Sunday, 26 March 2017

Muviz #401

Neața. Voi începe cu un S.F. care zăcea de ceva timp la mine în laptop și mai că uitasem de ce l-am descărcat, pentru ca în final să fiu surprins foarte plăcut. Mă refer la Passengers. Citiți synopsis-ul și review-ul acelui Kenny de pe IMDb, este tot ce trebuie să știți despre film înainte de a-l viziona. Restul surprizelor vine pe parcurs. Filmul propune mai mult sau mai puțin direct niște dezbateri foarte interesante. Aș pune acest Passengers pe același nivel cu The Martian și Gravity. Nota 7+. 

movienewsplus.com

A United Kingdom ne spune o poveste adevărată, ne prezintă o iubire interracial interzisă în epoca respectivă, este visually impressive, acțiunea se petrece la Londra în jumătate din film, iar alături de Rosamund Pike am putut-o revedea pe Laura Carmichael (Lady Edith din Downton Abbey). Nota 7.

Rămânem la categoria "based on real events" cu Bleed For This, un film clasic cu box, în care (deși nu mai este personajul principal de data asta) dăm la final peste același boxer Roberto Duran din filmul Hands of Stone, pe care îl menționasem în decembrie. Ar fi fost interesant dacă foloseau același actor, dar noh, filmele nu au legătură între ele, iar Duran nu este personajul principal. Acest Miles Teller este deja un actor consacrat în opinia mea. În film o puteți revedea și pe Katey Sagal, nimeni alta decât inegalabila Peggy Bundy. Nota 7.

A Kind of Murder nu-i nici prea prea nici foarte foarte, i-aș da un 7 cu indulgență. Jessica Biel nu mă mai impresionează nici prin looks și parcă nici prin acting skills, în schimb această Haley Bennett începe să-mi atragă atenția (a mai jucat în The Equalizer, The Magnificent Seven și The Girl on the Train).

În general nu mă dau în vânt după filmele regizate de James Franco și credeam că nu voi rezista la In Dubious Battle, dar povestea m-a acaparat. L-am revăzut cu această ocazie și pe Scott Haze, care îmi atrăgea atenția în urmă cu 102 articole cinefile, tot într-un film făcut de Franco. Nat Wolff se prezintă bine și chiar vroiam să-l laud și pentru rolul făcut în Patriots Day, când colo descopăr că în acel film l-am văzut de fapt pe fratele lui, Alex Wolff. Și nici măcar nu-s gemeni. Nota 7.

Când mă apuc de un film care ține aproape 3 ore și după 15 minute deja casc, personajele nu mi-au fost prezentate în niciun fel și am fost deja aruncat în poveste fără a putea empatiza cu ele, iar cronicile îmi confirmă că va fi un film absolut fad, îi dau rapid delete și merg mai departe. Așa s-a întâmplat în cazul filmului Silence și puțin îmi pasă că e făcut de Scorsese. Pe acest băiat, Andrew Garfield, îl văd pentru a doua oară în rol de fanatic religios, după recentul Hacksaw Ridge. O fi pe bune omul.

Încheiem cu un horror foarte original și surprinzător (), numit The Disappointments Room. Cică o familie se mută într-o casă nouă și, ghici ce, casa e...? Hai, încercați. Da, e bântuită! Wow. N-ați mai auzit povestea asta, așa-i? Păcat de Kate Beckinsale, căreia oricum nu-i stă bine blondă și parcă a mai și slăbit. Nota 5.