Saturday, 12 August 2017

The Londoner #180

Adică de prin metropolă adunate:

  • De două săptămâni am reintrat în atmosfera corporatistă și asta mi-a schimbat semnificativ tonusul. În bine, evident. Unde mai pui că jobul este lipsit total de stres, cel puțin până acum. Nu am avut nici măcar 3 secunde de tensiune în acest răstimp și chiar pare ireal, mai ales la o companie de magnitudinea ăsteia. În curând s-ar putea să se agite treburile, pentru că ne mutăm într-un sediu nou, care a fost contruit de la zero în The City. De parcă ăsta de acum nu era suficient de mare; e ca în bancul ăla, culmea tatuajului: să-ți tatuezi pe penis un penis și mai mare. Mutarea asta era planificată de mult, însă atunci când băieții s-au apucat să sape fundația au dat peste ceva ruine din epoca Imperiului Roman și manevra a fost implicit amânată.
  • Oricum, mie îmi place foarte mult și sediul actual, prin care te poți plimba lejer cu mașina. Clădirea (de fapt clădirile, că-s mai multe lipite) nu este înaltă, însă acoperă o suprafață foarte mare. Totul este foarte New-Yorkish (well, sediul central este la NY într-adevăr) și până și mirosul de lemn vechi din unele zone ale clădirii mă trimite cu gândul la metropola americană. Avem un bufet impresionant (care funcționează pe principiul bufetului suedez) unde găsești în permanență o tonă de refreshments. Domnițele care țin la siluetă și care pot supraviețui cu un iaurt pe zi au practic asigurate și micul dejun și prânzul (și nu doar cu iaurturi).
  • Sadiq se laudă că în doi ani vom avea net la metrou, dar pe bune, cui ar trebui să-i pese de asta? Măcar în tren să lăsăm dracului telefonul ăla și să ne limpezim un pic mintea. Eu unul sunt obișnuit fără el atunci când fac naveta. 
  • Spuneam recent că tot mai multe voci cer stoparea Brexit-ului și susțin că el ar fi într-adevăr reversibil. Iată încă una. Și apropo, tot din motive de Brexit se pare că Londra a căzut mult în topul celor mai scumpe orașe din lume.  Dar nu, în contextul global asta nu reprezintă o consecință pozitivă.
  • Remarc în continuare trendul de ponegrire a limbii engleze, atât prin ziare (unde am văzut un "gonna" în loc de "going to") cât și în limbajul de pe stradă sau din birou. De exemplu mulți englezi sau imigranți spun "my one" și "your one" în loc de "mine" și "yours". 

  • La doar 3 zile distanță am fost la două evenimente faine pe cele mai moderne stadioane din Londra. Pe Wembley am văzut Super Cupa Angliei, disputată de Arsenal și Chelsea, iar pe London Stadium am asistat la Mondialele de atletism. Să mai zic cât de bine organizate și lipsite de bătăi de cap au fost evenimentele astea, ce degajat se intră și se iese de pe stadioane, cât de accesibil e totul, cum nu stai la cozi la mâncare și la sucuri, cum zeci de mii de oameni ies de pe Wembley, intră la metrou și pleacă cu primul tren? Uite că tocmai am spus. Și mai spun că a doua vizită pe acest minunat London Stadium mi l-a urcat deja pe primul loc în topul personal al arenelor pe care le-am vizitat. Am fost de trei ori pe Wembley, de trei ori pe Emirates, de două ori pe Stamford Bridge, am vizitat Camp Nou, Olimpico din Roma și alte mari stadioane, dar parcă în acest moment niciunul nu poate concura cu bijuteria numită London Stadium. 



  • Acolo de altfel am surprins această imagine pe care o consider simbolică. O puștoaică britanică îl încuraja pe imigrantul naturalizat Mo Farah, unul din cei mai mari alergători de cursă lungă din istorie. GO MO scria pe foaia agitată în aer de micuță de fiecare dată când plutonul condus de preferatul ei trecea prin dreptul peluzei noastre. Și uite așa m-am gândit "Da' eu n-aș putea fi mai englez decât acest somalez Mo, acceptat și aplaudat de britanici ca pe unul de-al lor? Sau decât tenismena Kanta, unguroaică pursînge? Ba uite că da, chiar și fără să câștig medalii." Și în acel frig nefiresc al unei seri de august, cu gândul la toate astea și la noul meu job din The City, am regăsit o liniște de care nu mă mai bucurasem pe parcursul acestui an.

Vă las cu câteva imagini surprinse prin locurile despre care tocmai v-am povestit.