Friday, 10 March 2017

Muviz #396

Avem multă treabă în acest weekend, prin urmare voi publica două articole din seria Muviz. Puneți mâna și notați. Azi ne axăm pe filme britanice. 

I, Daniel Blake spune povestea unui om singur și relativ needucat dar cu suflet mare, care în urma unui infarct este nevoit să caute ajutorul statului sub formă de benefits. Am aplicat și eu la așa ceva în 2015 și m-am regăsit în mai multe scene din film. Pe de altă parte însă nu sunt de acord cu ideea pe care marșează scenaristul, anume că statul britanic te lasă să mori de foame sau să mori cu zile. Eu am primit ajutor de șomaj după ce lucrasem numai 5 luni cu contract în UK, ba am fost și plătit în plus din greșeală (am povestit un pic despre aici). În fine, situația ăstuia din film e diferită, o să vedeți voi. Filmul e bun, are 7+ de mine.

Din Newcastle ne mutăm la Londra cu 100 Streets, un film cu Idris Elba și superba Gemma Arterton. Oi fi eu subiectiv pentru că filmul este foarte Londonish, dar nota de pe IMDb mi se pare mică. Eu îi dau 7, chiar mi-a plăcut.

liveforfilm.com
Rămânem în metropolă cu A Street Cat Named Bob, care te cucerește de la primele imagini din Covent Garden. Eram sceptic cu filmul ăsta, dar am fost plăcut surprins, ba la final am aflat că avem un caz real aici, iar motanul din film e chiar cel adevărat. Bob s-a jucat pe el însuși! Nota 7 și un mieunat fals de la mine.

Pentru că în A Street Cat Named Bob am revăzut-o pe Joanne Froggatt, cu care sunt foarte familiar din Downton Abbey, mi-am zis s-o urmăresc și-n Still Life, dar acest film este crunt de plictisitor și am renunțat pe la minutul 45, moment la care Joanne nici nu apăruse încă. Nu te poți uita la așa ceva fără să adormi sau să iei la bătaie pe cineva. 

Suntem tot în UK cu Trespass Against Us, un alt film care mi-a testat un pic răbdarea. Noroc cu Michael Fassbender și Brendan Gleeson, altfel renunțam. Apropo, total întâmplător l-am văzut zilele astea pe Brendan în alte două filme, despre care vă povestesc mâine. Nota 6 pentru Trespass.

Gata, plecăm din UK și mergem în Polonia post-comunistă de la începutul anilor '90. Petreceri la bloc și filme închiriate pe casete video, vă amintiți? Filmul recrează foarte bine acel vibe și ne prezintă atmosfera de atunci mai degrabă într-o notă sumbră, ca un clasic film deprimant românesc, impregnat cu frustrări, dorințe și manifestări sexuale. Titlul tradus în engleză este United States of Love; pe ăla original din poloneză vă las să-l descoperiți pe IMDb. Mi-a plăcut, pentru mine este un film nostalgic. Nota 7.

Încheiem seria de azi cu The Family Fang, un film relativ ciudățel (sau mai degrabă despre ciudați), cu Jason Bateman (care este și regizor) și Nicole Kidman. Pe acest Christopher Walken nu l-aș menționa pentru că niciodată n-am înțeles de ce e așa mare și tare. Vouă vă place? În filmul ăsta, căruia îi acord nota 6, am dat peste o frază care în care m-am regăsit: "I can control my world through writing". Da, e unul dintre motivele pentru care întrețin acest blog de un deceniu deja.

Ne revedem mâine.