Sunday, 27 November 2016

10 ani de blogging

Înainte de a publica primul articol aici la blogger.com cochetasem cu ideea de blogging și mă prostisem pe două forumuri muzicale, unde îmi creasem câte un thread de tip blog. Și toată lumea mă întreba de ce nu îmi fac un blog adevărat. Apoi țin minte că ăștia de la Yahoo creaseră o platformă de acest gen (nu mai știu cum se numea) și o vreme am aberat acolo, publicând niște articole de tip jurnal, extrem de stupide și deprimante. M-am decis într-un final să-mi fac "un blog adevărat", prin urmare pe 26 noiembrie 2006 publicam primul articol pe theflyonawall.blogspot.com (la acea vreme nu îmi închiriasem domeniul actual), unul cât se poate de stupizel și lipsit de sens. fără să știu cam ce vreau eu de la blogging-ul ăsta. Dar asta aveam să descopăr pe parcurs.

The Fly on a Wall a devenit în timp cel mai constant hobby al meu. Temele abordate și stilul în care scriam s-au cristalizat relativ repede, dar au continuat să evolueze. Întotdeauna am dorit ca acest blog să fie cât se poate de autentic și politically incorrect, mai ales acum recent când prea multă corectitudine politică se pare că începe să ne dăuneze. Aici pe blog voi spune întotdeauna acel adevăr pe care poate că mulți îl știu, dar cu toate astea se feresc să-l articuleze chiar și atunci când vorbesc singuri în oglindă. Motivele care m-au făcut să public aproape 3.000 de postări în acești 10 ani au fost înșirate de mine aici și aici.

Le mulțumesc cu drag tuturor celor care m-au citit în tot acest timp, dar în special unor persoane cum ar fi Carmen, Kubrick și Dan (de departe cei mai activi comentatori ai mei, mai ales în ultimii ani). Țin să îi salut și pe Emil, nu doar unul dintre cei mai vechi și mai buni prieteni pe care îi am, dar și primul abonat al acestui blog, și pe Adrian, unul dintre cititorii mei constanți care a avut deschiderea să mă abordeze într-o problemă personală în urmă cu ceva timp, gest care a condus la o prietenie virtuală pe care e musai s-o mutăm în real cât mai curând. Prin urmare, Adrian, te aștept la Londra să mergem la Wimbledon sau pe Emirates. 

În cel mai probabil caz musca va fi pe perete și peste alți 10 ani, observând și bâzâind neîntrebată. Să nu ziceți că nu v-am spus.