Monday, 15 May 2017

U2 își pune în practică ideile neinspirate

Practic continuare de aici. Văd că tocmai au plecat la drum cu turneul care le reciclează hiturile străvechi în lipsa altora mai noi. Așa că de dragul vremurilor de odinioară am căutat și eu câteva clipuri pe YouTube să văd cum se prezintă reciclarea. Păi cam slab se prezintă, asta e concluzia rapidă la care am ajuns.

  • Bono cântă la fel de prost și asta strică cel puțin 50% din impresia generală. Vocea lui e dusă de acum 20 de ani de fapt și nici că și-o va mai recăpăta vreodată. Își bate joc de multe piese, cum ar fi asta și asta, și nu renunță nici acum la acel bullshit de activism politic și social care a devenit extrem de redundant și obositor pentru toată lumea. A avut importanța și farmecul lui în epocă, dar acum basta, dă-l în plm!
  • Dacă tot apelezi la un concept vechi și refaci un turneu din urmă cu 30 de ani, de ce cânți și piese pe care le-ai lansat ulterior? Că nu mai are niciun dumnezeu și deja pare că acest turneu reprezintă doar o colecție ambulantă a marilor șlagăre. Sau, ok, putem accepta One în setlistul ăsta, că e cea mai bună piesă a voastră, dar Elevation chiar nu are ce căuta în conceptul The Joshua Tree. Doi la mână, o cânți prost de tot și p-asta, măi Bono.
  • Mothers of the Disappeared, o piesă care ar fi putut suna cutremurător, a fost masacrată de Bono și alți invitați lălăiți și obosiți care par a fi teleportați pe scenă din alt film. Sper că Vedder și fătălăii ăia de la Mumford nu vor însoți U2 pe parcursul întregului turneu. 

  • Cea mai intensă și mai dark piesă U2 din anii '80, Exit, avea mare potențial în turneul ăsta, dar el nu se prea materializează pentru că Bono!
  • Și pentru a nu fi hater până la capăt, să punctez și părțile bune: ecranul și sistemul de sunet, ca întotdeauna, izbăvitoarea Streets, care pentru mine va reprezenta mereu cel mai înălțător moment din muzica rock, dar și o piesă nouă care a debutat în acest turneu și care sună bine. Însă tot nu-i suficient pentru a mă face pe mine, fanul care a urmărit cu religiozitate trupa asta vreme de 20 de ani, să consider că vremea lui U2 nu a apus.