Sunday, 17 September 2017

Concrete and Gold m-a dezamăgit

De două zile încoace tot ascult pe îndelete la căști noul album Foo Fighters în speranța că mă voi putea agăța de mai multe chestii drăguțe, dar se pare că doar o singură piesă din 11 va rămâne la mine în telefon. Cred că este cel mai slab album din toată cariera lor. Ce să zic, piesele nu sunt chiar atât de proaste, ci mai degrabă plate, fade. Nu-ți spun nimic, nu-ți trezesc niciun feeling. Pare a fi un album făcut să dea la număr. Dar este normal până la urmă, nicio trupă oricât ar fi fost ea de mare la un moment dat nu poate menține nivelul mai multe decenii la rând.

Uite, ca să nu ziceți că-ți rău, aruncați o ureche la Arrows și The Line. S-ar putea să vă placă. Dar piesa de rezistență pentru mine, singura cu adevărat mișto de pe acest album după cum spuneam, este La Dee Da.
Așa sună rock-ul care îmi place mie. Exact așa.