Friday, 15 September 2017

The Londoner #183

Adică de prin metropolă adunate:

  • Londra a fost numită recent cel mai tare oraș universitar din lume, având 14 universități în Top 500. De altfel primele două universități din acest top sunt britanice dar non-londoneze, anume Oxford și Cambridge.
  • Întrebarea este cât timp va mai domina Londra lumea în condițiile în care ne îndreptăm către nenorocirea numită Brexit. Și uite așa mai mulți cetățeni "de bine" (mai știți expresia asta?) au protestat recent în fața parlamentului britanic. Proteste tot vor mai fi, însă din păcate nu cred că ele vor schimba ceva.
  • Acum câteva zile văd cum se suie în trenul cu care veneam acasă de la muncă trei tuciurii jegoși, care se mai și uitau dubios la călători, de parcă ar fi pus la cale ceva. Ce mai, nu era nicio diferență între cum arătau aștia și teroriștii pe care îi vezi la televizor. Mi-a cam înghețat sângele pentru câteva secunde însă m-am liniștit repede când au început să vorbească. Erau români, amigos, așadar nu puteau opera în numele lui Allah. De unde și ironia: niciodată nu m-am mai bucurat așa când am dat peste români în Londra.
  • Săptămâna trecută m-a uns pe suflet acțiunea promptă a poliției care a venit să salte un bețiv zgomotos fix din fața apartamentului meu. L-au legat fedeleș, cu mâinile la spate dar chiar și de picioare, l-au pus pe burtă apoi l-au luat ca pe un buștean și l-au băgat în dubă. Yippee-ki-yay, motherfucker. Așa trebuie s-o pățească toți acești nenorociți care deranjează sau agresează, fie direct fie prin simpla și insalubra lor prezență.
Aseară în Crouch End
  • La fel cum mi s-a întâmplat anul trecut, am fost anunțat și în acest an că am de primit bani de la statul britanic pentru că am plătit prea multe taxe. Mișto, nu? Unde mai pui că suma a fost chiar mai mare decât anul trecut (a avut trei cifre de data asta și mi-a intrat în cont la numai 4 zile după ce le-am trimis datele bancare).
  • Luni am avut un interviu în Highbury așa că la plecare am fost să vizitez locul în care s-a aflat fostul stadion al lui Arsenal (actualul Emirates nu a fost construit în același loc). Tribuna de est este încă în picioare, având însemnele clubului pe ea, dar în locul celorlalte tribune s-au construit blocuri, care au între ele un parc în locul în care era gazonul. Poze mai jos. 
  • Duminica trecută am fost cu sorella la tradiționalul concert anual organizat în Hyde Park de către BBC Radio 2. Pe o suprafață imensă mi s-a desfășurat tot londonezul, cu mic cu mare, dar în majoritatea lui familist middle class & middle age. Atmosfera era ca la picnic, oamenii veniseră de acasă cu mâncare (era permis), scaune, pături, pelerine de ploaie și chiar mese. Gary Barlow de la Take That ne-a zis că am fost 60.000 de oameni acolo, dar eu cred că a fost vorba de mai mulți.  Cu ocazia asta am văzut Stereophonics în concert pentru a 3-a oară și am fost plăcut impresionat de prestațiile Blondie (legendara solistă Debbie Harry este absolut remarcabilă și am rămas paf când am aflat că are 72 de ani) și Emeli Sandé. În altă ordine de idei, Shania Twain a părut expirată, deși în curând va lansa un nou album după fix 15 ani (sau poate că tocmai d-aia). Încă nu sunt sigur dacă o cam lăsa vocea sau era doar o impresie generată de surprinzător de prostul sistem de sunet (de altfel asta e singura bilă neagră a acestui festival de o zi, organizat în cele mai bune condiții asa cum m-am obișnuit deja pe aici). Concertul s-a încheiat cu recitalul Take That, de departe cea mai populară trupă a festivalului. Noi am plecat însă după ce au cântat câteva hituri din anii '90 că eram deja de aproape 8 ore acolo. Între timp aveam să ratez un bilet la concertul Foo Fighters (care va avea loc marți la The O2 Arena), pentru că am aflat de treaba asta abia ieri. Asta e. Next time!