Saturday, 22 April 2017

This is Anfield

Încheiem trilogia liverpuliană cu vizita pe care am făcut-o duminică la Anfield Stadium. De la maiestuoasa Liverpool Cathedral am luat-o la pas cu tata către Anfield, aflat la vreo 50 de minute distanță. Așa cum vă arătam ieri, am fost impresionat de liniștea ireală descoperită pe străzile din jurul stadionului. N-ai zice că pe acele străduțe te așteaptă un stadion de 54.000 de locuri, deținut de cel mai titrat club englez la nivel internațional


Anfield ne-a apărut maiestuos în zare, salutându-ne prin faimoasa peluză Spion Kop, poziționată către sud-vest, astfel încât cei 12.000 de spectatori care cântă You'll Never Walk Alone de sub acoperișul ei sunt protejați total de soarele după-amiezelor. De altfel pe la The Kop se face și intrarea în stadion; de acolo ne-am cumpărat bilet și am avut o mare baftă, pentru că imediat după ce am ajuns noi urma să înceapă turul organizat care ne-a preluat la marele fix (aceste vizite se fac cu ghid și doar la anumite ore, iar noi nu cunoșteam orarul).

The Main Stand (stânga) și The Kop, cum vii dinspre vest.

Stadionul a fost renovat anul trecut, tribuna principală fiind extinsă de la un inel cu 11.500 de locuri la 3 inele cu 20.500 de locuri. În viitorul apropiat se vor adăuga alte 4.800 de seats la peluza est, numită Anfield Road Stand și destinată fanilor echipei oaspete, și astfel Anfield se va apropia de capacitatea totală de 59.000 de locuri.

Noi am vizitat stadionul pe la the Main Stand, cel proaspăt extins și renovat, motiv pentru care am rămas cu senzația că Anfield Road arată impecabil, ca o farmacie, unde mai pui și gazonul ca o masă de biliard (dar, după cum ne-a spus ghidul, 95% sintetic). Tot de la ghid am aflat că lojele de la the Main Stand (tribună pe care mă oftic că n-am putut-o vedea în toată splendoarea - din primul inel și de la nivelul gazonului efectiv nu se vede până în vârf) se inchiriază la prețul de 25.000 de lire pe an, adică un mizilic. Tot la capitolul fapt divers am fost informați că dețin camere de supraveghere care pot vedea și ce tastezi în telefon, iar de când Gérard Houllier a trecut pe aici (1998 - 2004) jucătorii nu mai au voie să consume alcool în incinta stadionului; regula impusă de franțuz s-a păstrat.

Dar cumva cel mai mult m-a fascinat peluza The Kop, care în era gradenelor putea găzdui și 30.000 de umanoizi, asta în condițiile în care era o vreme în care existau doar două pișoare în toată peluza și ghidul ne-a dat de înțeles finuț că fiecare se pișa pe unde apuca. Însă la cum arată stadionul acum nu doar că nu-ți vine să te ușurezi în el, dar nici măcar niște cips nu te lasă inima să scapi pe jos.

La plecare am vizitat muzeul clubului și am nimerit total întâmplător într-un local, aflat în incinta tribunei principale, unde ne-am tratat cu bere și pizza și am urmărit netulburați prima repriză a meciului Manchester United - Chelsea FC.

Acesta a fost Anfield, legendarul stadion care mă face să urmăresc cu alți ochi de acum încolo meciurile cormoranilor. Apropo, am uitat să vă spun în articolele precedente că această pasăre - simbol poate fi văzută peste tot prin oraș, pe clădiri, statui și diverse inscripții.


The Kop

https://en.wikipedia.org/wiki/Bill_Shankly
Cel mai de succes manager din istoria clubului.



The Kop, văzută din the Main Stand





După cum spuneam, nu poți vedea toată tribuna de la acest nivel;
în spatele acelui șir de reclame mai este un inel.




Tribuna a 2-a este numită the Centenary Stand.

Au luat și ei vreo 5 cupe ale campionilor..



Tata, la declarația de după meci..


Cu doar o zi înainte se comemoraseră 28 de ani de la
cel mai mare dezastru din istoria sportului britanic.
https://en.wikipedia.org/wiki/Hillsborough_disaster

În colțul lui Stevie G, urmărind United - Chelsea.