Thursday, 9 March 2017

Resurrecció

Îi spuneam celui mai bun prieten al meu acum vreo două zile (amândoi suntem fani Barça) că dacă există o echipă pe planetă capabilă să întoarcă un 0-4 din meciul tur, atunci această echipă este FC Barcelona. Desigur, catalanii pot bate cu 5-0 pe Camp Nou orice echipă din lume în orice moment, însă e mult mai ușor să învingi la scor când nu îți propui asta. Atunci când e musai să o bagi de 4 ori în ațe și să nu încasezi deloc intervin presiunea și încordarea; mintea nu mai este la fel de limpede. Și te confrunți și cu acest așa numit avantaj moral al adversarului: în față îi ai pe ăia care te-au umilit în primul meci. Acestea sunt principalele motive pentru care un rezultat de 0-4 nu mai fusese niciodată întors în istoria Champions League (nu știu sigur dacă nu cumva în toată istoria cupelor europene). 

Fără a ne feri de vorbe mari pentru că nu este cazul, aseară am asistat la un miracol pur. E ca și cum ai vedea un mort întorcându-se de la groapă. Când El Matador Cavani a înfipt voleul ăla nemilos sub transversală și scorul devenise 3-1 făceam deja calculele pentru sferturi, cu PSG în urne și Barça eliminată. Dar iată că m-am grăbit. It ain't over till the fat lady sings! Și astfel am trăit acel feeling care dă speranță și omului de rând. "Uite, bă, că se mai întâmplă și din astea!" Despre asta este vorba. Desigur, putem să o întoarcem pe toate fețele și putem avea inima îndoită (eu mă încadrez aici, recunosc) când vine vorba de arbitrajul meciului de aseară, dar există o karma, un give & take cu care nu trebuie să ne batem capul acum. 

Acest super team construit pe scheletul Piqué, Busquets, Iniesta și Messi a mai scris o bucățică de istorie aseară, istorie care o îmbrățișează drept cea mai bună echipă a sa. Dar omul meciului a fost cu siguranță acest Neymar, uneori cocalar, alteori (din fericire mult mai des) genial.