Wednesday, 24 May 2017

Despre păcăleala aia cu teroriștii care nu pot schimba "our way of life"

O auzi din gura politicienilor odată cu fiecare atac terorist, la fel cum auzi clișeul ăla la fel de inadecvat cu lașitatea teroriștilor. Theresa s-a grăbit desigur să bage placa cu "our way of life", pentru ca apoi câteva ore mai târziu să anunțe că the UK threat level a fost dat pe maximum, asta însemnând că un alt atac este iminent. Păi, cucoană, în cazul ăsta tocmai te-ai dezis de căcatul mâncat mai devreme. Teroriștii chiar îți afectează "your way of life" și încă într-o mare măsură.

rt.com
Într-adevăr, majoritatea celor care locuiesc în UK s-au trezit ieri dimineață și și-au văzut de rutina zilnică. Și eu am luat metroul și m-am prezentat la un interviu, călătorind în total peste 20 de stații. Ce să fi făcut? Să fi mers pe jos sau să fi stat acasă? Dar alții poate că sunt mai slabi de îngeri și vor începe să evite locurile aglomerate. Poate că vor ezita să-și mai ia bilet la concert sau la meci. Nu-și vor mai lăsa nici copiii la concerte și le va crește pulsul de fiecare dată când vor vedea la metrou vreun tuciuriu cu un rucsac în spate, eventual și cu o barbă din aia clasică de arăboi. Iar faptul că tu ridici nivelul de alertă legat de atentatele teroriste nu va ajuta cu nimic cetățeanul de rând, care, să nu uităm, este controlat și în cur și supravegheat non-stop în atâtea locuri publice. Din contră, îl va băga și mai mult în sperieți. Deci despre ce stil de viață neafectat vorbim aici?

Toate aceste chestii se traduc prin teamă, stres și alte căcaturi care își macină nervii și îți toacă încet speranța de viață. Extrem de improbabil să crăpi într-un atentat, dar mult mai probabil să îmbătrânești și să mori mai repede atunci când trăiești într-un loc în care stresul se menține la cote înalte.

Uite d-asta zic că nu prea ține abureala cu "our way of life" care rămâne neafectat. E afectat serios. Brexit + criminalitate în creștere + atacuri teroriste iminente nu dă egal cu LOVE. Unii se vor gândi poate să o taie de aici. Alții vor renunța la gândurile de a se muta aici. Și tot așa.

Păi și ce-i de făcut? "Să expulzăm toți musulmanii, să-i trimitem pe toți acolo la ei!" Recunosc, am și eu impulsurile astea deseori, dar pe urmă intervine imediat bunul simț și logica elementară și îmi retrag ideile. Dacă ai un posibil terorist la milioane de musulmani de bună credință n-ai cum să faci asta. Pur și simplu nu ai cum și numai unul ca Trump o poate da pe goarnă (nu mai vorbesc de pus în practică).

"Să facem invers atunci! Să-i primim cu brațele deschise, să-i facem să se simtă ca acasă, să-i adoptăm!" Chiar asta scria un domn aseară într-un editorial din Evening Standard. Sincer să fiu mi-a părut a fi complet idiot. Păi ce rezolvă chestia asta (care de altfel se și întâmplă de atâtea decenii)? Teroristul din Manchester era născut și crescut acolo, cine știe la a câta generație de imigranți libieni. Era practic British, tehnic vorbind, dar nici pe el nu-l chema John Smith.

"Ai tu vreo idee mai bună atunci? Cum putem stopa terorismul islamic?"

Nu am pentru că nu există. Trebuie să accepți această realitate și să trăiești cu ea. Abia atunci vei putea spune (și asta doar într-o oarecare măsură) că teroriștii nu-ți afectează stilul de viață. Terorismul nu poate fi eradicat complet, așa cum nici războaiele nu se vor opri niciodată pe această planetă. Îl poți preveni într-o oarecare măsură, dar oricât de bine te-ai pregăti, orice cretin spălat pe creier te va putea fenta extrem de simplu în orice moment, provocând drame de proporții. Terorismul este ca și cancerul (care în 2/3 din cazuri lovește absolut la întâmplare, oricât te-ai rupe tu în stiluri de viață sănătoase): indiferent cât te-ai lupta să-l previi, dacă n-ai baftă tot te va afecta într-un final.

În secolul 21, ăsta este de fapt adevăratul nostru stil de viață: lupta permanentă cu stresul și anxietatea într-o lume tot mai nebună. Câștigă numai cei care îmbătrânesc și dau ortul popii încă sănătoși la cap.