Sunday, 12 February 2017

Muviz #391

Astăzi avem o serie scurtă de filme și voi fi mai critic ca de obicei pentru că fiecare dintre aceste filme tocmai a primit cel puțin o nominalizare Oscar, deci inevitabil ai pretenții de la ele, însă eu le-am găsit pe toate mediocre. 

"Hey, human! Stai că-ți ejaculez niște cerneală din asta
pe ecran și ne-om înțelege noi cumva!"
La Arrival am adormit de două ori, atât de monoton și neinteresant este acest film numit deja capodoperă Sci-Fi, un mare clasic (și completați voi linia punctată) de către diverși cinefili extaziați. Subiectul ăsta ar fi putut sta la baza unei producții mult mai faine, dar Arrival cade în clasica capcană în care pică multe altele ca el: realizatorii se screm atât de mult să-l facă diferit și elevat încât fut total meciul. Pretentious bullshit, așa se cheamă ceea ce fac ei. Din acest punct de vedere acest S.F. se aseamănă cu Interstellar: se intră prea abrupt în subiect, multe chestii sunt forțate, multe lucruri rămân neexplicate, monotonie, soundtrack obositor și deprimant (apropo, întotdeauna îmi dau seama cât de mult îmi va plăcea un film atunci când îi descopăr fundalul sonor - ăla setează tonul și rareori mă înșel în privința asta).  6 nominalizări Oscar? Prea mult. Eu îi dau nota 6.


Loving are doar o nominalizare Oscar, pentru rolul făcut de Ruth Nigga (pardon, Negga!) și deși distinsa doamnă joacă într-adevăr ireproșabil, rolul nu este chiar atât de solicitant. Problema principală constă însă în banalitatea poveștii, cu toate că avem de a face cu un caz real și cât se poate de marcant în istorie. El, alb, o iubește pe ea, negresă, și o lasă gravidă. Și se căsătoresc pe furiș în alt stat dar sunt prinși și e nașpa, pentru că anii '50, segregație, prejudecăți și din astea. Un judecător îi izgonește din stat, dar nu-i bai, au unde să meargă, ba odată mutați acolo mai fac doi copii. Și totul e frumos și nu e nicio dramă prea mare, nimeni nu-i hărțuiește, nimeni nu le face viața un calvar. La un moment dat se gândește ea să-i scrie unui avocat și ăla le preia cazul, ajung cu el la Curtea Supremă și victorie: se dă o lege care permite căsătoria între cuplurile interreișiăl. Dar ăștia doi din cuplu, protagoniștii principali, nici măcar nu merg la procese, se ocupă avocații lor de tot. Și cam asta e tot. Cuplul rezistă și nici măcar nu transpiră. Nota 6.


Și uite așa ajungem la Manchester by the Sea (o altă capodoperă, așa am văzut eu prin reclame; o capodoperă & a triumph! ceva de genul ăsta). Well, acest meastărpis mi-a întins serios răbdarea și m-a ucis lent cu oribila muzică din fundal. Am rezistat eroic până la final (ține vreo două ore și-un sfert), butonând telefonul ca să nu o iau razna. Rar vezi un film mai monoton ca ăsta, dar nu-i bai, dacă bagi câteva scene în slow motion, cu muzică simfonică în fundal, atunci mai toți snobii vor spune că e genial. E simplu. Sau îl prezinți pe actorul principal, Casey Affleck (nominalizat la Oscar pentru acest rol - de ce?!) conducând mașina la infinit și asta probabil că va sugera ceva deep. Asta face personajul lui Casey: privește în gol, tace, conduce, se ia la bătaie cu unii prin baruri și cu așa ceva candidează la Oscar. "E o dramă profundă, dom'le, excelent pusă în scenă! Cinematography at its best!"  Hai mai dați-vă dracu' cu filmul vostru sforăitor care a primit 6 nominalizări Oscar. Apropo, una dintre ele vizează rolul secundar făcut de Michelle Williams, pe care am lăudat-o aici pe blog cu mai mult timp în urmă. Blondina apare numai în trei scene, dar se pare că asta e suficient pentru a atrage aprecierile Academiei. Te doare bila. Nota 5 de la mine pentru filmul ăsta, chiar nu pot mai mult.

Am pornit și Laba Laba Land din curiozitate bolnavă, deși știam că nu voi rezista. De fapt vroiam să văd exact cât timp rămân pe baricadă. Răspuns: vreo 10 minute. Când au început să cânte pentru a doua oară m-am decis să fac ceva mai plăcut cu timpul meu. E drept, dacă vouă vă plac musical-urile (dar de ce v-ar plăcea așa ceva, pe bune?) e musai să-l vedeți. Apoi să-mi explicați și mie de ce are 14 nominalizări Oscar.

14 am zis? Păi 14 + 6 + 1 + 6 = 27. Plus alte 6 de la Hacksaw Ridge (despre care am vorbit data trecută) ajungem la 33. Până acum v-am demontat 33 de statuete. Putem să plecăm acasă.