Friday, 14 July 2017

Muviz #417

Adică de pe ecrane adunate:

impawards.com
The Promise are un rating mic pe IMDb, dar nu vă lăsați păcăliți de asta. Citiți mai bine cronicele și veți înțelege ce și cum. Mie chiar mi-a plăcut. Avem aici o dramă de epocă setată în fascinantul Constantinopol (actual Istanbul), cu o distribuție foarte bună: Christian Bale, acest Oscar Isaac care nu face roluri slabe și foarte plăcuta ființă Charlotte Le Bon, pe care o remarcasem în The Walk, Bastille Day și Anthropoid, iar acum deja îmi descarc încă un film cu ea. Nota 7+.





A spus cineva Marion Cotillard? Perfect, semnez imediat (eh, sincer să fiu, joacă și în filme care nu mă tentează). Dar uite că Mal de pierres m-a tentat și nu m-a dezamăgit, deși unii ar putea spune că filmul e plictisitor. Marion joacă ireproșabil ca de obicei și n-ai cum să n-o iubești, chiar dacă personajul pe care îl interpretează e cam dus cu capul. Povestea este intensă și imprevizibilă. Nota 7+.

Am luat En man som heter Ove pentru că l-a recomandat cineva pe Facebook și am văzut că are cronici bune. Filmul este bine făcut, dar nu e neapărat genul meu. Plus că extrem de rar se întâmplă în realitate ca un om atât de fad și incult ca personajul principal să găsească o femeie precum cea din film, care îl mai și iubește nevoie mare tot restul vieții. Povești. Nota 7.

Abia au trecut 2 ani de la un jaf celebru petrecut aici în Londra și deja s-au făcut două filme pe tema asta și se pregătește al treilea! I shit you not. Eu am văzut varianta numită The Hatton Garden Job, cu un actor pe care-l apreciez, dar cu toate astea filmul nu a reușit să mă captiveze. Nota 6 și până una alta aștept filmul cu Ray Winstone și Michael Caine.

Two Lovers and a Bear se vrea un film inedit prin surroundings și poate chiar și subiect, dar faptul că nu are character development m-a pierdut. Am văzut filmul până la final, mai ales că actorul principal este acest Dane DeHaan pe care îl menționam recent, dar n-am fost impresionat. Să nu mai zic că ursul polar vorbește. Oh boy (da, știu, e o metaforă, e vocea interioară a eroului principal sau un căcat de gen, but fuck that). Nota 6 cu indulgență.

Hai că am dat peste alt film cu Banderas, însă ăsta este stupizel pe mai multe niveluri și abia am rezistat până la final. Nu recomand. Nota 4.

Închei lista de azi cu The Dinner, care trebuia făcut piesă de teatru și nu film și astfel evitam poate plictisul ăsta de care nu scapi în ciuda distribuției foarte bune și totodată în ciuda faptului că Steve Coogan chiar face un rol reușit. Filmul ține exact două ore; eu am ajuns la minutul 75, am realizat că trebuie să rezist încă trei sferturi de oră, subiectul nu mă captase, acțiunea nu ducea nicăieri și am decis subit că există alte chestii mai mișto cu care mă pot delecta.

Weekend fain.