pe un casetofon rusesc bășit, cu un singur difuzor. Două decenii mai târziu am ajuns să viețuiesc în cartierul în care Annie și Dave au locuit de asemenea, înregistrând tot aici, la câțiva zeci de metri de fereastra mea, piesele pe care le devoram în adolescență pe acea casetă ieftină.

The Mono Jacks: Ușor Distorsionat

Așa se numește al doilea album de studio al monogecșilor, proaspăt lansat. De la primele sunete ale piesei intro Acum începe Totul îți dai seama cât de atmosferic este acest material, exact în minunatul stil cu care trupa ne obișnuise. Și nu te înșeli: chitara melancolică a lui Andrei Zamfir (care îmi aduce aminte de trupa Civil Twilight) te va bântui pe tot parcursul albumului, cu ale sale eterne riff-uri în open chords, ca un background perfect pentru vocea lui Doru.

Voi vă spălați pe dinți la birou?

Image
Sau, în fine, puneți "locuri publice" în loc de "birou". Mărturisesc că nu țin minte să fi remarcat asta când locuiam în România, însă aici la Londra văd frecvent colegi care se spală pe dinți (de regulă după masa de prânz). Din câte am citit pe bloguri și pe forumuri părerile sunt împărțite în legătură cu acest subiect, un fel de 50-50 când vine vorba de cât de deranjată este persoana care intră la toaletă și dă peste un coleg cu periuța în gură. Și din câte înțeleg nici nu există o etichetă clară în acest sens.

The Londoner #189

Image
Adică de prin metropolă adunate:

Urma a concertat în Camden Town

Image
Trupa mea preferată all time de pe meleagurile mioritice a ajuns din nou la Londra, însă pentru mine asta a reprezentat prima ocazie să o văd live aici. Evenimentul a avut loc în cadrul unui festival românesc de rock alternativ, care se organizează în fiecare an în Londra (anul trecut nu știu cine a participat, dar acum 2 ani am fost prezent de asemenea).

Muviz #431

Image
Adică de pe ecrane adunate:

Muviz #430

Image
Adică de pe ecrane adunate:

După 3 ani la Londra

Image
Eh, nu mă întrebați când au trecut că nici eu nu știu. S-au împlinit vineri, când venit de la muncă am dat o fugă la Alexandra Palace să asist la artificiile și laserele lansate cu ocazia Bonfire Night. Foarte mare desfășurare de forțe am văzut acolo, dar asta nu mă mai miră de mult. Probabil că au fost câteva zeci de mii de oameni prezenți la eveniment, fiecare plătind cel puțin 11 £ pe un bilet. Am pus pe Insta niște poze. Iar ieri am sărbătorit prin muncă, făcând puțin extra time la noul sediul Bloomberg din The City, nu doar cea mai sustenabilă clădire din lume, dar cu siguranță cea mai sefeloidă pe care am văzut-o vreodată și aproape la fel de mare precum Casa Poporului (exagerez, dar probabil e undeva la jumate sau chiar puțin peste; pozele nu-i fac dreptate).