Friday, 28 July 2017

Muviz #420

Adică de pe ecrane adunate:

Hai să trecem la atac cu acest Dunkirk făcut de celebrul londonez Christopher Nolan. Am fost la cinema să-l văd. Sala plină, ca niciodată. Ce frumos. Filmul mișto, nu zic, sunetul și imaginea de mare angajament, aveai senzația că ești acolo pe plajă șiiiiiii... Păi cam atât. Avem aici un exemplu clasic de "film bunuț de la care așteptai însă mult mai multe și implicit ai acum tendința să spui că a fost prost". Întregul film reprezintă o uriașă scenă de luptă, fără nicio poveste pe fundal și fără să vezi practic inamicul, care pare a fi lipsit de chip.

Să mori tu, Nolan?
Poveste, dialoguri, chestii din astea? Zero. Character development? Nada. Implicit nu avea cum să-ți pese mai puțin de ce se întâmplă cu băieții ăia. Vedete în rolurile principale, ceva prestații de Oscar? Tom Hardy joacă tot filmul pilotând un avion, cu masca pe față. Oricare dintre noi, eu sau tu cel care citești, am fi putut juca la fel de bine în locul lui, fără nicio exagerare. The climax? Sec, pur și simplu. Nu prea te prinzi de ce sunt eroi băieții ăia. "We're not heroes, we've just survived / It's enough", spune un schimb de replici din film și ironic vorbind, chiar așa e. "Survival is victory", aflăm din tagline și problema nu e că aș contesta ideile astea, ci faptul că Nolan nu-mi arată ce trebuie în acest sens. Apoi de parcă toate astea nu ar fi fost de ajuns, mărețul regizor mai și filmează din trei perspective diferite, uneori repetând practic aceleași scene.

Sorry, not for me. Dacă vreau să văd un film documentar mă uit pe Discovery, dacă vreau date și fapte mă dau pe Wikipedia. La film merg ca să-mi oferi, printre altele, o poveste. Acest Dunkirk nu-și merită extazul colectiv, dar ce mai putem spune? Cu Nolan e ca-n cazul lui Lynch. Indiferent ce ar slobozi regizorii ăștia e considerat genial by default. Bă, da' la discriminare nu-l bagă nimeni pe Nolan? Că nu apare nici măcar o femeie în film. Jur! Nota 7 de la mine.



Uite însă un film care spune o poveste, de fapt mai multe, emoționânu-mă astfel și făcându-mă să empatizez cu personajele principale. Away este tras în nordul Angliei, în acest very moody Blackpool, oraș de coastă care apare ca fundalul perfect pentru întâmplările din film. Sincer să fiu, inițial am crezut că filmul este tras în Brighton. Away aduce din unele puncte de vedere cu A Man Called Ove, dar mi-a plăcut mult mai mult. Timothy Spall și Juno Temple au chimie și fac două roluri foarte bune. De fapt aș merge mai departe și as spune că am văzut Oscaruri acordate pentru prestații mai slabe decât cea oferită de Juno în acest film. Evident că mi-a atras atenția și între timp mi-am descărcat alte două filme cu ea, despre care vom povesti data viitoare. Adăugați la toate astea și un soundtrack foarte bun și uite așa vine nota 8 de la mine.




Devin un fan din ce în ce mai mare al filmelor non-Hollywood și în special al celor spaniole și argentiniene. Vă recomand așadar El ciudadano ilustre, despre un scriitor cu succes planetar care decide să revină pentru câteva zile în satul natal, după 40 de ani. Practic doar pentru a realiza de ce a plecat. Dacă sunteți atenți veți remarca o trimitere la hotelurile din România, câtuși de puțin onorabilă. Nu că am merita altceva. Nota 7+.

The Ottoman Lieutenant poate fi servit la pachet cu The Promise, un alt film despre primul război mondial cu turci și armeni pe care îl recomandam recent. Ăsta însă, deși este fără doar și poate mai slab ca The Promise, are un rating obscen pe IMDb. Eu îi dau un 6 ca să mai balansez. Filmul comite o gafă destul de mare referindu-se la Istanbul cu actualul nume, pentru că la vremea aia orașul se numea Constantinopol. Acest Ben Kingsley niciodată nu m-a convins și m-am cam săturat să-i văd chelia insipidă prin filme. E genul de actor care se crede mai bun decât este de fapt.

Încheiem cu un alt film prost cu Bruce Willis (apropo de chelii din ce în ce mai insipide), care parcă nici măcar nu se mai forțează să joace cât de cât convingător în porcărelele astea. Așadar nu vă pierdeți vremea cu First Kill. Nota 5 cu indulgență.

Weeekend fain!