Tuesday, 22 August 2017

"Barcelona respiră tihna lumii apusene care și-a epuizat războaiele"

Iată un articol bun despre atentatul de la Barcelona. De fapt nici măcar nu e despre Barcelona neapărat, ci despre atentate în general. Și despre valorile noastre occidentale. Poate că d-aia mi-a plăcut acest articol și poate că, într-un mod nici măcar paradoxal ci de-a dreptul obscen, au și atentatele astea o parte bună: ne ajută să apreciem și mai mult acel mult trâmbițat our way of life și să ne apropie, fie și numai cu un milimetru, pe noi ăștia albi la piele și destupați la cap.

Mai jos aveți fragmentele care mi-au plăcut cel mai mult:

"Ca mulți dintre dumneavoastră, și eu am fost la Barcelona. Este cel mai zâmbitor oraș pe care l-am vizitat: prietenos cu pietonii și cu copiii, plin de parcuri cu porumbei, străbătut de străduțe cu piatră cubică și punctat de piațete pașnice, Barcelona respiră tihna lumii apusene care și-a epuizat războaiele. Venit dintr-un București deseori ostil vieții, agresiv și isteric, un român poate găsi la Barcelona pacea, liniștea, trotuarele largi și parcurile care-i lipsesc acasă.

[...]

Evident că la și mai multă moarte, răspunsul este și mai multă viață. Flower-power, imagine, marșuri de solidaritate?... Nu le luați în râs, nu subestimați forța ideilor lumii noastre. Superioritatea Occidentului stă în valori și în libertate. Vom continua să vizităm orașe, vom continua să mergem la concerte, vom continua să ne plimbăm pe Las Ramblas, și pe Westminster Bridge, și pe Champs Elysee, vom continua să trăim în conformitate cu valorile lumii noastre. În momentul în care ne vom închide în case, în momentul în care ne va fi frică să ieșim pe străzile noastre, în momentul în care vom cădea în ură, isterie, habotnicie, violență, frică, în acel moment ei au câștigat.

Asta nu înseamnă că nu ne va fi frică de atentate. Ne este. Ne va fi. Dar vom trăi cu ea cum trăim cu frica de cutremur: încă o frică difuză pe lista fricilor noastre cotidiene. Moartea într-un atentat va deveni un risc statistic, alături de riscul de a cădea cu avionul, de a fi călcat de o mașină sau de a muri sub dărâmături în caz de cutremur."


Cred că dacă fac un sondaj printre cunoștințe, două din cinci spun că Barcelona este orașul lor preferat. Și cumva pe toți ne leagă ceva de capitala Cataluniei. Atât eu cât și cel mai bun prieten al meu am avut prieteni care au vizitat orașul cu doar câteva zile înainte de atentat. În ceea ce mă privește, au trecut 16 ani de când am vizitat Barcelona. Bineînțeles că mi-a plăcut La Rambla și țin minte că tata era fascinat de La Boqueria. Pe vremea aia nu aveam camere digitale și singurele fotografii pe care le am acum în laptop din acea excursie sunt făcute pe stadioanele din oraș (unde altfel, doar am și eu unele obsesii), anume fostul stadion olimpic Montjuïc și colosalul Camp Nou.