Pentru că ieri a fost World Poetry Day, un lanț de cafenele austriac a avut această idee: oferă o poezie și vrei primi în schimb o cafea. Eu recunosc că habar n-aveam de treaba asta și nu m-aș fi implicat nici dacă aș fi avut, însă am fost provocat de o prietenă româncă aflată la studii în Cehia, așa că m-am executat bucuros. Cum n-aveam inspirație pe moment am apelat la sertarul cu amintiri, adică arhiva acestui blog, de unde am scos un cântecel pe care l-am compus în urmă cu 5 ani și uite așa, cu el în buzunar, m-am deplasat la o cafenea din zona Highbury.
