Thursday, 24 August 2017

De ce fug românii de alți români în străinătate?

Se întreba Sanda Nicola marți seara pe Facebook, dând naștere unei discuții interesante. Vouă v-am spus de multe ori de-a lungul anilor de ce nu-mi plac românii, așa că nu mai detaliez. Și nici când i-am răspuns Sandei nu am detaliat, ci am punctat doar esența:


Și abia dacă au trecut câteva ore de când am postat acel răspuns că mi-a și fost prezentată o colegă dintr-un alt departament, de către un coleg englezoi, doar pentru că respectiva colegă era tot româncă. Părea fată de treabă, dar am salutat-o și apoi mi-am văzut de ale mele. De altfel aud des români vorbind prin sediul Bloomberg, dar niciodată nu mă duc să interacționez cu ei.

Și acum să explic. Vă asigur că nu se pune problema să fiu atât de închistat și blocat în prejudecățile mele încât să dau cu flit oricărui român pe care-l întâlnesc pe aici. Nici vorbă. Ba am și fost la câteva dates cu românce din Londra. Mai mult decât atât, ieri dimineață am susținut un interviu cu o româncă. Avea un nume care sună autentic atât pentru români cât și pentru britanici (so pretty confusing) și vorbea atât de bine engleză încât inițial am avut dubii că e româncă. A fost foarte profi și am discutat cu ea numai în engleză, inclusiv când ne-am salutat la plecare. De altfel nici nu mi-ar fi menționat că e româncă dacă n-aș fi întrebat eu (da, mi-a plăcut atitudinea ei).

Dar...

1. În general am o părere foarte proastă despre români, indiferent unde ar viețui ei și mai ales dacă îi văd în grupuri și grupulețe. Majoritatea românilor din Londra = majoritatea românilor din România. A se citi cocălărime. Am vorbit despre meltenii din Londra, printre altele, aici și aici.

2. Este foarte probabil ca românul imigrant peste care dai să simtă nevoia (sau, God forbid, poate chiar obligația) să se bage în seamă cu tine și să te agaseze (chiar și pretenește, frățioare!) doar pentru că află că și tu te-ai născut pe meleagurile mirotice. Nu, merci.

3. Amigos, am interacționat cu români toată viața mea. Nu am venit la Londra ca să mă dau în bărci TOT cu români. Nu am nicidecum ca scop să cunosc și mai mulți români. Din contră, ținta mea e să cunosc persoane de tot soiul din diverse colțuri ale planetei sau britanici cât mai autentici, să fac schimb de experiențe, să descopăr elemente care țin de cultura lor și așa mai departe. Iar dragostea vieții mele sper să fie englezoaică și nu româncă, să ne luăm un Welsh Terrier (îmi place rasa, nimic britiș aici) și să-l botezăm Jack. Nu mi-e dor de România câtuși de puțin, sper să nu mă întorc niciodată în țară și, logic, nu pot avea un scop din a cunoaște românași imigranți ca mine. Ah, dacă dau peste unii care-s de treabă și interacționăm mai mult sau mai puțin conjunctural, nicio problemă.

Cheers, Sanda!