Wednesday, 10 May 2017

Capcanele gândirii pozitive

Probabil că aceia dintre voi care mă citesc de mult timp își aduc aminte că în urmă cu 5 ani eram cât se poate de focusat pe tot ce ținea de self-development și spiritualitate în general (este un termen pe care eu îl aplic fără rețineri când vine vorba de așa ceva). La un moment dat un cititor m-a tras de mânecă și mi-a spus că s-a așternut praful la topicul ăsta. Chiar așa era, avea dreptate. Ajunsesem la acel moment în care am simțit că nu mai am subiecte. Apoi pur și simplu n-am mai fost montat în starea aia și mi-am pierdut deschiderea către așa ceva. Într-un fel căzusem și eu în capcanele acestei etern trâmbițate gândiri pozitive, dar asta nu înseamnă că mă dezic de principiile (demonstrate științific de altfel) pe care am marșat în acea perioadă. Nicidecum.

Ce s-a întâmplat de fapt? Vă explic imediat. În timp am ajuns la concluzia că este foarte greu să transpui în realitatea ta toate aceste principii legate de dezvoltarea personală prin gândire pozitivă pe care le auzi sau le vezi înșirate pe toate gardurile. Și asta pentru că noi, muritorii de rând lipsiți de abilitățile și așteptările unui guru spiritual, comitem în mare 4 greșeli. Iată care cred eu că sunt:


1. Ne stabilim ținte nerealiste. Mda. Aici sunt de vină toate acele cărți și toți acei life coaches și oratori care îți spun cum poți avea o viață de vis și cum poți atinge cele mai fabuloase obiective doar gândind pozitiv. Cerul e limita! Tu ești un om obișnuit, cu venituri modeste și fără așteptări mari de la viață și iată cum dintr-odată afli că poți fi noul Bill Gates doar gândind pozitiv, că doar așa îți spune cartea. Și Bill Gates a pornit tot de la nivelul tău. Deci iată că se poate. Eh, da și nu, amigos. Dacă ar fi atât de simplu, lumea ar fi plină de bilgheiți. Dar realitatea ne demonstrează că există doar un bilgheiț la zeci de milioane de muritori de rând. Oare câți dintre ăștia au crezut că pot fi un mic bilgheiț doar gândind pozitiv? Oare câți s-au rugat divinității și nu au primit răspunsul dorit? Foarte mulți, vă asigur.

Vă recomand articolul complet aici.

2. Ne forțăm să gândim pozitiv în timp ce convingerea noastră de bază este negativă. Adică ne mințim pe noi înșine. Înotăm împotriva curentului. Degeaba mă gândesc eu că voi avea mai mulți bani dacă pe placa mea de bază este întipărită convingerea că banii sunt răi sau că de fapt nu merit bani. În felul ăsta nu voi atrage niciodată bani în viața mea. Am vorbit despre acest principiu destul de detaliat aici. Cred și acum că este unul dintre cele mai bune articole de pe acest blog, așa că nu voi mai detalia subiectul. Dar cum putem schimba această convingere de bază dacă este defectuoasă? Uite, am descoperit aici o chestie interesantă, pe care o voi aplica și eu. Mă refer la partea cu "see the belief".

"Emotionally positive", adică belief-ul primordial este unul pozitiv. Vă recomand articolul complet aici.


3. Gândim pozitiv atunci când nu mai suntem în postura de a influența rezultatul. Nu are sens să filozofăm, așa că voi da un exemplu concret. Ai fost la un interviu și acum aștepți rezultatul. "Gândește pozitiv", ți se spune, "și va fi bine!". Păi, prietene drag, nu știu dacă e chiar așa. Din momentul ăsta oricât de pozitiv aș gândi eu, nu mai am cum să-l influențez pe angajator să mă aleagă. Creierul nu i-l pot spăla și nu-l pot influența de la distanță, așa-i? Am da deja în chestii oculte. Voodoo nu putem face. Din momentul ăsta rezultatul ține doar de liberul arbitru al unei persoane pe care nu ai cum s-o influențezi (și foarte bine că lucrurile funcționează așa, de dragul umanității). Ah, poți face altceva în schimb, desigur. Poți să menții un tonus bun și să gândești pozitiv la modul "voi avea o oportunitate bună în curând și cred că mă voi angaja pe un post bun", la modul general, și astfel ai șanse mai mari ca rezultatul dorit să fie obținut mai repede.

4. Gândul pozitiv nu este urmat de acțiune și rămâne doar la stadiul de gând. Numai cu gândurile nu vom putea muta munții din loc, asta e clar. Degeaba visezi la preamărire dacă nu aplici la o sută de joburi pe zi, dacă nu te zbați, dacă nu insiști și degeaba visezi să o scoți în oraș pe fata aia frumoasă dacă nu îți vei face curaj s-o abordezi. Crezi că va veni ea la tine să-ți spună că i-a șoptit o păsărică despre admiratorul ei secret care ai putea fi tu? Ar fi mișto, dar nici măcar filmele nu sunt trase de păr atât de mult.


Vă regăsiți cumva în aceste capcane? Sunt sigur că da. Și odată picat într-o astfel de capcană ajungi la un pas de frustrare, răbdarea și încrederea te părăsesc, poți dezvolta chiar resentimente la adresa propriei persoane și implicit abandonezi repede "rahaturile astea cu gândirea pozitivă". Devine extenuant atunci când începi să analizezi peste măsură realitatea care te înconjoară și încerci cu disperare să gândești pozitiv și să menții un tonus bun. Iar asta se întoarce impotriva ta.

Așadar, ce facem? Renunțăm? N-am spus asta. Recomand doar atenție, echilibru și determinare. Complexitatea acestui fenomen al gândirii pozitive trebuie înțeleasă prin foarte mult studiu și practică. Trebuie să-ți stabilești ținte realiste, să înveți să accepți inevitabilele neîmpliniri și mai ales să încerci să-ți schimbi modul în care privești viața în ansamblu. Astfel ai mai mari șanse ca acele ținte punctuale pe care ți le-ai stabilit cândva să fie atinse exact atunci când nu te mai gândeai la ele.