Thursday, 2 March 2017

Vocile fără chip

Ați vorbit vreodată cu cineva la telefon constant, vreme de un an și jumătate, fără să știți cum arată persoana respectivă? Dar cu zeci de persoane din această categorie? Cu asta m-am îndeletnicit eu în acest răstimp, însă marți seara, chiar de ziua mea, am aflat subit că am ajuns la final. Compania pentru care am lucrat din vara lui 2015 și care recent mă promovase și-mi mărise salariul a intrat în insolvență și ne-a trimis pe toți acasă fără preaviz. 

Aș putea spune că am văzut-o venind, dar că nu mă așteptam să se întâmple atât de subit. Sau că am fost angajatul unei firme de țepari, care nu-și plătea traducătorii din teren, în care am văzut nereguli și o lipsă de profesionalism cum n-am văzut la nicio firmă din România la care am lucrat. Dar nu vreau să mă axez pe asta. Acum sunt pur și simplu melancolic.

Și nu, colegii nu-mi vor lipsi câtuși de puțin. Cei cu care am creat o legătură aparte și alături de care am lucrat și ajutat zilnic zeci de pacienți sunt traducătorii și personalul NHS de la clinicile și spitalele din Walsall, Birmingham, Dudley, Northampton și Bristol. Ei sunt cei de care îmi va fi dor.

Anume vocile fără chip, oamenii cu care vorbeam zilnic, traducătorii neplătiți pe care trebuia să-i conving să accepte un job sau pentru care îi alergam pe lăbarii de la departamentul de finanțe pentru a le trimite salariile. Pe mulți îi recunoșteam instant după voce sau după numărul de telefon. Unii dintre ei, traducători și personal medical deopotrivă, mi-au devenit foarte dragi. Dar de acum încolo nu îi voi mai auzi și nu voi afla niciodată cum arată.

Din fericire există internet și voi ține legătura cu câțiva dintre ei. Probabil că nu citesc acest blog și oricum n-ar înțelege nimic nici dacă l-ar citi, dar vreau să-i menționez aici. Pardon, să LE menționez.

Ultima imagine cu biroul meu din Isle of Dogs
Monwara vorbește Bengali și este cea mai tonică traducătoare cu care am lucrat. Mă numește "her buddy" și apreciază că am fost mereu alături de ea. Acum mă apelează de câteva ori pe zi ca să mă încurajeze și să se asigure că nu sunt deprimat.

Pavla vorbește Cehă și este probabil cea mai activă traducătoare cu care am avut plăcerea să lucrez. Cu toate astea compania nu i-a plătit ultimele două salarii, plus o restanță dintr-un salar de anul trecut. Alături de ea mi-am stabilit recordul de cele mai multe bookings făcute cu un singur telefon (34) și asta de două ori chiar.

Pe locul doi în acest top (25 de bookings cu un singur telefon) este Sara, o frumoasă care se ține departe de Facebook, dar are WhatsApp din fericire. Sara vorbește Urdu, Punjabi și Mirpuri și a avut și ea mari probleme în a-și primi banii pe deplin meritați.

Sigita vorbește Lithuanian și, desigur, Rusă. Mă numea întotdeauna "her Angel", joc de cuvinte care pleca de la numele meu de familie. Cea mai activă din Northampton, dar neplătită la rândul ei. Vom ține legătura pe LinkedIn.

Ines este cea care deține compania din Birmingham care era principalul nostru colaborator, unul pe care nu l-am plătit de vreo 6 luni (eh, am avut o scuză, eram falimentari!). Cu alte cuvinte când noi nu aveam niciun traducător disponibil apelam la compania deținută de Ines. Fără ei am fi fost oale și ulcele de mult. Am avut o relație foarte bună cu Ines și comunicam foarte natural. Pe mine mă suna întotdeauna primul atunci când exista o problemă între compania ei și cea la care am activat eu. Aș lucra oricând pentru ea și sper să-și recupereze într-un final zecile de mii de lire pe care le are de încasat.

Îmi doresc le întâlnesc cât mai curând pe toate aceste ființe și până una alta fostul coleg și colaborator se desparte de ele cu această melodie în gând. Una cu "voice" n-am găsit, așa că mergem pe "eyes".